De același autor
Capitalul international este intr-o perioada de ofensiva puternica. Marturii si efecte se pot intalni la tot pasul, pretutindeni in lume. Consecintele pe termen lung sunt insa necunoscute. Istoria moderna demonstreaza ca, dupa perioade de ofensiva masiva din partea capitalului, au venit, in urma tensiunilor acumulate, replici fie pe plan national, din partea muncii, fie pe plan international, din partea natiunilor afectate. Cu cat ne apropiem de zilele noastre, replicile pe plan national si international s-au combinat.
Se poate spune ca marea depresiune economica din anii ‘30 s-a soldat cu o cedare de anvergura din partea capitalului in fata muncii in tarile capitalismului dezvoltat, moment ce a marcat mutarea, cel putin pana acum aparent definitiva, a accentului in expansiunea capitalului pe seama tarilor mai slab dezvoltate. In zilele noastre, in mod inevitabil, lumea subdezvoltata este interfata ofensivei capitalului international si este de presupus ca, daca va exista o replica fata de o asemenea ofensiva, aceasta va veni din lumea subdezvoltata.
Aceasta, cu atat mai mult cu cat munca din tarile capitalismului dezvoltat beneficiaza de pe urma expansiunii capitalului din aceste tari in tarile mai slab dezvoltate. Liderii politici din tarile capitalismului dezvoltat sunt suficient de maturi si inteleg destul de bine lucrurile pentru a nu lasa doar capitalul din aceste tari sa se infrupte din roadele expansiunii, luand masuri prin care ceva sa ajunga si la populatia din tarile respective.
Ca etapa istorica in expansiunea internationala a capitalului, cea actuala este determinata de progresele nebanuite ale tehnologiei, de circulatia slab restrictionata a bunurilor si de deschiderea pietelor financiare. Dezbracat de ideologisme si de hainele politice, procesul este denumit globalizare, desi termenul, la o analiza atenta, nu este deloc adecvat, caci nu trebuie cine stie ce studii pentru a se constata ca procesul este profund unitaleral sau, poate mai bine spus, cu sens unic: de la tarile dezvoltate catre tarile slab dezvoltate. Rar scapa cineva pe contrasens!
Numai intre tarile dezvoltate procesul are dublu sens, pentru tarile slab dezvoltate procesul insemnand doar globalizarea lor de catre capitalul din tarile dezvoltate! Sa nu ne mire deci ca globalizarea are astfel si partizani - care sunt castigatorii procesului -, dar si adversari, care sunt perdantii. Si numarul celor din urma este imens. Multi dintre ei nu realizeaza perfect acest lucru, dar reprezinta un potential exploziv cand, intr-un fel sau altul, vor constientiza acest lucru.
Globalizarea este insotita de - daca se evita cumva formularea globalizarea a dus la - o inimaginabila polarizare a bogatiei pe plan mondial. Polarizarea de pe vremea colonialismului - cand sistemul centru/periferie era oficializat - se dovedeste a fi fost un biet bebelus in raport cu ceea ce exista in momentul de fata. Si globalizarea accentueaza mereu si mereu discrepantele. 1% dintre cei mai bogati oameni din lume detin 40% din averile totale mondiale, in timp ce 50% din populatie acumuleaza doar 1% din averi - este concluzia unui raport al Institutului Mondial de Cercetare si Dezvoltare Economica (WIDER) de la Universitatea Natiunilor Unite.
O noua faza in expansiunea capitalului international s-a deschis odata cu caderea comunismului. Lumea bipolara careia ii daduse nastere comunismul fusese un challenge puternic pentru capitalul international. Un challenge care l-a mobilizat s-ar putea spune exemplar, astfel incat a castigat detasat batalia. Si a castigat-o nu doar la capitolul eficienta economica si bunastare de masa, ci si la capitolul audienta internationala. Dar, sa fim precisi: capitalul international a castigat si la capitolul audienta, actionand decent si destul de moral. Caderea comunismului a avut un efect poate pentru unii previzibil, poate pentru altii neasteptat. Ramas singur si atotstapanitor, capitalul a abandonat retinerile, a aruncat la cos comportamentul de tip "political correctness" si a dat iama in zonele albe pana atunci ale expansiunii sale, "innegrindu-le" cu mare viteza. "Luate pe sus", aceste zone nici nu se gandesc sa reactioneze, desi problemele de identitate vor aparea mai devreme sau mai tarziu. Dintre aceste zone, doar Rusia, la adapostul marilor sale resurse de energie si materii prime, refuza sa fie globalizata. Ceea ce este o problema pentru capitalul international!
Dar imensa fost numita "lume a treia" - careia caderea comunismului i-a rapit doar numerotarea, dar nu i-a schimbat cu nimic conditia - ramane marea problema pentru capitalul international. Valul antiamerican si antiglobalizare, incluzand nationalizari si chiar proiecte socialiste, din America Latina nu este privit cu suficienta luare aminte prin cabinetele marii finante mondiale. Din interese politice pe termen scurt - care, din pacate, par a transcende pe cele pe termen lung - atentia se concentreaza asupra lumii musulmane si teroristilor provenind din aceasta lume. Parand a fi calare pe situatia lumii, capitalul international nu se arata dispus sa traga invataminte. Insuccesele in combaterea terorismului dovedesc clar ca impotriva saracilor - napastuiti nu doar de soarta, dar si de globalizare - nu poti lupta nici cu arme nucleare, nici cu cele mai sofisticate tehnologii, caci saracii n-au de fapt ce pierde!
