De același autor
Aceasta strategie s-a rezumat la relatarea unor fapte reci in legatura cu numarul capitolelor din negocierile de aderare si subiectele abordate in aceste capitole. Problemele in litigiu au aparut, eventual, doar indirect, lipsind o prezentare coerenta, din care sa inteleaga si oamenii ceva. Oricum, parca probleme mai degraba nu s-ar pune in conditiile aderarii la Uniunea Europeana si costuri nu prea ar exista!
Nu ar fi putut exista insa o demonstratie mai convingatoare ca aderarea la Uniunea Europeana implica si costuri economice si sociale, aducand, printre altele, masive cresteri de preturi, decat inversarea fluxurilor de cumparaturi la granita romano-ungara. De unde, pana la intrarea Ungariei in Uniunea Europeana, romanii isi faceau ei cumparaturi in tara vecina, pentru ca produsele, indeosebi cele alimentare, erau mai ieftine, ajutate fiind de competitivitatea mai ridicata, de gradul de procesare mai inalt si, in cazul produselor agroalimentare, de subventiile relativ substantiale acordate de statul ungar, fluxul s-a inversat aproape dintr-o data, cand Ungaria, devenind membru al Uniunii Europene, a trebuit sa adopte reglementarile si regulile din cadrul acesteia. Motivele pentru care preturile la produsele, indeosebi agroalimentare, cresc sunt mai multe, obiective si puternice.
Primul motiv este ca adoptarea regulilor europene ale concurentei loiale inseamna practic ca nu se mai poate livra energia sub costuri, fie ca este vorba de gaze naturale, electricitate sau caldura. Mai mult, asimilarea si a normelor privind ajutorul de stat exclude, dintr-o data sau treptat, subventiile directe (transparente) sau indirecte (ascunse) acordate pentru sustinerea tarifelor la energie. Astfel, aceste tarife trebuie sa creasca. Cel mult, statul mai poate acorda ajutoare celor nevoiasi care nu pot suporta financiar facturile. Oricum, insa, pentru restul populatiei, tarifele crescand, povara financiara sporeste. Ca si pentru agentii economici, care sunt nevoiti sa includa sporirea in costuri, ca atare inducandu-se o crestere a preturilor la toate produsele si serviciile, caci toate acestea incorporeaza energie.
Al doilea motiv este ca industriile, indiferent care ar fi acelea, vor trebui sa respecte normele de mediu. Problema inca existenta doar pe hartie in Romania in momentul de fata! Industriile, indiferent care sunt acestea, trebuie sa nu polueze aerul, apele si pamanturile, fiind necesar in acest scop sa introduca instalatii care sa evite noxele, sa epureze apele si sa nu degradeze solul. Daca nu au asemenea instalatii, nu pot capata autorizatii de functionare. In schimb, introducerea acestor instalatii costa foarte mult si respectivele costuri suplimentare nu pot fi recuperate altfel decat prin preturi mai ridicate.
Al treilea motiv este ca orice fel de activitate de productie sau comercializare nu se va mai putea desfasura decat in conditii fito-sanitare si sanitar-veterinare stricte, care sa asigure sanatatea consumatorului. Altfel nu se pot primi, de asemenea, autorizatii de functionare. Normele nu pot fi decat cele generale pe intreaga Uniune Europeana, pentru ca, in principiu, nu se mai produce doar pentru o anumita piata, ci pentru piata UE in ansamblu. Respectarea stricta, intr-un fel draconica, a normelor europene fito-sanitare si sanitar-veterinare inseamna costuri mult peste cele din prezent si deci cresteri de preturi.
In sfarsit, activitatea pe o piata extrem de reglementata si exigenta, cum este cea din UE, va mari costurile de operare, prin necesitatea conformarii la multimea de norme si standarde de calitate si administrative, ceea ce va duce in sus preturile.
Si sa nu uitam impactul subventiilor agricole diferentiate. Agricultorii din tarile nou admise vor primi si ei subventii in conformitate cu politica agricola comunitara, dar, pentru inceput, in proportie de numai o patrime fata de cele prevazute (de care beneficiaza fermierii din tarile de ani de zile membre ale Uniunii Europene). Deci, produsele agroalimentare in tarile nou admise vor fi mult mai slab ajutate, subventiile primite neputand sa compenseze si nici chiar sa tempereze explozia preturilor la produsele lor.
Diferite smecherii statistice vor fi gasite, cu concursul si obladuirea Comisiei de la Bruxelles (care a dobandit o mare experienta in mascarea cresterilor de preturi cu ocazia trecerii la euro), pentru a camufla socul cresterilor de preturi, dar la buzunare aceasta se va resimti puternic. Episodul inversarii fluxurilor de cumparaturi la granita romano-ungara a tras un semnal de alarma pentru oamenii obisnuiti in legatura cu beneficiile si costurile aderarii la Uniunea Europeana, punand in evidenta in mod limpede ca nu a existat din partea autoritatilor o abordare la obiect de tipul costuri-beneficii in ceea ce priveste aderarea la Uniunea Europeana, proces complex care nu poate fi decat de tipul costuri-beneficii. Cu alte cuvinte, cu avantaje si deopotriva dezavantaje, oricum cu probleme, care ridica anumite constrangeri, impunand anumite solutii, care implica in mod obiectiv si costuri economice si sociale! Mai ales in cazul unei economii, precum cea romaneasca, cu mari probleme de competitivitate si eficienta, cu multe intreprinderi neperformante si cu o structura sectoriala departe de grilele moderne. Oricum, nu se poate sa se lase relevarea avantajelor aderarii doar pe seama ideii ca intra in sfarsit si Romania in "lumea buna", iar in ce priveste costurile sa nu se spuna practic nimic, adoptandu-se formula "vom trai si vom vedea!".
