De același autor
Cifrele asupra rezultatelor economice care se prefigureaza pentru ansamblul anului 2006 au starnit controverse aproape ca nicicand altadata. Potrivit cifrelor, rezultatele apar exceptionale. In materie de crestere economica sunt depasite si cele mai optimiste dintre asteptari, putandu-se ajunge la un ritm de 8% pe intreg anul 2006.
Depasirea previziunilor celor mai optimiste i-a indemnat pe unii chiar sa se intrebe asupra veridicitatii datelor statistice pentru perioada in legatura cu care exista aceste date (primele 9-10 luni ale anului). Nu exista insa nici un motiv serios de a pune aceste date la indoiala. Problema nu este asta. Cresterea respectiva exista intr-adevar, nu este doar pe hartie.
Problema este insa una calitativa: in ce consta de fapt cresterea inregistrata si, in functie de acest continut, ce se poate astepta de la ea? Cine si cat ii va culege roadele?!
In mod evident, cresterea economica obtinuta este produsul, in cea mai mare parte, al investitiilor straine. O analiza fina - absolut necesara - ar trebui sa deceleze cat din aceasta crestere a venit din partea investitiilor straine noi si a firmelor straine deja implantate in Romania si cat din partea investitiilor facute de capitalul autohton. Capitalul strain a preluat controlul in intreaga axa majora a economiei (petrol, distributii de gaze si electricitate, otel, ciment, telecomunicatii, banci), respectiv in sectoare cu profitabilitate maxima si sigura. Capitalul autohton a ramas sa actioneze in sectoare de rangul doi, unde oricum profitul se obtine greu si, comparativ, cu eforturi investitionale mari.
Nu trebuie insa cine stie ce investigatii stiintifice pentru a observa, de asemenea, ca investitiile straine noi se indreapta predilect si masiv catre sectoarele de profitabilitate rapida: financiar-bancar si imobiliar (banci, birouri, vile si apartamente de lux), in timp ce orientari in ultima instanta derizorii se constata spre economia reala, indeosebi spre industria prelucratoare sau agricultura.
Concluzia din punctul de vedere discutat aici este ca, prin structura lor prezenta, investitiile straine - ce au atins niveluri semnificative si chiar coplesitoare in raport cu investitiile pe care le pot realiza firmele cu capital autohton - sunt creatoare de crestere economica puternica, dar cu o ocupare redusa de forta de munca si cu o distributie extrem de polarizata a roadelor ei.
Cifrele statistice dovedesc ilustrativ acest lucru. Dovada cea mai graitoare este ca, pe de o parte, la o crestere economica in fond deosebit de inalta, ocuparea fortei de munca stagneaza, neproducandu-se, cum ar fi normal, o sporire a numarului de locuri de munca, iar, pe de alta parte, ca de roadele acestei cresteri economice nu ajung sa beneficieze decat paturi subtiri de populatie, majoritatea acesteia nealegandu-se cu nimic.
Acest tip de consecinte constituie si proba ca actuala crestere economica din Romania este obtinuta prin implicarea consistenta a capitaluluui strain si nu emana de la capitalul autohton. Si nu pentru faptul ca cel dintai ar fi mai "rau" decat cel din urma, ci pur si simplu pentru ca, prin forta financiara si abilitatea de piata de care dispune, are capacitatea de a actiona selectiv, doar unde vrea, unde "return"-ul investitional este mai mare si ocuparea de forta de munca este mai mica si, deci, profitabilitatea este mai inalta. Sa nu ne ferim a afirma deschis ca roadele cresterii economice, cu care se mandreste in perioada actuala Romania, nu numai sunt culese de paturi subtiri de populatie, dar se si concentreaza in domenii colaterale, chiar efemere, fara functie sociala.
Pacatul probabil cel mai mare al cresterii economice obtinute in perioada actuala este faptul ca se bazeaza, intr-o masura disproportionat de mare, pe consum din import, ceea ce, chiar prin aceasta, nu o poate face sa fie una durabila si sustenabila, caci este vorba de un consum fara acoperire ce-si va cere la un moment dat pretul.
Unde duce drumul cu o asemenea crestere economica?! Spre o economie artificiala, bazata ea insasi pe import. Expansiunea fulminanta a importurilor - in sine si prin comparatie cu extinderea doar normala a exporturilor - este insa numai fateta la vedere a lucrurilor. Problema este ca politicile economice promovate au propulsat si propulseaza importurile si au deprimat si deprima exporturile. Impotriva inflatiei in Romania se lupta intr-o masura tot disproportionat de mare cu aprecierea leului, care incurajeaza importurile si descurajeaza exporturile. Nu intamplator, imbogatitii tranzitiei sunt aproape toti importatori.
Expresia poate cea mai ilustrativa a faptului ca economia ce se construieste acum in Romania nu este una temeinica, durabila este discrepanta neta intre infrastructura precara in toate domeniile si sectoarele - publica, sociala, industriala, culturala - si opulenta unor segmente subtiri de economie privata fara functie sociala. Si aceasta discrepanta creste mereu si mereu, pe masura ce se degradeaza prin stagnare inzestrarea infrastructurala a economiei, singura care ar putea sa-i asigure fundamentele de dezvoltare durabila.
