De același autor
Laudabila initiativa Antenei 1 de a difuza controversatul si, intre timp, interzisul (in reteaua de cinematografe sau alte spatii publice) film unguresc Trianon. Motivatiile demersului punitiv intreprins de Ministerul Culturii au fost unele de natura cert politica, desi cele invocate puneau in lumina o culpa de natura contraventionala. Conform cu declaratiile ministrului Mona Musca, filmul incalcase prevederile Legii Cinematografiei si fusese difuzat fara a fi "clasificat" (titrare in limba româna, avizul factorilor competenti cu privire la absenta oricaror "nocivitati" moral-spirituale etc). Masura pripita, care a avut darul sa sporeasca misterul, sa atate curiozitatile si sa dea apa la moara prejudecatilor (antimaghiarism, rigorism legal, inflexibilitate). Dar, mai intai, ce s-a intamplat la Trianon, nume cu rezonanta tragica, de o parte, si cu rezonanta euforica, de alta?
La mai putin de un an de zile de la semnarea Tratatului de Pace de la Bucuresti, intre România si puterile centrale (7 mai 1918), la Budapesta are loc, la 21 martie 1919, proclamarea "Republicii Sfaturilor" (sovietelor), sub conducerea lui Bela Kun, un comunist originar din Transilvania, care punea la cale, impreuna cu Lenin, ocuparea teritoriilor românesti, in speranta unei sovietizari a României avant la lettre si a unei "infratiri" a proletariatelor, intru "abolirea frontierelor" si crearea unui stat international. Armata româna declanseaza ofensiva pe frontul de Vest si cucereste teritorii unguresti, pana la malul Tisei si, mai apoi, intra victorioasa in Budapesta. Dupa retragerea trupelor românesti, amiralul Miklós Horthy afirma: "Inamicul numarul unu al Ungariei este România, pentru ca cele mai mari pretentii teritoriale sunt impotriva ei. (...) De aceea, principalul tel al politicii noastre externe este rezolvarea problemelor cu România, prin recurgerea la arme." (Cf: Florin Constantiniu in O istorie sincera a poporului român). Primul razboi mondial se incheia, odata cu semnarea tratatelor de pace intre fortele aliate ale SUA, Angliei, Frantei, Italiei si Japoniei si statele invinse (puterile centrale): cu Germania (la palatul Versailles din Paris), cu Austria (la St. Germain-en-Laye), cu Bulgaria (la Neuilly), cu Turcia (la Sèvres) si cu Ungaria (la Trianon). Ziua de 04 iunie 1920, fatidica pentru istoria poporului ungar, consfintea ruperea din corpul Ungariei Mari a unor teritorii, pe care aceasta tara nu avea sa le mai revada niciodata: Slovacia si Ucraina carpatica (treceau la Cehoslovacia), Croatia si Slavonia (treceau la Iugoslavia), Banatul (la Iugoslavia si România), Transilvania (la România) si Burgenland (la Austria). Retrocedarea Transilvaniei venea sa consfinteasca Hotararea de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, prin care românii de dincolo Carpati se uneau cu tara. Dintr-un teritoriu cu o populatie de peste 18 milioane de locuitori, Ungaria ramanea cu o vatra de 7,6 milioane de suflete.
