De același autor
De la instituirea, la presiunile UE, a asa-zisei liberalizari treptate a pietei de energie electrica, aceasta din urma s-a scindat: pe de o parte, segmentul de piata libera, pe care teoretic functioneaza principiul "consumatorul isi alege furnizorul in relatie cu pretul de achizitie negociat", iar, pe de alta parte, segmentul de piata reglementata pentru consumatorii mici, indeosebi consumatorii casnici (considerati chiar oficial "captivi"), care sunt obligati sa plateasca pretul ce le este cerut de catre furnizor, o autoritate de reglementare urmand sa-i apere de abuzurile furnizorilor si, tot in principiu, sa fie abilitata, in lipsa concurentei, sa fixeze preturile.
Ceea ce s-a intamplat in practica - departe de tot de teorie - era insa de asteptat, in masura in care nu exista nici o premisa de liberalizare: in productia de energie era un singur proprietar (statul), iar diferentierile dintre unitatile producatoare apartinand acestuia erau nu in primul rand tehnologice sau manageriale, ci determinate de conditionari naturale (nu se pot compara costurile in productia din surse hidro cu cele in productia din surse termo). Ce concurenta, ca furnizori de energie electrica, ar putea exista intre hidrocentrale, care produc ieftin din motive naturale, si termocentrale, care prin comparatie produc scump, oricat ar fi de performante tehnologic? O reala concurenta - pe care ar presupune-o aplicarea principiului liberalizarii "fiecare consumator isi alege furnizorul in functie de pret" ar duce, in mod obiectiv, la scoaterea de pe piata a termocentralelor. Dar ce te faci cand de productia acestora este nevoie pentru acoperirea consumului? Cu atat mai mult cu cat grosul consumului de baza este asigurat chiar de catre productia din surse termo.
Iata de ce disfunctionalitatile generate de asa-zisa liberalizare erau de asteptat. Segmentul de piata liberalizata s-a transformat intr-o jungla de tipul "apuca cine poate, cat poate" din energia produsa ieftin! Pentru ca, evident, nimeni nu se inghesuie sa cumpere ca sa comercializeze energia produsa scump. Asa ca ciolanul pe care se duce batalia il formeaza doar energia scoasa la vanzare de hidrocentrale, de centrala nucleara de la Cernavoda si de unele complexe termoenergetice care produc ceva mai eficient. Tot felul de intermediari - cu patalamaua sordida ca ar reprezenta piata in actiune - confisca ceea ce este scos la vanzare "libera" si, dupa ce isi retin comisioane fabuloase pentru servicii-fantoma (caci nu fac altceva decat sa invarta niste hartii), plaseaza evident scump unor consumatori mari energia ieftina achizitionata. Nota de plata este achitata de consumatorii mici, indeosebi de cei casnici. Acestia platesc in principiu un pret mediu, intrucat se aprovizioneaza cu energia produsa scump, precum si cu ceea ce n-a fost destinat pietei libere din energia produsa ieftin. Evident, cu cat gradul de liberalizare creste - respectiv cu cat este mai mare partea destinata pietei libere din energia produsa ieftin - cu atat se majoreaza pretul mediu platit de consumatorii casnici! Pur si simplu, pentru ca este mai mica partea din energia produsa ieftin ce aprovizioneaza consumatorii mici, inainte de toate consumatorii casnici.
Indirect, acestia din urma platesc jaful de pe segmentul liberalizat al pietei, pentru ca acopera nu numai preturile mai mici achitate de consumatorii mari, dar si comisioanele incasate fara merit de diferitii intermediari. Si ipocrizia este ca li se spune consumatorilor casnici ca trebuie sa plateasca mereu mai mult pentru a se acoperi costurile pe ansamblu.
Se evidentiaza disfunctia imanenta genului de liberalizare impus: cu cat gradul de liberalizare creste, cu atat o parte mai mare din energia produsa ieftin este scoasa din sistem la dispozitia unor privilegiati si deci costul mediu a ceea ce ramane devine mai mare, intrucat reprezinta mereu mai mult energie produsa scump..jpg)
Pot sa existe mii de ministere si zeci de autoritati de reglementare, dar, in conditiile mecanismelor instituite de actuala asa-zisa "liberalizare" a pietei de energie, pretul pentru consumatorii casnici va creste si va tot creste. Asa-zisa liberalizare ii va gatui complet si nicidecum nu le va aduce promisa scadere a tarifelor, respectiv baliverna pe care o vantura promotorii romani si europeni ai acestei liberalizari.
De aici si spectacolul grotesc si jenant pe care il reprezinta stabilirea cotelor de energie pentru populatie, respectiv a partii din energia produsa ieftin care este destinata aprovizionarii populatiei. In aceasta stabilire, autoritatile se afla sub presiuni imense, caci toti "actorii pietei" incearca sa obtina ca niste cote cat mai mici sa ajunga la populatie si deci parti cat mai mari sa fie destinate pietei libere, adica, de fapt, sa poata face obiect de contracte, comisioane, spagi etc. Sa nu ne miram de anomaliile create de aceasta liberalizare. Daca, de pilda, seceta scade productia din surse hidro, se forteaza productia scumpa din surse termo sau se apeleaza chiar la importuri de energie scumpa, pentru a nu se afecta cumva contractele (cu intermediarii) de energie produsa ieftin!
Doamne pazeste ca noul ministru al Economiei sa poata face ceva in domeniu, oricat de bine intentionat ar fi! Neputinta sa este determinata de acceptarea de catre Romania a unor principii de liberalizare inca inaplicabile in conditiile din Romania, precum si de corsetul grupurilor clientelare de interese in care au ajuns sa fie exploatate aceste principii impuse de la Bruxelles.
In mod evident, solutia reala este alocarea intregii energii produse ieftin din motive naturale (energia din surse hidro) catre populatie si calcularea pretului platit de populatie in functie de participarea de 30% a acestei energii la acoperirea consumului global de energie electrica a tarii. Aceasta energie electrica este produsa ieftin din motive naturale si populatia romaneasca - si nimeni altcineva - este indrituita sa beneficieze de pe urma unui monopol natural. Amplasamentele favorabile pentru exploatarea energiei hidro le-a lasat Dumnezeu romanilor - nici unor firme si, cu atat mai putin, unor intermediari -, iar amenajarile hidroenergetice au fost facute cu uriase eforturi materiale si chiar umane ale poporului roman. Privarea populatiei de avantajele energiei hidro si cadorisirea altora cu aceste avantaje constituie un sacrilegiu!
