'Problema evreiască' în România. Scrisoare deschisă adresată domnului Matei Cazacu

Gabriela Baicu-cerkez 30.07.2013

De același autor

Trăiesc în afara societăţii. Nu am nici telefon mobil, nici Internet. Am renunţat. Pierdeam prea mult timp în detrimentul cărţilor şi al muzicii. Rog redacţia să mă scuze că voi expedia acest „drept la replică“ prin fax sau prin poştă. Sper, cu toate micile şanse, ca aceste rânduri scrise, ca pe vremuri, să transgreseze Cenzura Tehnologică impusă de unele ziare. Această cenzură îi elimină pe seniorii care ar putea încă depune mărturii despre ce a fost şi ce este. Vorba unui proverb chinezesc: „înţelepciunea se învaţă de la bătrâni: cine nu are bătrâni să-şi cumpere“.

 

 

Întoarsă din vacanţă, am găsit ultimele nu­mere ale revistei 22, a cărei cititoare sunt de mulţi ani. Am citit articolul d-lui Matei Cazacu din nr. 20 (21-27 mai 2013), al cărui titlu apar­ţine redacţiei. El este: Problema evreiască îna­inte şi după 1989.

Nu sunt teolog, nici istoric, am fost medic. Sunt creştin-ortodoxă. Fără credinţă nu aş fi su­pra­vieţuit până la 31 de ani în „lagărul so­cialist“ al României comuniste. Fără credinţă n-aş fi rezistat nici celor 32 de ani de exil. Me­dic fi­ind, am trăit cotidian teroarea şi con­se­cinţele devastatoare ale unei ideologii to­ta­litare, cr­i­minale. Am văzut femei moarte „cu an­drele în vagin“ şi copii care mureau ca muş­tele de to­xicoză sau alte boli grave. Copii care în acea perioadă „istorică“ puteau fi sal­vaţi dacă ajun­geau la timp la spital sau dacă spitalele aveau medicaţia necesară: la ţară a fost prăpăd!! Aş putea scrie o carte despre so­cietatea mul­tila­te­ral dezvoltată şi ororile co­munismului. Ajun­să undeva pe lângă Caracal, am realizat, ca bucureşteancă fără ifose, ce în­seamnă sărăcia lucie a unor români.

Revin însă la amplul articol al d-lui Matei Ca­zacu, pe care l-am citit cu atenţie şi bună-credinţă, dată fiind gravitatea textului.

M-am blocat, ca să zic aşa, la Prohodul din Vi­nerea Mare şi la Noul Testament. Adică, la Bi­blie.

Îmi lipseşte cultura teologică. Am o ru­di­men­tară educaţie religioasă care a încetat odată cu moartea bunicii. Bunica mă ducea de două ori pe an să mă împărtăşesc. Ea m-a învăţat Ta­tăl Nostru, părinţii mei fiind confruntaţi cu mari griji „existenţiale“: procurarea lemnelor, a pâinii etc. Plutea în aer o frică uneori pa­ralizantă. Şcoala ne învăţa că „opiul“ po­po­ru­lui este credinţa. Nu cred că bunica m-a dus la Prohod, eram prea mică şi nici în cei 32 de ani de exil nu am fost decât o dată.

De Paşte şi de Crăciun eram reţinuţi la şcoală pentru diferite activităţi, uneori. Cum să spui „nu“ tovarăşei învăţătoare...

Înţeleg că d-l Cazacu propune suprimarea Pro­hodului, care este cauza declanşatoare a po­gromurilor din acea epocă în Europa şi Rusia. Despre aceste acte de barbarie eu nu am au­zit decât odată ajunsă în Occident. În familia mea a existat o toleranţă creştină care s-ar re­zuma la „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine în­suţi“. Habar n-am avut că în România a exis­tat o „problemă evreiască“. Nu am auzit ter­menul de antisemitism (pe care nici nu-l în­ţelegeam prea bine) decât târziu, iar evreii în­tâlniţi în Israel îmi povesteau de România cu lacrimi în ochi, ca de ţara lor. (Nicoleta Frank a scris la un ziar al exilului: ne apreciau.)

Recunosc că aveam ciudă pe ţiganii care-mi fu­rau bicicleta sau, mai târziu, pe cei care nu veneau la vaccinare. Din cauza bolilor in­fec­ţi­oase cu complicaţii sau a tuberculozei, creş­tea mortalitatea infantilă, care era o problemă de stat. Nouă, pediatrilor, ni se tăia din sa­la­riile şi aşa derizorii.

În lunga mea viaţă, toleranţa a fost semnul educaţiei, aşa că am avut buni prieteni evrei, aici şi acolo. Eu aşa i-am considerat.

Am fost intolerantă, alergică numai la prostie, dar şi prostia trebuie iertată, „dacă nu este îm­­potriva spiritului“, cum scria I.P. Cu­lianu.

Cred deci că textele de cult, textele din Noul Testament nu pot fi modificate de către is­to­rici, medici sau academicieni. Presupun că eli­mi­narea Prohodului implică revizuirea Evan­ghe­liilor, deci a Bibliei. Care este este părerea BOR? – ar fi interesant de ştiut. Ce zic canoa­nele?

Refuz să cred că există un antisemitism fran­cez, polonez, rus sau românesc (ortodox, pro­testant sau catolic) prin simplul fapt că noi, credincioşii, ştim că Mântuitorul, Maica Dom­nului şi toţi apostolii au fost evrei. Hristos a pro­povăduit „iubirea aproapelui de aici şi de pretutindeni“! Aşa ne rugăm. Aşa rostesc pre­oţii ortodocşi la fiecare Sfântă Liturghie. Este scris: „Fericiţi făcătorii de pace... Fericiţi cei prigoniţi... Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî...“.

Închei, d-le Cazacu, rugându-mă ca popa... „Înţelepciune vrem“!

 

(Titlul aparţine redacţiei)

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22