De același autor
2005 pare sa marcheze un punct de inflexiune in curba cresterii economice. Fara indoiala, in ciuda faptului ca atat in acordurile cu FMI, cat si printre cerintele de aderare la UE n-a figurat ca un criteriu de performanta, obtinerea unei cresteri economice sustinute a fost, in ultimii ani, “punctul forte” al Romaniei. Realizarea unor cresteri economice relativ ridicate, printre cele mai viguroase din regiune, si oricum mult peste media pe ansamblul UE, a contat in evaluari, monitorizari si, chiar, concret, in atragerea de investitii straine.jpg)
.
Rezultatele pe 2005, desi mai modeste decat in 2004, se inscriu in aceasta grila de apreciere. Numai ca preliminarile pe ansamblul anului ascund o mare discrepanta: constituie indeosebi produsul primei parti, in timp ce in a doua parte a anului a intervenit o incetinire vadita, care poate anunta chiar o recesiune. Atat de slaba este performanta din trimestrul trei si estimativ din trimestrul patru!
In mod ingrijorator, tendinta este indeosebi pronuntata in industrie. Ingrijorator, pentru ca experienta arata fara echivoc, atat in cazul Romaniei, cat si la nivel mondial, ca evolutiile din industrie le prefateaza si determina pe cele din ansamblul economiei. Practic, nu exista crestere a PIB fara o crestere in industria prelucratoare. Or, catre sfarsitul anului, industria prelucratoare din Romania pare sa-si fi pierdut suflul.
Motivele sunt mai multe: consecintele directe si indirecte, imediate si cu impact pe termen lung ale inundatiilor, aprecierea nu numai reala, dar si nominala a leului, care a bagat in criza industriile cu contributie la export, limitarea creditului in valuta pentru a se pune cat de cat calus expansiunii furibunde si nesanatoase a deficitului extern.
Tendintele erau previzibile. Dupa ce motorul de redresare al economiei romanesti incepand din anul 2000 il constituisera exporturile, ajutate si de devalorizarea concurentiala a leului si de tratamentul privilegiat al impozitarii profiturilor realizate din livrari externe, incet-incet, odata cu lichidarea, la presiuni externe, a acestei privilegieri, motoarele principale ale cresterii economice realizate au devenit investitiile si consumul. Din momentul insa in care, din toamna anului 2004, a intervenit si aprecierea leului, demolanta pentru exportatori, singurul motor al cresterii economice a ramas practic consumul. Un consum stimulat masiv de creditul intern, indeosebi de cel in valuta, mai ieftin, si acoperit in proportie covarsitoare din import. Un soi de crestere economica bazata pe import a fost inregistrata in Romania, evident nesanatoasa si inducand multe pericole prin destabilizarea prea accentuata a conturilor externe.
In conditiile in care masuri directe de gatuire a importurilor sunt interzise de actualele reglementari internationale (asumate si de Romania), singura solutie de lupta impotriva riscurilor derivand din situatia creata era reducerea cererii interne, a consumului, pentru ca indirect sa se tempereze importurile. Guvernul insa a refuzat, din motive politice, sa intreprinda vreo actiune in acest sens - ca, de pilda, majorarea TVA sau a nivelului cotei unice (caci s-ar fi consemnat un esec al asa-numitei relaxari fiscale promise) -, urmand a se incerca sa se faca fata bugetar cu majorari doar ale unor impozite de rangul doi. Lasata singura, Banca Nationala a apelat la unicul instrument pe care il avea la dispozitie in domeniu: a prins in chingi creditul in valuta, cel care crescuse fulminant si care devenise responsabil principal de consumul din import.
Dependenta nefericita a economiei in general si a cresterii economice in particular de consum a ajuns in punctul in care orice succes in gatuirea - indubitabil necesara - a amplitudinii periculoase a deficitului extern devine insa traumatizant pentru cresterea economica. Cu cat se restrange cresterea consumului intern, caci alta cale de combatere a expansiunii importurilor nu exista in perioada actuala, astfel incat deficitul extern sa poata reveni la dimensiuni mai rezonabile, cu atat consumul, ca motor al cresterii economice, isi incetineste pulsul.
Deci, un alt motor ar trebui sa-i ia locul. Proiectiile guvernamentale pe 2006 asta fac de fapt cand au in vedere o crestere economica sustinuta, inca si mai ridicata decat cea din 2005 (!). In masura in care aceste proiectii iau in calcul o diminuare a deficitului extern in echivalent PIB, o crestere economica sustinuta, precum cea prognozata, este complet nerealista daca nu se bazeaza pe un alt motor decat consumul. Si ramane nerealista in cazul in care nu detaliaza pe ce anume conteaza in mod concret in trecerea pe o noua motorizare.
Motorul inlocuitor nu ar putea sa-l constituie decat investitiile. Dar trecerea acestui motor la comanda, desi ajutata de tendinta de scadere a dobanzilor, este grevata de multe incertitudini si semne de intrebare. Ar trebui, cel putin, ca investitiile directe straine sa cunoasca o accentuata expansiune, iar investitiile interne sa sporeasca notabil, ceea ce nu ar fi posibil fara ca descurajatul credit in valuta sa fie inlocuit de creditul in lei. Asa ca anul 2006 sta, din punct de vedere economic, sub semnul unor incertitudini, mizand pe prea multe imponderabile, unele chiar numai ipoteze. Singurele certitudini sunt deocamdata mostenirile din 2005, cel mai greu atarnand in balanta incetinirea cresterii economice din ultimele luni, esecul in jugularea inflatiei si periculosul, absolut incendiarul, deficit extern.
