De același autor
La 26 ianuarie 2025, în Belarus au fost organizate alegeri prezidențiale pentru reconfirmarea dictatorului Alexandr Lukașenko în funcția de președinte. Scrutinul a fost organizat pe parcursul a 6 zile (din care 5 au fost alocate pentru „alegeri anticipate”) și lui Lukașenko i-au fost atribuite 86,8% din voturi, la o participare de 85,7%. În cursa electorală s-au înscris 5 candidați și alegerile din 2025 au fost primele la care nu a participat niciun reprezentat al opoziției reale. Campania electorală s-a desfășurat într-o atmosferă de represiune totală, nu au existat dezbateri, falșii contracandidați și-au limitat discursurile electorale la ovaționarea lui Lukașenko. Nu au fost organizate secții de votare în ambasadele din Occident.
Lukașenko este președinte al Belarusului din 1994 și farsa electorală de săptămâna trecută reprezintă debutul pentru al șaptelea mandat al acestuia. Rezultatele alegerilor din Belarus nu au fost recunoscute de către SUA. UE, Australia, Canada, Noua Zeelandă, Marea Britanie au emis o declarație comună prin care au condamnat alegerile trucate din Belarus, care s-au desfășurat într-un climat de represiune continuă, marcat de o reprimare a societății civile, detenții arbitrare și restricții privind participarea politică reală.
Lukașenko a fost însă felicitat de Vladimir Putin, care a menționat că rezultatul alegerilor reflectă „sprijinul incontestabil al populației pentru politicile de stat pe care le implementează Belarusul”.
Farsa electorală din Belarus a fost elogiată de observatori din Coreea de Nord, CSI, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă, Organizația de Cooperare de la Shanghai, Botswana, Parlamentul Panafrican. OSCE nu a trimis observatori în Belarus, deoarece invitația pentru monitorizarea scrutinului a fost transmisă de autoritățile bieloruse cu doar 10 zile înainte de încheierea scrutinului.
Dar de ce a fost nevoie de această farsă electorală? Scopul principal al lui Lukașenko a fost să dovedească pe plan extern că momentul 2020 (când alegerile prezidențiale fraudate au fost urmate de proteste masive) a fost depășit și că a reușit să restabilească controlul dictatorial asupra populației. În al doilea rând, falsele alegeri prezidențiale sunt un instrument pentru a preveni orice tentativă internă de revoltă a populației împotriva sa. De asemenea, propaganda oficială a încercat să transmită mesajul unei false „reconcilieri naționale”, în contextul în care Lukașenko a eliberat 300 de deținuți politic (alți 1.400 de deținuți politic încă se află în pușcăriile bieloruse, potrivit informațiilor publicate de European External Action Service). Doar în 2022 au fost deschise 11.000 de dosare penale pentru false acuzații de terorism.
În contextul protestelor masive din 2020, Alexandr Lukașenko a reușit să se mențină la putere cu sprijinul autorităților locale de forță și al lui Vladimir Putin (care a promis un ajutor financiar de 1 mld $). Din punct de vedere economic, Belarusul este un fel de anexă a Federației Ruse, fiind dependent de importurile de gaz, petrol și de împrumuturile oferite de Moscova (uneori, și de Beijing). Regimul politic din Belarus se află sub sancțiunile Occidentului și este dependent de rutele de tranzit de pe teritoriul Rusiei pentru exporturi (produse petroliere și îngrășăminte chimice). Belarusul este membru în toate organizațiile internaționale coordonate de Moscova. În anul 2000, Putin și Lukașenko au creat Uniunea Statală Rusia-Belarus, proiect integraționist care a fost aprofundat după 2020.
În 2022, teritoriul Belarusului a fost folosit de armata rusă pentru a invada Ucraina de la nord, cu scopul de a cuceri Kievul și pentru a ataca cu rachete și bombe teritoriul ucrainean.
Alegerile prezidențiale din 2025 au fost un act final al procesului de reconsiderare a controlului lui Lukașenko asupra populației, după ce în 2024 a fost organizat un scrutin legislativ, în urma căruia parlamentul a fost populat cu forțe loiale dictatorului. Partidele de opoziție au fost dizolvate, ca urmare a unor decizii ale Curții Supreme. Opozanții politici, care se mai află în Belarus, sunt în închisori, fiind supuși torturii și bătăilor. La fel și militarii care au contestat deciziile lui Lukașenko de a sprijini Rusia în războiul împotriva Ucrainei și care nu au reușit să fugă în Occident, ca să se înroleze în legiunile care luptă pentru apărarea Ucrainei. Populația Belarusului trăiește într-o atmosferă de supraveghere continuă, Lukașenko a amenințat că va introduce pedeapsa cu moartea pentru criticile la adresa președintelui și guvernului. În 2023, Lukașenko a inclus în Codul penal pedeapsa cu moartea pentru oficialii de rang înalt și personalul militar care „aduc prejudicii iremediabile securității naționale a Belarusului prin acte de trădare”. Belarusul este și singurul stat din Europa care a menținut pedeapsa cu moartea pentru cei condamnați pentru crimă și terorism.
Opoziția bielorusă din Occident este slabă, dar face un lobby susținut în SUA, UE, Marea Britanie pentru impunerea unor sancțiuni și mai dure împotriva regimului Lukașenko și susținerea procesului de democratizare a Belarusului. Svetlana Tihanovskaia, liderul opoziției din exil, a fost condamnată la 15 ani de închisoare cu executare în 2023, fiind acuzată că a încercat să răstoarne guvernul din Belarus. Din 2023, cetățenii Belarusului nu își mai pot înnoi documentele de identitate în afara granițelor. După 2020, regimul Lukașenko a organizat atentate, acte de agresiune fizică și intimidarea fizică la adresa cetățenilor bieloruși și în afara granițelor.