De același autor
Tot ce a fost important, sigur si profitabil a fost vandut capitalului strain in 2005 - petrol, distributii de gaze si electricitate, perla coroanei din sistemul bancar - si aceste piese, impreuna cu cele ajunse inca din anii trecuti in mainile unor multinationale, nu s-ar putea spune ca n-au prosperat. In schimb, in restul economiei s-au cam bricolat, din pacate, doar castele de nisip, unele pe bani grei, alaturi de bordeiele trecutului.
Agricultura indeosebi a ramas in bordeie si la propriu, si la figurat. Nimic nu s-a facut practic pentru schimbarea reala a situatiei dramatice din domeniu. Industria - cealalta piatra unghiulara a economiei reale - aproape a stagnat in 2005. Sa analizam, insa, ce a progresat, cel putin dupa ce ne arata cifrele! Serviciile au crescut rapid, iar cele financiar-bancare chiar intr-o alura de invidiat. Ca Romania este intr-o intarziere istorica in materie de dezvoltare a serviciilor este fara tagada. Ca serviciile financiar-bancare sunt serios ramase in urma si ca gradul de bancarizare si intermediere bancara din Romania se afla la coada Europei este, de asemenea, perfect adevarat. Recuperarile, tocmai pe baza unor ritmuri inalte de crestere, sunt necesare. In mod indiscutabil! Discutabil este doar faptul daca recuperarea are loc in sine, fara a avea la spate dezvoltari serioase si sanatoase ale economiei reale! In general, ramane o intrebare daca dezvoltarea serviciilor poate avea loc fara o dezvoltare solida a industriei si agriculturii, indeosebi a industriei prelucratoare, care este clientul si suportul serviciilor industriale, si daca o fortare a dezvoltarii serviciilor in sine, fara o asemenea baza, nu face cumva mai mult rau decat bine pe ansamblu?
Pe bulevardele bucurestene sunt acum mai multe agentii bancare decat magazine alimentare sau mai multe farmacii decat magazine de confectii. Afacerile nou lansate - deci exceptand privatizarile si preluarile - au fost in 2005 destul de firave. Iar cele cu investitii straine n-au depasit in general conditia de lohn. Atata doar ca lohnul, parasind textilele si confectiile, s-a mutat in domeniul pieselor auto si eventual in diferite segmente ale industriei informatiei.
Investitii masive se fac nu in facilitati industriale sau utilitati publice, ci in afaceri imobiliare, in constructii de birouri, de vile si apartamente de lux, expresia polarizarii sociale debordante din “capitalismul de cumetrie”.
Romania a devenit El Dorado pentru lanturile de supermarketuri si hipermarketuri. Care vand in draci, dar, vai!, aproape deloc produse fabricate in Romania. Mai degraba decat expresia inaintarii catre faza consumului de masa, faptul reprezinta, mult mai prozaic, o reflectare a consumului fara acoperire, a economiei artificiale, bazata pe import, ce se construieste in perioada actuala in Romania.
Economia bazata pe import a facut pasi imensi spre desavarsire in 2005. Expansiunea fulminanta a importurilor - in sine si prin comparatie cu extinderea derizorie a exporturilor - este insa doar fateta la vedere a lucrurilor. Problema este ca politicile economice promovate au propulsat importurile si au descurajat exporturile. Impotriva inflatiei s-a luptat, intr-o buna masura, si cu aprecierea leului, ceea ce a incurajat importurile si a descurajat exporturile. In ciuda unor incercari de contracarare, creditul s-a labartat, ducand la explozia importurilor, in masura in care era clar ca depaseste posibilitatile deocamdata precare, global si structural, ale productiei interne. Cresterile salariale n-au fost oprite sa derapeze, cu toate ca nu aveau acoperirile economice necesare, ceea ce a stimulat consumul, care, in lipsa productiei interne, s-a realizat pe seama importurilor. Prin cota unica s-a lasat un plus de circa 1 miliard de euro pe piata, care s-a dus in consum, indeosebi din import, avand in vedere ca beneficiarii cotei unice au fost cei cu castiguri mari, care nu prea se impiedica in produse romanesti. Cresterea economica inca obtinuta este de fapt o nesanatoasa crestere economica bazata pe import.
Cat poate rezista o asemenea economie? Si la ce grad de intemperii? Artificialitatea nu este un factor de rezistenta la intemperii. Economia bazata pe import este artificiala pentru ca nici unul din procesele economice care au loc in cadrul acesteia - de la cresterile de salarii si explozia consumului la scaderea inflatiei, aprecierea cursului si cresterea economica - nu are un fond sanatos, fiind fara acoperirea unor cresteri de productivitate a muncii care sa le dea substanta. Salariile mai mari decat tine, consumul dincolo de plapuma proprie sau leul mai tare decat economia sunt tentatii periculoase, care, mai devreme sau mai tarziu, sunt scump platite!
