De același autor
.jpg)
Dincolo insa de toate acestea, rezultatele sunt cum sunt pentru ca in economie nu se petrec miracole. Or, o perioada de numai un an era prea scurta pentru a permite schimbari economice, indeosebi de ordin structural, care ar putea fi trecute in contul apartenentei la UE.
Erau insa de asteptat doua lucruri care, din pacate, nu s-au produs. In primul rand, un fel de disciplinare sau ordonare a scenei politice sub presiunea noilor responsabilitati europene, care ar fi trebuit sa treaca pe prim-plan pentru un debutant in UE. Dimpotriva, avem de a face cu cea mai mare incurcatura politica postdecembrista, extrem de greu de descalcit, precum si cu o guvernabilitate precara, realizata de un Executiv care beneficiaza de o sustinere parlamentara nu minoritara, ci pur si simplu marginala. In al doilea rand, era poate de asteptat ca, sub presiunea acelorasi responsabilitati europene, mai puternic constientizate odata cu aderarea, dar si dandu-se curs aplicarii unor norme comunitare, sa intervina o mai mare eficienta si mai putin clientelism in cheltuirea banului public. Dimpotriva, insa, clientelismul in cheltuirea banului public a depasit orice limite, atat la nivel central cat si la nivel local. Cu exceptia unor pomeni electorale care au mai echilibrat situatia, fondurile publice s-au indreptat mai mult spre zone si activitati de interes pentru diverse grupuri private, si nu prioritar spre nevoile cu adevarat stringente de interes public si social. Cred ca s-au schimbat fara noima, in orasele tarii, mai multe borduri decat in toti cei 17 ani anteriori din perioada postdecembrista, bordura fiind poate emblema cheltuirii clientelare a banului public, caci, la un cost de circa 50 de eurocenti, este achizitionata de administratiile drumurilor publice cu 6-7 euro! O frenezie a incorectitudinilor, neregulilor si clientelismului a cuprins toate nivelurile, indeosebi in legatura cu administrarea domeniului public si in sectorul imobiliar. De parca s-ar fi fost pe ultima suta de metri la furat! Pe altarul unor aranjamente clientelare in favoarea construirii unor rezidente de lux, parcurile si zonele verzi au disparut intr-un ritm si mai ametitor decat in anii anteriori. Implicarea straina (companii si individuali) de ordin coruptiv si clientelar in praduirea si slutirea domeniului public este masiva si mereu mai jenanta, iar, pentru oamenii de rand, inseamna compromiterea ideii de UE, institutie in care isi puneau sperante ca va reusi, prin prestanta si presiuni, sa-i mai potoleasca pe snapanii nostri.
In ce priveste strict bilantul financiar al apartenentei la UE, acesta este net negativ. Nu se putea astepta la altceva, intrucat, in timp ce trebuia achitata cotizatia Romaniei pentru apartenenta la UE, era aproape neindoielnic ca Romania nu va fi absorbit in acest an de inceput mai nimic din fondurile puse la dispozitie de UE pentru sustinerea integrarii.
Si, dupa cum era de prevazut, debalansul in relatiile comerciale cu UE se va fi accentuat. Ceea ce s-a si intamplat, pentru ca de deschiderea pietelor, implicata de apartenenta la UE, partenerii din club puteau lesne beneficia, in timp ce nu acelasi lucru se putea spune despre competitorii romani. Romania nu prea are cum sa beneficieze de pe urma uriasei oportunitati pe care o constituie accesul liber la vastele piete europene, odata cu apartenenta tarii la UE, pur si simplu pentru ca nu are jucatori. Nu intamplator, Romania importa si iar importa, iar de exportat o face dramatic mai putin. Si cum sa castigi un meci - cum este si competitia din cadrul UE - fara jucatori?
Si, ca urmare, tot dramatic deficitul de cont curent extern al Romaniei s-a adancit in 2007. In lipsa unor statistici de finete si a unor studii aprofundate, este insa greu sa se faca o legatura intre apartenenta la UE si accentuarea deficitului de cont curent extern, mai precis, de a-l trece sau nu pe acesta in contul apartenentei tarii la clubul european. S-ar putea ca, si fara apartenenta la UE, deficitul extern sa se fi amplificat la fel de amenintator, pentru ca este organic, venind din strafundurile economiei, din disfunctiile si dezechilibrele ei de fond.
Cert este insa ca, in 2007, a intervenit ceea ce era previzibil de mult sa se intample odata si odata. Nota de plata a deficitului extern a ajuns pe masa. Dupa o ascensiune complet artificiala, leul a luat-o la vale, iar inflatia a revenit dupa ce, la fel de artificial, fusese tinuta pe o curba descendenta. In general, insa, tabloul macroeconomic s-a deteriorat. Ca faptul s-a produs in primul an de apartenenta la UE este o realitate, dar nu s-ar putea spune decat in mod fortat ca deteriorarea tabloului macroeconomic a fost determinata cumva de aceasta apartenenta. Deteriorarea ar fi survenit oricum la un moment dat, pentru ca izvoraste din dezechilibrele profunde ale economiei, care nu au legatura cu apartenenta la UE decat in masura in care s-ar accepta ideea ca mecanismul extinderii UE implica stimularea fortata a pietelor din Est pentru a asigura plasament produselor si serviciilor din Vest.
Marea intrebare pentru viitorii ani ai apartenentei la UE este legata, vrand-nevrand, de deficitul extern. Pentru partenerii din club, acest deficit extern al Romaniei apare ca un avantaj si, deci, pana una-alta, le poate conveni. Si Romaniei ii poate conveni deficitul extern, caci pe seama acestuia traieste peste plapuma proprie, cu toate ca in esenta reprezinta un imens handicap. Intrebarea este pana la ce punct poate continua situatia sau cat timp poate dura aceasta, intrucat, peste anumite limite, de dimensiuni si de timp, nimeni - frate sa-ti fie! - nu tine pe altul pentru ca acesta sa traiasca peste plapuma proprie. Iar Romania, fara jucatori fiind, n-are cum sa corecteze din strafunduri situatia!
