De același autor
Alianta nu s-a asteptat sa vina la putere
Nici o formatiune nu pare sa se simta prea bine, asezarile pe posturi treneaza, desi acum ar trebui sa primeze reformele cerute de termenele convenite in negocierile pentru aderare, si nu astampararea orgoliilor personale.
Balbaielile actualilor demnitari au devenit fapt comun, dovedind ca Alianta nu a venit nici pe departe cu lectiile facute la examenul guvernarii. Ca de obicei, lupta pentru putere a fost scopul principal, si nu programul exercitarii conducerii.
Cu toate paralelele incercate de catre pesimisti, cum ca Alianta D.A. va repeta traseul fostei Conventii Democrate, lucrurile stau astazi cu totul diferit. In primul rand ca actuala putere isi exercita prerogativele fara a se mai bucura de entuziasmul nemasurat din anul 1996. Romanii s-au fript de prea multe ori pentru a nu invata sa sufle si in iaurt. Pe de alta parte insa, atunci, nici caderea opozitiei nu a fost atat de furtunos resimtita ca in 2004. De aceea, chiar si fara uriasa emulatie - de care si-a batut joc Conventia Democrata -, si chiar si presata de imperativele etapelor integrarii, si chiar si dispunand de o majoritate extrem de fragila in Legislativ, guvernarea actuala beneficiaza de un nesperat spatiu de manevra.
Uniunea (fosta Uniune...) nu s-a asteptat sa intre in opozitie
Dar situatia paradoxala provine din faptul ca, mai mult ca oricand, nu exista o opozitie capabila sa plesneasca mingile ce-i sunt ridicate necontenit la fileu. Toate astea din pricina ca, practic, in opozitie n-au mai ramas decat PSD si PRM. (Dar cine stie daca, intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat - timpul masurandu-se in saptamani - opozitia nu va aparea si din interiorul partidelor aflate azi la impartitul bucatelor...) Daca PRM pierde din rezonanta si din amploare, fiind departe zilele cand se bucura de audienta de acum cativa ani, in PSD se intampla o adevarata drama. Interese majore dau senzatia ca aceasta cea mai importanta forta de opozitie nu are capacitatea de a se innoi cu adevarat, ca nu este in stare sa invete nimic din greselile facute, ca nu mai poate nici macar da impresia ca doreste schimbari. Pe plan local, lucrurile sunt cat se poate de clare si reflecta imaginea de la nivel central. Sa ne amintim de monumentala gafa a alegerilor interne pentru desemnarea ordinii candidatilor la scrutinul parlamentar. Tot ce parea perfect democratic a fost dat peste cap de directivele venite de la centru, oameni care s-au pomenit evident neagreati in teritoriu regasindu-se azi in Parlament. Dupa pierderea alegerilor, lucrurile au continuat asemanator, organizatiile locale fiind supuse din nou unui scrutin intern, care a fost iarasi incalcat de catre arbitrii judecatori veniti de la centru, astfel incat listele "Comitetului de autoritate morala" (Doamne, ce frumos suna!) nu s-au supus intocmai nici acelui vot. Vot care ar trebui sa asigure procesul apropiatelor alegeri judetene. PSD isi imagineaza, in continuare, ca orice ar face, procedurile democratice ii vor consolida actiunile si, vazand ca nu se potriveste socoteala de la Bucuresti cu cea din teritoriu, trece nonsalant peste cele pe care tocmai le-a instituit.
Si, totusi, se intrevede o noua forta...
Criza fara precedent de care vorbesc este adancita si de impotenta partidelor de pe margine de a profita de conjunctura extrem de favorabila de a se afirma. Vesnicele amanari de masuri decisive dovedesc, fara putinta de tagada, ca imensa majoritate a formatiunilor extraparlamentare sunt niste organisme moarte, unde doar orgoliul de a fi sef peste un pumn de oameni mai tine lumina aprinsa in sedii. Cele doua-trei sperante care mai mocnesc in PNTCD si in Forta Democrata se vor stinge si ele, daca nu vor rabufni foarte curand. Daca in interiorul formatiunilor predomina inghesuiala spre a ajunge cat mai sus, partidele, in calitate de entitati politice, sunt scuturate de miscarea dezordonata de reorientare, de reasezare si de ocupare a locurilor goale de pe esichier, cum ar fi, in Romania, locul unui partid popular. Probabil, cine se va misca mai repede va cuceri lansarea cu o atat de mare sustinere europeana. (Dupa ezitarile opozitiei, chiar si in arcul puterii, democratii par tot mai putin interesati de polul social-democrat, lasand reprezentarea romaneasca PSD-ului. Numai ca si fractiunile din PSD tintesc fiecare sa monopolizeze locul.)
