De același autor
Pe cata satisfactie, pe atata preocupare produc datele statistice pe primul semestru din acest an, facute publice mai deunazi de Institutul National de Statistica si de Banca Nationala.
La prima vedere, numai lucruri de bine! O infla tie de numai 2,8%, ceea ce ar putea duce inflatia anuala, daca nu la tinta propusa (5% + 1%), cel putin la un nivel sub cel de anul trecut. Cresterea PIB este absolut notabila: 7,4%. Si mai important, la un procent relativ similar se ridica sporul productiei industriale, ceea ce pune in evidenta nu numai o reconfortanta revenire a industriei, dupa lancezeala prelungita din aproape intreg anul trecut, dar si o la fel de reconfortanta prezumtie ca a devenit mai sanatoasa cresterea economica obtinuta in masura in care avantul PIB-ului se bazeaza nu numai pe o expansiune a constructiilor si serviciilor, ci si pe o revigorare a industriei. .jpg)
Din p acate, nu toate sunt bune si frumoase. Si cu adevarat ingrijorator este faptul ca tocmai unele din cele bune si frumoase sunt asa doar la suprafata.
Deficitul de cont curent extern - dupa datele Bancii Nationale - a sporit fabulos, cu vreo 40% fata de cel, deloc mic si linistitor, din perioada corespunzatoare a anului trecut. Deficitul de cont curent extern - un fel de consum net de resurse din strainatate - a urcat la circa 4,2 miliarde de euro. Si, daca tendintele se mentin, ar putea depasi 9 miliarde de euro pana la sfarsitul anului, trecand pro babil de cota de 10% echivalent PIB. Este imens! Cota de alerta pe plan international este considerata 6% echivalent PIB.
Indeosebi preocupant este faptul c a nu se intrevede nici un fel de tendinta de incetinire a cresterii acestui deficit. Ba, dimpotriva, exista numai conditii si premise de crestere in continuare. Principala componenta a deficitului de cont curent extern - anume deficitul comercial - a int recut orice limita si se anunta intr-o continua sporire, orice expansiune a exporturilor fiind pur si simplu surclasata de sporirea importurilor. Aceasta pe de o parte! Pe de alta parte, remiterile catre tara de la lucratorii romani in strainatate - principala contrapondere la deficitul comercial - sunt in scadere, cel mai probabil ca efect al masurilor de legalizare a statutului imigrantilor intr-o serie de tari vest-europene (in primul rand Spania si Italia), ceea ce are drept conse cinta pentru Romania transformarea unei parti din migratie in emigratie, cu reduce rea corespondenta a trimiterilor de bani in tara.
Deci, dac a ceea ce alimenteaza defi citul de cont curent extern tinde sa creas ca, iar ceea ce tempereaza acest deficit tinde, dimpotriva, sa scada, perspectiva este intr-adevar ingrijoratoare. In plus, pe ceea ce se conteaza acum in acoperirea deficitului de cont curent extern - respectiv pe contributia investitiilor straine - nu este realist sa se conteze nedezmintit pe mai departe. In timp ce intrarile de investitii externe s-ar putea sa fie importante in continuare, iesirile - deja substantiale - sub forma de repatrieri de profituri ar putea in curand lua o asemenea amploare, incat chiar sa depaseasca in mod net intrarile de noi investitii. In fond, pentru profituri au venit aceste investitii in Romania, iar caracterul lor in foarte mare parte speculativ (cum sunt cele preponderente in imobiliar) constituie un factor de potentare si de grabire in repatrierile de profituri.
Inutil aproape a evoca pericolele unui deficit de cont curent extern prea mare din momentul in care apar probleme de finantare a acestuia: plasamentele externe se retrag, investitiile straine se opresc, creditele externe se scumpesc, moneda nationala se devalorizeaza si preturile interne explodeaza.
In mod normal, cre sterea PIB, si in special cea a productiei industriale - in deosebi la ratele inalte precum cele consemnate in primul semestru 2006 -, ar fi trebuit sa antreneze o scadere a deficitului de cont curent extern sau, cel putin, o in cetinire semnificativa a sporirii acestuia. Cu atat mai mult cu cat expansiunea creditului neguvernamental (care include si creditul de consum) arata clar, potrivit datelor BNR, o incetinire vadita, semn ca restrictiile introduse de Banca Nationala ar fi dat rezultate. Era de asteptat, cu atat mai abitir, ca importurile sa-si tempereze expansiunea, caci aceasta este finantata de fapt tocmai prin credite.
Faptul ca deficitul de cont curent extern nu a reactionat si nu reactioneaza, temperandu-se, la cresterea PIB si a productiei industriale constituie marea problema a economiei din Romania in momentul de fata, principala ei conflictualitate. Ceva nu este in regula in insusi continutul cresterii PIB. Doua probabil sunt explicatiile. Si ambele sunt legate de prezenta predominanta a capitalului strain in economie.
Prima: b ancile, toate straine, din Romania au ocolit complet restrictiile Bancii Nationale in domeniul creditarii in valuta, pasand solicitarile de imprumuturi catre societatile-mama din Occident. In acest fel, desi creditul neguvernamental din Romania s-a temperat, creditele contractate in valuta de firme si par ticulari din Romania au continuat sa c reasca, efectele unor importuri fara limita fiind pe mai departe resimtite in economie. Ca urmare, deficitul extern a crescut!
A doua explica tie este legata de investitiile straine. Chiar facand abstractie de cele speculative (cum pot fi considerate nu doar cele de pe bursa, dar si cele din imobiliar), investitiile straine in Romania sunt, in cea mai mare parte, nu investitii realmente noi, ci transferuri intracompanie de active in operatiuni de relocalizare, cu preluarea de aprovizionari cu componente si servicii de la societatile-mama sau de la filiale ale acestora din alte tari. Ca atare, in situatia actuala a investitiilor straine, cu cat acestea cresc cu atat cresc si importurile Romaniei, si deci deficitul de cont curent extern al tarii.
Este absolut remarcabil a viteza cu care expansiunea capitalului strain, bancar si industrial, a inceput sa creeze Romaniei bine cunoscutele si arhistudiatele p robleme negative de balanta de plati, in ca inainte de a fi apucat sa faca si ceva bun economiei din punctul de vedere al ocuparii fortei de munca si competitivitatii.
