De același autor
De cand cu liberalizarea contului de capital, adica a operatiunilor de capital cu strainatatea - si, de fapt, chiar dinaintea si tocmai in perspectiva acestei liberalizari -, economia din Romania are de a face, pe langa leul comercial dintotdeauna (legat de schimburile comerciale), si cu un leu financiar, mereu mai influent in formarea cursului de piata al monedei nationale.
Nu este locul aici pentru a arata cum se formeaza cursul unei monede si care sunt factorii fundamentali si conjuncturali, de natura economica, politica sau psihologica ce determina cursul. Dar, pornind de la cazul concret al monedei romanesti, trebuie aratat ca leul comercial a fost cel care a determinat in mod coplesitor cursul leului. Motivul este izolarea in care comunismul romanesc a tinut decenii tara si care a lasat urme adanci, manifestandu-se ani de zile si dupa 1989. In ciuda multiplelor deschideri catre strainatate si liberalizari din perioada postdecembrista (ale comertului exterior, ale preturilor, ale dobanzilor, ale insusi cursului valutar), angrenarea Romaniei in circuitul economic european si mondial a ramas cantonata mult timp, in aceasta perioada, in schimburile comerciale (exporturi si importuri de marfuri si servicii). In aceste conditii, cursul leului, format in cadrul acestor schimburi, a fost elementul cheie. Si cum schimburile comerciale romanesti au fost tot timpul in deficit, piata valutara fiind mereu in penurie de valuta (din cauza cererii mai mari pentru importurile superioare decat oferta generata de exporturi mai mici), leul s-a tot devalorizat. Unii spun ca s-ar fi devalorizat chiar mai mult decat un ipotetic curs de echilibru.
Desigur, totdeauna a existat si un leu financiar. Dar acesta cantarea atat de putin pentru ca angrenarea internationala a Romaniei se rezuma de fapt la cea comerciala. Astfel incat influenta sa in formarea cursului monedei nationale era neimportanta.
Lucrurile s-au schimbat sensibil de indata ce Romania a intrat, din anii 2000, in conul de interes al capitalului occidental, cand au inceput sa vina investitii straine. Renuntarea la obligativitatea vizei pentru romani in spatiul Schengen a jucat un rol puternic. Milioane de romani au plecat la munca in tarile din acest spatiu, trimitand in tara miliarde de euro anual. "Componenta financiara" a leului s-a marit si influenta sa asupra cursului a inceput sa conteze. Liberalizarea operatiunilor de capital cu strainatatea a consacrat leul financiar, iar perspectiva aderarii la UE si apoi aderarea efectiva i-au dat avant.
Daca judecam dupa cursul leului, putem spune, fara tagada, ca leul financiar a inceput sa precumpaneasca in formarea cursului mai mult decat o face leul comercial.
Nu trebuie sa intreprinzi cine stie ce studii sofisticate - fiind de ajuns simplele observatii - pentru a formula asemenea concluzii. Deficitul comercial este fabulos, dincolo de limitele rezonabilului, si ameninta grav credibilitatea in domeniul platilor externe. Daca ar fi dupa situatia leului comercial, leul ar trebui sa se devalorizeze, si inca deosebit de sever. In practica, leul insa se apreciaza si inca deloc nesemnificativ. Este influenta leului financiar. Hranit de intrarile sub forma de investitii, de remiterile spre tara din partea lucratorilor romani in strainatate si, mai nou, dupa liberalizarea operatiunilor de capital, de plasamentele straine speculative, leul financiar se umfla si iar umfla aproape apocaliptic. A ajuns sa-l eclipseze pe cel comercial, facand moneda nationala sa se intareasca in raport cu monede reper de pe piata internationala. Explicatia este ca schimburile comerciale, in ciuda cresterii lor, raman inca atat de mici, incat chiar si numai cateva miliarde de euro din operatiuni de capital au fost suficiente pentru a pune in umbra situatia din schimburile comerciale.
Faptul este de o gravitate exceptionala. Si situatia se agraveaza pe masura ce tensiunile se acumuleaza. Pentru o bucata mare de timp, leul comercial ar trebui sa ramana baza cursului leului. Pentru o tara ca Romania, schimburile comerciale sunt o expresie directa a economiei reale, a potentialului acestora si a situatiei ei concrete, nu ipotetice. Intr-o situatie in care cursul valutar evolueaza in pofida starii schimburilor comerciale, inseamna ca avem de a face cu o moneda nationala mai buna decat economia nationala. Ceea ce este un nonsens periculos!
Romania nu este nici America, nici Marea Britanie, ale caror monede, de asemenea puternic sustinute de componentele financiare ale acestora, sa aiba in spate centre financiare ce sustin mereu si puternic respectiva componenta financiara. Leul financiar este un fel de balon de sapun, o gogoasa, care nu are de fapt nici o sustinere serioasa si care, asa cum s-a umflat, se poate si dezumfla, chiar si exploziv. Si explozia nu va avea loc decat pe seama populatiei!
Teribilismul periculos al leului financiar este si expresia - pe cat de semnificativa, pe atat de nefericita - a economiei ce se construieste acum in Romania: o economie de fite, un fel de castel de nisip, in care financiarul se dezvolta fara articulatia unei economii reale solide, in care consumul nu are in spate productie si importul nu se sprijina pe export, in care masinile nu se mai fac sa urce dealuri, ci doar sa epateze fete cu picioare lungi pe bulevarde, in care capitalul sustrage parti destabilizatoare din PIB si oamenii de rand nu se aleg mai cu nimic din cresterea economica, in care imbogatitii sunt aproape toti fie delincventi, fie datornici la stat, fie, mai rau, pur si simplu importatori de succes, gratie cadoului pe care leul financiar il face acestora pe seama celor multi.
