De ce se opune Rusia intervenţiei în Siria?

Președintele Vladimir Putin a declarat, cu privire la raportul declasificat al serviciilor secrete americane, care confirmă folosirea armelor chimice de către regimul condus de Bashar al-Assad, că nu prezintă dovezi care să poată fi „folosite ca bază pentru decizia fundamentală de a folosi forța împotriva unui stat suveran“.

Opoziția Rusiei față de intervenția mi­li­ta­ră a SUA în conflictul din Siria se explică prin percepțiile pe care liderii de la Mos­cova le au cu privire la propriile poziții de putere și la interesele statului rus în an­samblul de evenimente internaționale generate de criza siriană.

Retorica președintelui rus, încearcă să des­crie imaginea unui oficial dur care îi sanc­ționează pe omologii ame­ricani care, vreme de mai bine de doi ani, au oscilat cu privire la soluțiile ce ar pu­tea fi aplicate în cazul Siriei. În același timp, con­du­ce­rea de la Moscova este sensibilă la toa­te schim­bările de regimuri politice auto­ri­ta­re sau dic­tatoriale pentru că, invo­lun­tar, se gân­dește că, după protestele din ul­­ti­mii ani din Federația Rusă, însuși re­gi­mul Putin ar putea fi înlocuit printr-o „re­­vo­lu­ție co­lo­rată“ sau o „primăvară ru­seas­că“.

Oficialii ruși încearcă în același timp să ma­­ximizeze profiturile Rusiei în criza si­riană. Pe de o parte, Moscova a vrut să-și apere interesele economice în relația cu Siria, care au însemnat un client im­por­tant pentru exportul de armament (Si­ria ocupă locul 7 în topul importatorilor, cu o valoare totală de 1,5 miliarde de dolari în ultimii 10 ani, potrivit carnegie.ru), o des­tinație favorită pentru investițiile rusești (19,4 miliarde de dolari în 2009, potrivit Moscow Times),  planuri pentru cons­tru­i­rea unui reactor nuclear, precum și alte activități comerciale.

Şi Iranul se opune unei intervenţii în Siria: „Amenințările și posibila in­ter­venție a SUA în Siria va fi un de­zastru pentru re­giune... Declanșarea unei astfel de in­ter­ven­ții va acționa ca o scânteie  în­tr-un depozit de ar­mament și va avea con­­secințe ne­clare“, a declarat Aya­to­lla­hul Ali Ko­menei, liderul suprem al Ira­nu­lui.

Iranul se opune unei intervenții în Siria, în primul rând, pentru că balanța re­gio­na­lă de putere s-ar putea modifica pe ba­za unui substrat religios și prin re­configurarea alianțelor regionale cu SUA.

Prin pierderea puterii de către Bashar al-Assad, reprezentant al unui mic grup is­lamic șiit (Alawiții), Iranul (majoritar șiit) va pierde un aliat șiit în regiune. În ace­lași timp, Iranul nu va mai putea folosi te­ritoriul Siriei pentru a aproviziona Hez­bolah (în Liban) și Hamas (în Fâșia Ga­za), organizații teroriste, inamici ai Israelului, principalul aliat în regiune al SUA. Iranul se teme și că invadarea Siriei de către SUA nu va aduce stabilitatea politică, având în vedere configurația mul­tietnică și multireligioasă a acesteia, experiența anterioară instaurării la putere a tatălui lui Bashar, Hafez al-Assad - aproape 20 ani de instabilitate politică sau situațiile recente din Irak, Afganistan și Libia.