De același autor
Se pare ca este asumata si pusa pe jgheab de catre guvern o absorbtie a societatii Termoelectrica de catre Hidroelectrica, despre care se spune ca ar fi singura solutie de a se evita falimentul celei dintai. Aceasta dupa ce s-a obtinut o stergere a datoriilor "istorice" catre stat ale societatii Termoelectrica (in valoare de aproape 1 miliard de euro), in privinta careia Comisia de la Bruxelles s-a derobat, lasand verdictul in seama Consiliului Concurentei de la Bucuresti, iar acesta, in lipsa de optiune, a aprobat stergerea de datorii cu pricina.
Aceasta stergere de datorii nu este suficienta insa pentru a salva Termoelectrica de la faliment, deoarece societatea respectiva inregistreaza pierderi operationale, astfel incat nu foloseste la mare lucru anularea datoriilor "istorice". Explicatia pentru care Termoelectrica inregistreaza in mod curent pierderi o constituie faptul ca asa-numita restructurare a sistemului energetic s-a rezumat in domeniul crucial al productiei la desprinderea din fosta structura integrata RENEL/CONEL a tuturor entitatilor care puteau fi rentabile: hidrocentralele (care au format Hidroelectrica), centrala de la Cernavoda (care a constituit Nuclearelectrica) si chiar acele termocentrale care indeosebi prin retehnologizari au devenit performante, precum este cazul centralelor de la Turceni si de la Rovinari. Termoelectrica a ramas nu doar cu datoriile fostei structuri integrate, dar si cu acele termocentrale nereabilitate care produc energie electrica scump.
Prin fuziune cu Hidroelectrica, pierderile de la Termoelectrica vor fi absorbite in castigurile curente ale celei dintai si aparent problemele vor fi "rezolvate". Desigur, doar aparent, pentru ca, in realitate, termocentralele nereabilitate ar ramane tot neperformante. Si, evident, performanta noii Hidroelectrica va scadea. De aici si principalul repros la adresa demersului: ca va compromite restructurarea prin ascunderea sub pres a nonperformantei, in locul scoaterii din joc a acesteia!
O asemenea abordare ignora insa o problema cruciala: este nevoie sau nu in sistem de energia produsa intr-adevar cam scump de termocentralele neperformante? Raspunsul este net: da, este nevoie! Si, ca atare, scoaterea din joc a termocentralelor neperformante ar insemna importuri masive. Care, chiar daca am admite ca s-ar face la preturi inferioare, desi cand esti la ananghie toti iti vara pe gat preturi exorbitante, ar insemna un efort valutar nesustenabil intr-o Romanie in care si asa exporturile nici macar ca nazuinta nu tin pasul cu importurile, fiind masiv si extrem de periculos surclasate de acestea din urma.
In plus, trebuie sa fie clar ca, in sine, absorbtia Termoelectrica de catre Hidroelectrica nu va modifica tarifele pentru consumatori, cu toate ca, evident, noua Hidroelectrica va trebui sa mareasca preturile cu care livreaza din cauza costurilor crescute puternic prin asimilarea Termoelectrica. Fiind insa nevoie de energia produsa scump de termocentralele neperformante, pretul la care livreaza acestea intra si acum in calculul pretului mediu platit de consumatorii finali.
Pretul mai mare cu care ar urma sa livreze Hidroelectrica ii innebuneste insa pe intermediarii de pe piata energiei, "baietii destepti", cum ii numea odata presedintele Basescu! Nu intamplator, acestia sunt cei mai inversunati adversari ai demersului, caci nu vor mai putea sa cumpere la fel de ieftin de la Hidroelectrica pentru a realiza aceleasi fabuloase profituri nemeritate din vanzari scumpe.
Exista insa si un pericol in absorbtia Termoelectrica de catre Hidroelectrica. Dar acesta nu vine nicidecum de la costuri! Cuplarea unitatilor nerentabile termo cu unitatile suprarentabile hidro, respectiv scaderea performantelor noului "pachet" astfel format, poate constitui pretextul pentru privatizarea si deci pentru instrainarea de fapt a hidrocentralelor. Caci miza privatizarilor o constituie hidrocentralele! Dar nici un politician nu prea indrazneste sa vorbeasca deschis despre privatizarea hidrocentralelor.
Pentru ca, la drept vorbind, nu exista absolut nici o motivatie pentru privatizarea acestora. Amplasamentele favorabile pentru amenajari hidroenergetice sunt lasate de la Dumnezeu, fiind evident monopol natural. Valorificarea acestor amplasamente a fost facuta cu eforturi financiare si umane imense din partea romanilor si, din acest punct de vedere, ar fi absolut exclusa instrainarea lor sau chiar numai a folosintei lor, doar pentru ca roadele sa ajunga in buzunarele altora. In plus, sunt unitati, prin firea lucrurilor, rentabile, astfel incat chiar nu se vede un sens pentru o privatizare in sine, caci ar fi vorba doar de a ceda altora profiturile care de fapt se cuvin statului roman si romanilor.
Implicatia unei instrainari a hidrocentralelor sau a folosintei lor sub paravanul insidios al privatizarii "pachetului hidro-termo" ar putea fi atat de rea, incat Romania s-ar putea astepta, in cativa ani dupa aceste privatizari, la scenarii chiar catastrofice. Strainii care ar prelua "pachetul", indiferent cat ar da pe el, ar abandona curand termocentralele nerentabile din "pachet", pastrand doar hidrocentralele. N-ar fi, evident, treaba lor ca in Romania este nevoie, pana una-alta, pentru acoperirea consumului, si de productia din termocentralele mai putin performante. Si sa vezi atunci statul roman obligat pur si simplu de situatie sa construiasca, pe banii sai, noi centrale pentru acoperirea consumului, in timp ce companii straine ar exploata in profit propriu ceea ce era viabil si performant din actualul sistem energetic national, adica exact ceea ce preluasera de la statul roman.
