De același autor
Deja prevazuta crestere a tarifelor la energie va fi devansata, ca si introducerea unor accize majorate la alcool si carburanti. Impozitul pe dobanzi va fi marit de 10 ori, impozitul pe castigurile de pe piata de capital va fi crescut tot de 10 ori, iar impozitele pe tranzactiile imobiliare vor fi sporite la 16%, in aliniere la cota unica. De asemenea, dar, se pare, doar incepand din anul viitor, va fi majorat semnificativ impozitul agricol. Deficitul bugetar va fi comprimat draconic la 0,4% echivalent PIB, urmand a fi de 4 ori mai mic decat cel din bugetul pe 2005 propus de fostul guvern si votat in Parlament si de peste 6 ori mai mic decat cel prevazut pentru 2005 in programul electoral al Aliantei PNL-PD.
Unele din masurile vizand sporirea unor impozite apareau mai de mult necesare, de altele era poate nevoie in contextul preconizatei liberalizari a miscarilor de capitaluri cu strainatatea. Astfel, impozitarea castigurilor de pe piata de capital (de numai 1%) era in disonanta vadita cu impozitarea veniturilor din afaceri in economia reala. La fel cea - tot de 1% - a castigurilor din dobanzi. Discriminari pozitive la aceste capitole nu exista in tari cu stagii in economia de piata. Din acest punct de vedere se produce, fara indoiala, o aliniere la situatia din tarile UE, in randurile carora si Romania vrea sa se numere. Exista si un salutar impact de descurajare a intrarilor de capitaluri speculative, in contextul prevazutei liberalizari a operatiunilor de capital cu strainatatea, caci, evident, atat cresterea impozitului pe dobanzi, cat si majorarea impozitului pe veniturile din tranzactii cu actiuni joaca in acest sens. Vor fi mai putin atractive pentru capitalurile urmarind profitul din speculatii noile castiguri posibile din dobanzi si din tranzactii pe piata bursiera.
In economie, lucrurile sunt insa, de regula, complexe. Pe langa efectele urmarite apar intotdeauna efecte adverse, care, fiind cateodata poate chiar mai puternice, nu trebuie neglijate in proiectarea unor masuri. Un impozit de 10% nu este mare daca se aplica asupra castigului net din tranzactii bursiere. Dar, inca de la inceput, trebuie facuta distinctia intre tranzactiile in pierdere si tranzactiile in castig si intre nevoia de stimulare a plasamentelor pe termen lung si necesitatea penalizarii speculatiilor pe termen scurt. Altfel, pentru o piata firava, abia in formare, efectul impozitarii mai substantiale poate fi inhibator.
De la atingerea de dobanzi poate veni insa chiar un dezastru. Romania nu este o tara dezvoltata si o economie de piata asezata, cu structuri financiare functionale. Iar sistemul bancar este inca putin dezvoltat. Promovarea economisirii - in banci indeosebi intr-o prima faza, dar si in bursa pe termen lung - este cheia dezvoltarii. Impozitarea severa a dobanzilor se poate dovedi ruinatoare pentru economie. 10% impozit la o dobanda la depozit care si asa abia acopera inflatia poate sa nu mai aduca nici un castig net si, deci, sa trimita din nou banii la saltea, ca in copilaria tranzitiei, naruind eforturile facute in ultimii ani de a "bancariza" economia. Sau ii poate indrepta spre un consum si asa iesit de sub control. Decat sa se umble intr-o asemenea masura la impozitul pe dobanzi era preferabil sa fie crescuta cu un punct procentual cota TVA, ceea ce avea si avantajul de a fi descurajat consumul.
Cum s-a putut insa miza pe finantarea gaurii produse in buget de introducerea cotei unice pe seama majorarii deficitului bugetar, cand se stia prea bine ca astfel nu va fi putut fi atinsa convenita tinta ambitioasa de inflatie de 7% in 2005?! Caci nu FMI a redus draconic deficitul bugetar, ci constrangerile de coborare in continuare a inflatiei, precum si iesirea in decor a deficitului de cont curent extern, adica a indicatorului care arata cu cat Romania traieste peste plapuma proprie.
In orice caz, dupa cum se observa, ceea ce a inceput ca o relaxare fiscala s-a transformat, din pacate pentru Alianta, cel mult intr-o reasezare fiscala intre impozite, iar pentru mediul de afaceri chiar intr-o anume inasprire a fiscalitatii. Intr-un fel, este o ironie a sortii ca un guvern intesat de oameni de afaceri, condus de un liberal si care isi revendica atitudini si comportamente liberale, este adus in situatia de a strange de fapt capitalul de gat. Deja, prin introducerea cotei unice, capitalul ajunsese mai impozitat decat munca, adunand, asa cum este de fapt in realitate, impozitul pe dividende la cota unica aplicata asupra profiturilor. Prin cresterea severa a impozitarii dobanzilor si castigurilor din tranzactii bursiere, capitalul a ajuns cu mult mai impozitat decat munca, in total contracurent fata de doctrina liberala! In timp ce, pentru a se confirma ca in Romania lucrurile sunt cam inverse decat prin alte parti, pe vremea guvernarii care se dadea social-democrata, tocmai munca era, culmea!, cea mult mai impozitata decat capitalul.
