O abordare jalnicaContributia pentru sanatate asupra drepturilor de autor

Daca pachetul de legi privind reforma in sanatate va trece de parlament prin asumarea raspunderii guvernamentale, fara motiune de cenzura sau cu motiune de cenzura respinsa, atunci este posibil sa apara noi platitori de contributii la sistemul de sanatate. Este vorba practic de doua categorii de platitori: pensionarii cu peste 9 milioane de lei vechi pensie lunara, ce vor achita 6,5% contributie la sistemul de sanatate pentru diferenta dintre pensie si baremul de 9 milioane lei vechi, si beneficiarii de drepturi de autor, care vor plati 6,5% asupra sumelor incasate, indiferent de cate ori si din cate surse se fac incasarile.
Largirea bazei de contributie este una din directiile de finantare pentru scoaterea sistemului public de asigurari de sanatate din criza. Deocamdata, contribuenti sunt doar cei circa 4,5 milioane de salariati, din care cei mai multi cu salarii mici, si cei relativ putini care au profesii liberale. Si este foarte greu de a tine in viata astfel la un nivel cat de cat rezonabil un sistem de ocrotire a sanatatii destinat tuturor celor 22 de milioane de romani.
Principiul largirii bazei de contributie nu este de contestat. Cum se aplica insa este de discutat, pentru ca se pot genera grave distorsiuni economice si sociale.
Daca se considera - asa cum glasuieste legea cel putin pana acum - ca sectorul de ocrotire a sanatatii este organizat in sistem de asigurari, atunci nu mai pot exista nici indoieli, nici tatonari in privinta problemei centrale a contribuentilor si beneficiarilor. Sa fie clar, un sistem de asigurari nu poate fi organizat pe principiile solidaritatii sociale, pentru ca nu este un sistem redistributiv, asa cum este bugetul de stat (se ia de la unii si se da la altii in nevoie!). Punctul maxim de solidaritate in sistemul de asigurari de sanatate il constituie faptul ca si copiii trebuie sa beneficieze, desi nu contribuie. In rest, toti adultii trebuie sa contribuie. Daca acest principiu nu poate fi respectat, atunci finantarea ocrotirii sanatatii trebuie sa se faca in sistem bugetar (si nu in sistem de asigurari), asa cum este cazul educatiei sau apararii nationale!
Daca se decide ca organizarea si finantarea ocrotirii sanatatii sa se faca in sistem de asigurari, evident largirea bazei de contributie trebuie sa insemne ca toti beneficiarii de venituri sa contribuie la sistem: deci, nu doar salariatii, ci si pensionarii, liber profesionistii, patronii (respectiv beneficiarii de dividende), cei ce incaseaza venituri din activitati independente, din dobanzi, din chirii! Cu unica si de nediscutat conditie de a nu fi taxati decat o singura data! Mai precis, daca sunt contribuenti ca salariati, de pilda, sa nu mai trebuiasca a mai plati inca o data contributia pentru sanatate daca mai inregistreaza venituri si din dividende, din dobanzi sau din chirii. Pur si simplu pentru ca nu este vorba de impozite catre bugetul de stat (repetam, un sistem redistributiv), ci de contributii catre un fond de sanatate gestionat in sistem de asigurari. In caz ca nu contribuie insa ca salariat, atunci beneficiarul de venituri din dividende, dobanzi sau chirii trebuie sa achite cuvenita contributie la sanatate din aceste venituri! Evident, tot o singura data sau intr-o contributie minima prestabilita!
In masura in care accesul la actul medical este conditionat de plata contributiei - ceea ce este strict firesc -, dar acest acces este oferit de sistem in formula unica (acelasi pentru oricare dintre beneficiari), tot firesc este de a nu se pretinde fiecarui potential beneficiar decat o singura contributie si nu mai multe. Si cu adevarat firesc ar fi ca, in masura unui unic pachet de servicii medicale, si contributia sa fie plafonata, sistemul neputand sa pretinda prea mult unui contribuent, daca nu-i poate oferi acestuia decat acelasi lucru ca aceluia de la care are contributii comparativ mai mici. Plafonarea deja exista in sistemul de asigurari de pensii, tocmai pentru a se evita - cum s-a intamplat pana mai de curand - sa existe pensii prea discrepante, in masura in care cuantumul pensiei depinde strict de cuantumul contributiei, principiu care nici nu opereaza in sistemul de asigurari de sanatate. In cadrul acestuia din urma, de-abia pentru pachete de servicii diferentiate s-ar putea pretinde contributii mai mari!
In mod cu totul si cu totul bizar, noile reglementari (din mentionatul pachet de legi) privind finantarea activitatii de ocrotire a sanatatii ca sistem de asigurari nu sunt deloc unitare in raport cu principiile unui sistem de asigurari, unele racordandu-se la aceste principii, iar altele pur si simplu incalcandu-le.
Prevederea referitoare la plata de catre pensionari a contributiilor pentru sanatate este strict normala. Ca beneficiari de servicii de sanatate, pensionarii trebuie sa contribuie. Nu este nimic de discutat in acest domeniu. Contributia pentru sanatate nu are nici o legatura cu cea pentru pensii, nici cu vechimea in munca sau varsta. Ca statul, in spiritul solidaritatii sociale, decide sa suporte de la bugetul de stat (sistem redistributiv destinat tocmai solidaritatii sociale) plata contributiilor pentru pensionarii cu pensii sub 9 milioane de lei vechi, asta este o alta problema! Un demers care-i ajuta pe pensionarii cu castiguri mici! Dar lucrurile sunt puse astfel in ordine. Banii pentru sistemul de sanatate din partea pensionarilor - care sunt unii dintre beneficiari - ajung in sistem.
Nu acelasi lucru se poate spune despre modul in care a fost de fapt pasata problema centrala a contributiilor ce ar trebui sa existe pentru locuitorii nesalariati ai satelor. Este o problema in genul celei a pensionarilor si care isi putea gasi o (evident) pasagera solutionare tot pe baza unei contributii din partea bugetului de stat pana cand, treptat, populatia rurala va fi angrenata in activitati sociale fiscalizate. Dar locuitorii satelor, ca participanti beneficiari la sistemul de sanatate, trebuie sa fie si platitori de contributie. Ca nu au de unde, este treaba statului (respectiv, a bugetului de stat), si nu a sistemului de sanatate.
Pur si simplu jalnica este insa abordarea contributiilor din partea celor ce incaseaza drepturi de autor. Spunem jalnica dintr-un motiv foarte precis. Abordarea initiala din pachetul de legi a fost aceea de a pune la plata contributiilor orice castig, adica si din drepturi de autor, si din dividende, si din dobanzi, si din chirii. S-a spus, asa cum orice castig este impozitat pentru bugetul de stat, sa fie taxat si cu contributie la fondul de sanatate! Desi, evident, nu este vorba de acelasi lucru! Abordarea este complet gresita, intrucat se incalca principiile si regulile sistemului de asigurari, in care se asigura persoane, si nu castiguri si in care, in plus, se ofera aceleasi servicii medicale indiferent de contributii. De aceasta abordare gresita au scapat insa beneficiarii de dividende, dobanzi, chirii. Caci s-au repezit grupurile de interese, pentru a prelua expresia d-lui presedinte Basescu, si au scos din prevederile initiale referirile cu pricina. Astfel incat au ramas doar referirile la drepturile de autor, pentru ca cei afectati - repetam, de aceeasi nedreptate! - nu sunt organizati in grupuri de interese influente!