De același autor
Datele cu privire la conturile comerciale ale tarii la trecerea a sapte luni din an sunt dramatice. Un deficit de peste 5 miliarde de euro se consemneaza. Exporturile, care au fost lovite din toate partile si de aprecierea leului, care le-a facut mai scumpe, si de incetarea oricarui sprijin din partea statului, au facut, in aceste conditii vitrege, o figura totusi frumoasa. Dar la ce bun, pentru ca importurile, carora toata lumea in Romania cauta sa le creeze conditii regesti, si-au continuat fabulos expansiunea, ajutate aiuritor de aprecierea monedei nationale, care le-a facut mereu mai ieftine in lei? Peste 5 miliarde de euro depasire a exporturilor de catre importuri, la numai sapte luni, echivaleaza cu circa doua cincimi din totalul exporturilor realizate, care reprezinta finantarea de baza a importurilor. Cota nu de alerta, ci de explozie!
Pe piata valutara, exista totusi presiuni de apreciere in continuare a leului. Cele peste 5 miliarde de euro depasire a exporturilor de catre importuri au gasit finantare. Cu toate acestea, pe piata se gaseste o masa de valuta in exces. Banca Nationala a intervenit masiv, in ciuda adoptarii politicii de tintire a inflatiei care inseamna lasarea cursului in voia pietei, pentru ca leul sa nu se aprecieze inca si mai tare decat a facut-o. A retras de pe piata echivalentul a circa 1 miliard de euro numai intr-o zi, dupa ce, in interventii mai reduse dar repetate, culesese se pare inca un miliard de euro cu o saptamana inainte. Si, spun dealerii din piata, ar mai exista pe piata inca vreo 2 miliarde de euro in exces.
Situatia este oarecum paradoxala. Deficitul comercial este ca niciodata de mare. Insa, in piata, nu numai ca acesta gaseste finantare, dar bancile, cel putin deocamdata, baltesc de bani, ceea ce impinge cursul leului in continuare in sus. Valuta din piata reprezinta contributii europene pentru sustinerea integrarii, investitii straine, fonduri din indatorari externe, remiteri spre tara din partea romanilor aflati la munca in strainatate, precum si intrari de capitaluri cu scop speculativ atrase de dobanzile mai ridicate pe piata romaneasca decat pe pietele internationale.
Problema centrala este cat va putea dura o asemenea situatie. Aprovizionarile cu valuta ale pietei vor fi mereu suficiente pentru a acoperi un deficit comercial ce tinde sa creasca nestavilit? Sau acesta din urma isi va spune cuvantul si, la o amplitudine inca si mai mare decat cea actuala, va rasturna caruta, inversand complet tendintele din prezent?
Riscurile intr-o atare directie sunt imense si palpabile. Inculcarea impresiei ca lucrurile vor continua la fel ca pana acum este cea mai periculoasa. Estimarile minime vorbesc de un deficit comercial de 10 miliarde de euro la sfarsitul anului, avand in vedere ca, daca in prima parte a anului a fost vorba de dezmatul automobilelor si electronicelor din import, in a doua jumatate vor interveni imperativ importurile energetice pentru iarna, mereu mai scumpe pe pietele internationale, precum si cele agroalimentare pentru compensarea efectelor inundatiilor in productia agricola interna. La 10 miliarde de euro, incendiul este gata. Mai trebuie doar fitilul!
Acesta ameninta din mai multe parti. Aprinderea ar putea veni chiar din zona responsabila de inflamarea importurilor: consumul privat. O explicatie pentru care cantitatea de valuta in piata depaseste inca deficitul comercial este ca importurile au fost finantate in mare masura in ultimul timp prin credite din strainatate. Intr-un singur an, datoria externa a crescut cu circa 6 miliarde de euro si este vorba, in proportie majoritara, de datorie privata. La primul semn de dificultati de rambursare in sectorul privat debitor, mecanismul extern de retorsiune se declanseaza. Si pentru acest segment de datorie, rezervele valutare colectate de Banca Nationala, altfel substantiale, nu folosesc la prea mare lucru.
O valvataie ce se va intinde repede poate veni din insasi zona exporturilor. Fiind doar in proportie de 40% exporturi nete, restul reprezentand de fapt importuri incluse in livrari externe, exporturile romanesti sunt extrem de vulnerabile. Afectate mai de curand si de retragerea bonificatiei de dobanzi pentru creditele obtinute de exportatori, segmente importante din exporturi, care si asa supravietuiau pe muchie de cutit, vor fi falimentate pur si simplu de aprecierea leului din ultima perioada. Cand leul va incepe sa se devalorizeze va fi prea tarziu. Aceste segmente nu vor mai fi in piata.
Aprinderea poate proveni insa si din zonele cu contributie globala la alimentarea pietei. La o dare inapoi sau chiar numai la o stagnare in remiterile catre tara ale romanilor aflati la munca in strainatate - care este inevitabila in contextul restrictiilor prevazute din nou pentru circulatia romanilor in spatiul Schengen -, piata valutara isi va inversa rapid tendintele.
Acelasi efect il poate determina o amanare - ce sa mai vorbim de una sine die - a aderarii la Uniunea Europeana, caci investitiile straine vor trece in asteptare, iar capitalurile speculative nu numai ca nu vor mai cauta piata romaneasca, dar cele care au plasamente aici le vor lichida urgent.
Pe piata interna, din ce in ce mai multe importuri nu-si vor mai gasi astfel finantare. Iar creditorii externi vor deveni reticenti. Treptat, daca nu chiar dintr-o data, se va evidentia gravitatea existentei unui deficit comercial de dimensiuni uriase, de fapt si de drept nefinantabil pe cai normale. Minunatia leului in ascensiune va apune. Aprecierea acestuia fata de euro sau dolar se va transforma rapid in devalorizare. Marile rezerve valutare ale Bancii Nationale ii vor incetini un timp caderea. Va reveni insa curand la cursuri care vor arata de fapt cat ii poate pielea. Pielea pe care i-o poate oferi actuala economie romaneasca. Numai ca nefericirile provocate de aprecierea sa artificiala din actuala perioada de abureala se vor fi produs deja, cu efectele lor nefaste cu tot. Tocmai cand va fi vrut sa arate mai greu, leul se va fasai.
Banca Nationala ar trebui sa aiba insomnii traind in pat cu un deficit comercial anualizat de circa 10 miliarde de euro. In ciuda tintirii inflatiei pe care si-a asumat-o, cel mai probabil in mod prematur, ar trebui sa traga cat mai jos aprecierea actuala a leului, pentru ca acesta sa nu aiba de unde cadea cand ii va veni, in curand, timpul!
Dupa anuntarea cu mare pompa a tintirii inflatiei, guvernatorul Bancii Nationale, sub dusul rece al comunicarii cifrelor privind deficitul comercial, a coborat vizibil stacheta. “Bineinteles ca BNR doreste un leu convertibil puternic, dar in acelasi timp dorim un leu la locul sau.” Asemenea fraze din partea d-lui Isarescu nu s-au mai auzit de mult. Sunt insa binevenite!
