De același autor
Desi momentul intrarii in vigoare a componentei principale a liberalizarii miscarilor de capital cu strainatatea, generatoarea atator insomnii - respectiv accesul nerezidentilor la depozitele in lei pe termen scurt - pare sa fi fost trecut cu bine, problema de fond, anume eventualitatea confruntarii cu fonduri in exces pe piata, ramane. Cu atat mai mult cu cat capitalurile speculative, in legatura cu care se manifesta temerile, doar accentueaza problema, aceasta derivand din intrari pe piata care provin si din alte surse: remiterile in tara din partea lucratorilor romani in strainatate, investitii externe, precum si fonduri din partea UE pentru sustinerea integrarii. Toate acestea creeaza probleme pentru ca nu exista o piata de capital care sa absoarba socurile si care sa transforme nesperat aparutele disponibilitati pe termen scurt in finantari pe termen lung, de care Romania are nevoie ca de apa. Problemele create sunt de acum bine cunoscute si deja dureros resimtite: impingerea cursului leului in sus si deteriorarea grava si periculoasa, prin implicatie, a conturilor comerciale ale tarii, caci intarirea leului stimuleaza nefericit importurile si stranguleaza prin scumpire exporturile.
Pentru politica Bancii Nationale, care are in grija controlarea inflatiei, implicatia intrarilor masive de capitaluri din afara, nespeculative si cu atat mai mult speculative, se rezuma, in ultima instanta, la combaterea sau nu a inflatiei pe seama cursului de schimb. Lasand cursul leului sa se aprecieze in conditiile intrarilor de valuta in tara, care duc oferta acesteia peste nivelul cererii, se ajuta scaderea inflatiei pe calea ieftinirii importurilor. Consecinta adversa este insa strangerea de gat a exportatorilor si scoaterea din joc a unora din ei, deci efecte profunde pentru economia reala.
Dificultatile in alegerea politicii monetare de urmat sunt de netagaduit. Dar important de avut in vedere, in aceasta alegere, este faptul ca leul, care este expresia stadiului si nivelului de dezvoltare a economiei romanesti, nu a avut si nici nu se prefigureaza a avea resurse pentru o apreciere dincolo de cea normala. Adica are resurse doar pentru o apreciere in termeni reali, si nu pentru una in termeni nominali. Mai precis, este vorba de o devalorizare a leului (fata de euro sau dolar) mai mica decat inflatia interna, dar nu de altceva. O apreciere dincolo de cea normala nu poate fi decat una artificiala si destabilizatoare!
Resursa unei aprecieri a leului o constituie faptul real ca tarile mai slab dezvoltate, precum Romania, sunt net dezavantajate in evaluarile economice pe baza cursului de schimb. Acesta se formeaza pe piata produselor si serviciilor care intra in comertul international si, cu cat o tara este mai slab dezvoltata, cu atat este mai putin angrenata in circuitul economic mondial, grosul produselor si serviciilor interne neavand nici o legatura cu piata externa si, deci, cu cursul de schimb valutar. Astfel, prin cursul de schimb sunt subevaluate rezultatele economice din tarile respective. Ceea ce este pregnant dovedit de faptul ca decalajele intre tari dezvoltate si tari slab dezvoltate, exprimate in evaluari pe baza cursurilor de schimb, sunt de 3-5 ori mai mari decat cele exprimate in evaluari pe baza puterilor comparative de cumparare ale salariilor. Mai explicit spus, cu un salariu net de circa 3,6 milioane lei se pot cumpara cu mult mai multe marfuri si servicii in Romania decat ar fi posibil in UE cu echivalentul acestor lei, de numai 100 euro.
Pentru a folosi aceasta resursa reala este insa nevoie de doua conditii. Pe de o parte, trebuie sa existe o crestere economica sustinuta si reala, respectiv care sa aiba la baza o crestere a productivitatii muncii mai mare decat cea a salariilor. Pe de alta parte, trebuie sa existe intrari curente si semnificative, indeosebi de fluxuri financiare care nu creeaza datorie externa, adica nu imprumuturi externe, ci investitii directe si de portofoliu sau remiteri catre tara de venituri realizate de conationali in strainatate.
Intrarile de valuta in Romania incepand din 2004 au indeplinit cu prisosinta una din conditii. In schimb, cresterile de productivitate a muncii nu au fost niciodata atat de importante pentru a sustine o apreciere serioasa, neartificiala, a leului. Sau, si mai precis spus, pentru a permite nu doar o devalorizare a leului mai mica decat inflatia, ci chiar o revalorizare dincolo de inflatie. Diferentierea dintre ratele de inflatie din tarile emitente este factorul economic fundamental in evolutia cursului monedelor, una fata de alta, din tarile respective. La rata inalta de inflatie romaneasca, cresterile de productivitate a muncii in Romania ar trebui sa fie deosebit de ridicate pentru ca, in ciuda respectivei inflatii, leul sa se poata aprecia in termeni nominali. Ce este posibil, si sanatos, este doar ca leul sa se devalorizeze in termeni nominali fata de valute reper precum euro sau dolarul, dar intr-o masura mai mica decat inflatia interna, adica sa se inregistreze o apreciere in termeni reali. Aceasta cu atat mai mult cu cat politica economica nu reuseste sa stopeze majorarile de salarii care sa anuleze efectele cresterilor de productivitate a muncii si cu cat alti multi factori obiectivi si subiectivi "mananca" din potentialul de apreciere a leului.
In fond, faptul ca decalajul Romaniei, ca tara in curs de dezvoltare, fata de tarile industrial dezvoltate, este mai mic in termenii puterii efective de cumparare a salariilor decat cel exprimat prin intermediul cursului de schimb se explica prin preturile mai reduse pe piata romaneasca la unele produse si indeosebi servicii care nu intra in schimburile internationale si care conteaza in puterea de cumparare, dar nu participa la formarea cursului de schimb. De pilda, la cursul de schimb existent, preturile la produse electronice, care provin aproape in totalitate din import, sunt cvasisimilare celor din tarile occidentale. Prin comparatie, insa, pretul la paine sau la servicii publice in Romania este mult mai scazut decat in tarile vest-europene. Chiar si la energie tarifele sunt mai mici, in ciuda cresterii lor fabuloase din ultimul timp. Pe masura ce insa preturile interne la aceste categorii de produse si servicii cresc - din motive diverse (de la angrenarea respectivelor produse si servicii in circuitul international la presiunile externe pentru acomodarea tarifelor la nivelurile de pe piata mondiala, cum este in cazul energiei) -, diferenta dintre evaluarile pe baza puterilor de cumparare interne ale salariilor si cele pe baza cursului de schimb scad. Si, ca atare, se reduce si potentialul "colateral" de apreciere a leului, ramanand sa se manifeste, desigur daca exista, doar cel de fond, rezultand exclusiv din cresterile diferentiate de productivitate a muncii.