Regizorul filmului Trianon, Gabor Koltay, are mai multe lucruri in comun cu tematica nationalista. Tot el este autorul filmelor de fictiune, de lungmetraj, Stefan, regele (1996), La Conquista (1998), in care sunt evocate cuceririle unguresti de acum o mie de ani, Sacra Corona (2001), unde sunt reinviate evenimentele anului 1038, cand, dupa moartea regelui Stefan cel Sfant, doi frati isi disputa coroana regatului. Inarmat cu atatea nobile sentimente, cu deplangerea putinatatii geografice dezolante a tarii sale si cu frustrarea cauzata de o imensa nedreptate a istoriei, confratele intru abordari eroice al lui Sergiu Nicolaescu, regizorul Gabor Koltay purcede la lucru si intocmeste un manifest politic revizionist, cu accente patetice si agitatorice, in care evenimentele reale se impletesc de-a valma cu fragmente de filme documentare, cu citate din filme de fictiune, cu marturii si interpretari ale unor istorici (Ernö Raffay, Nemeskürty Istvan), cu afirmatii transante ale unui ultranationalist (Czurka Istvan), cu declaratii iresponsabile ale unui vesnic incruntat (Laszló Tökés), dar si cu poeme inflacarate si mobilizatoare ale unor Vass Albert sau Juhasz Gyula, din care transpar o infricosatoare energie vitala, o specifica darzenie si chiar un indemn la actiune contondenta, precum in poezia lui Ady Endre Noi vrem Mohacs. Accentele mistice se convertesc aici in puseuri autoflagelatoare: "Daca exista Dumnezeu, sa n-aiba mila de mine / Eu m-am nascut maghiar. / Daca exista Dumnezeu sa nu aiba mila de el / Vlastare cu inima domoala ale poporului tigan / Suntem obisnuiti cu bataia / bate-i, numa, bate-i!". De-a dreptul manipulatorii si mistificatoare sunt unele imagini, precum cele cu Süto Andras, tinand o cuvantare, de la o fereastra, unei mari multimi, in racord direct cu imaginea in care poetul zace intre viata si moarte, cu un ochi scos, ca o victima a unei agresiuni nenominalizate, dar mai mult decat sugerate. Visurile de intregire, intarite cu afirmatia lui Joszef Antall, care spunea ca "ma socotesc un prim-ministru a 15 milioane de maghiari", si coroborate cu sinceritatea in exces a lui Miklós Horthy, prezentata mai sus, erau destinate acelor milioane de suflete, care cred, asteapta, dar inca mai sovaie. Constiinta unicitatii maghiarimii si-a gasit expresia, cum nu se poate mai bine, in parabola canarului, povestita de Nemeskürty Istvan: "Un canar prins in colivie reuseste intr-o zi sa scape si fuge afara. Acolo, vrabiile se napustesc asupra lui si-l omoara. De ce omoara vrabiile canarul scapat din colivie? Pentru ca e altfel".
Prezent in studioul lui Marius Tuca, dupa difuzarea filmului, Gabor Koltay se plangea ca spectatorii români nu au inteles exact mesajul, ca nicaieri nu se spune ca se vrea alipirea Transilvaniei la Ungaria, dar trecea cu usurinta peste micile petarde explozive ale filmului, in care Czurka Istvan isi expunea ferm punctul de vedere maghiarocentrist: "Interesul comercial sprijinit de UE reduce la cel mai mic nivel constiinta nationala, constiinta de sine si bunul-simt". Concluzia? "Nu ne mai incanta ideea integrarii europene" si "Pacatul ereditar - Trianonul". Si inca si mai clar: "Dupa 1989, urmarea a fost caderea sistemului comunist si caderea sistemului trianonist, vezi dezmembrarea Cehoslovaciei si a Iugoslaviei" (Istoricul Ernö Raffay, invitat si el la discutie). Cu alte cuvinte, in insiruirea logica, neexplicita, ci subliminala, României i-ar sta bine sa intre si ea in marea familie europeana a dezmembratilor, in vreme ce harta Ungariei ar inflori in dulci contururi paradisiace. Filmul propagandistic primeste Nota 6, iar "armata" româna de comentatori (prof. Florin Constantiniu, Ion Cristoiu, Emil Hurezeanu, C. T. Popescu), chemati sa tina piept "asaltului" de la Budapesta, primeste, in bloc, Nota 9. Cu o mentiune speciala pentru Emil Hurezeanu, a carui eleganta, inteligenta si soliditate a argumentelor il fac sa fie unul dintre cei mai charismatici si redutabili analisti din spatiul TV.