In aceasta tensiune in care, pana si la nivel de judete, sciziunile sunt evidente peste tot, democratia romaneasca isi arata din nou virtutile originalitatii. Intr-o tara unde, pe peronul garii principale din Capitala, te intampina reviste legionare cu zvastici mari pe frontispiciu, totul a devenit posibil. Intr-o tara unde a aparut o formatiune, la un moment dat foarte puternica, pe suportul unui ziar - am numit, desigur, Romania Mare -, suntem pe punctul de a asista la nasterea unei alte adevarate forte pe fundamentul unei echipe de fotbal.
Condusa de un personaj insolit, cu numeroase carente instructive si educative, aceasta structura are sansa de a da glas tendintelor celor mai gregare ale societatii mai putin elevate. Clubul Roman de Presa, aflam dintr-un ziar, "recomanda publicatiilor, posturilor de radio si televiziune si agentiilor de presa sa boicoteze prezenta persoanei George Becali in materialele de presa, considerandu-se ca aceasta este nociva atat pentru ziaristi, cat si pentru public". La care mai trebuie adaugat ca personajul respectiv a avansat drept sloganuri citate preluate direct din propaganda de extrema dreapta interbelica. Ridicat la nivel de VIP, Gigi Becali se bucura de o prezenta fara precedent in mass-media, prestatiile sale aducand mereu audienta atat de vanata. Dupa ce a tolerat, drept model pentru tineretul roman, un fotbalist bun, dar cu mai multe grave carente frizand penalul, Clubul Roman de Presa constientizeaza, in sfarsit, ca este pe punctul de a asterne covorul rosu pentru intrarea in politica mare a unui personaj apt de a scoate la suprafata si de a coagula intr-o forta politica instinctele primare a milioane de oameni. Intr-o criza economica prelungita, in perspectiva unor noi incercari cu care va fi confruntata populatia odata cu rotunjirile de preturi favorizate de introducerea leului greu si, mai ales, odata cu apropiata integrare europeana, istoria ne-a oferit destule exemple despre forta si consecintele pe care le poate avea o constructie de un asemenea mod.
Frustrarile lunilor urmatoare vor spori - odata cu intrarea leului greu, romanul va face socoteli de genul: "in 1989 am avut un salariu de 3.460 lei, acum am unul de doar 825. Atunci, din salariul de 3.460 lei puteam sa cumpar un ziar cu 30 de bani, acum acela costa un leu". Va urma pretul integrarii europene, iar astfel de calcule - desigur discutabile - vor continua. Argumente tocmai potrivite pentru discursuri populiste si nationaliste.
Victoria extraordinara a Stelei in saisprezecimile Cupei UEFA vine ca un balsam peste frustrarile romanilor. Este insa doar un mare succes sportiv. Sau ar trebui sa fie doar atat. (Si chiar si asa, ne gasim in fata unei victorii intr-o faza in care au mai ramas un numar mare de competitori in cea de a doua confruntare valorica a echipelor de club de pe continentul nostru.) Supralicitarea unei astfel de realizari - incontestabile pe plan sportiv si oferind un justificat sentiment de mandrie patriotica - deschide o cale profund ingrijoratoare pe plan politic. Sperantele romanilor ar trebui sa se concentreze pe cresterea institutiilor democratice, a nivelului de educatie, de sanatate, de bunastare generala. Supapa Becali, ca unica solutie de satisfactii, este mai mult decat malefica: ea poate sa ne duca inapoi, spre un regim de tipul celor pe care le-am dori uitate. Nasterea Partidului Steaua, indiferent de numele oficial al formatiunii, dovedeste, inca o data, ca in tara noastra populismul mai joaca un rol extrem de puternic. In dauna adevaratei democratii.
Despre atmosfera politica de azi, un titlu dintr-un ziar nu mai lasa loc de comentarii: Il votam pe Dinu ca sa scapam de el!.
Asadar, criza adanca este data nu atat de inconsecventele si erorile listei de prioritati ale guvernantilor, ci, mai ales, de degringolada din afara puterii, care elimina alternativele. Ceea ce este de-a dreptul sinistru.
P.S.
Cat de mult le pasa celor ce alearga doar dupa audienta de recomandarea Clubului Roman de Presa se vede, in ziua in care scriu aceste randuri, din modul in care, mai nou, se face si promotia invitarilor lui Gigi Becali la o noua aparitie televizata. Fructul oprit a devenit si mai interesant.
