De același autor
De curand, grupul Finmedia, specializat in organizarea de conferinte pe teme financiare, a avut nimerita idee de a supune unei dezbateri, cu oficiali si oameni de afaceri, un subiect ce constituie realmente o provocare pentru Romania si mediile politice si economice, in perspectiva apartenentei la UE: expansiunea firmelor romanesti in strainatate.
Momentul este poate unul crucial. In istoria Romaniei se incheie oricum o etapa si se inaugureaza o alta, cu deschideri nu numai de principiu, dar si concrete mai mari. Desi Romania ajunge in UE cand clubul de elita european isi digera greu problemele si nu gaseste deloc raspunsurile adecvate la marile sfidari ale concurentei globale, UE este o platforma de pe care poate privi altfel lucrurile. Daca insa va continua sa practice defensivitatea si nu va reusi sa-si priveasca cu agresivitate propria conditie precum si concurentii, ocazia va fi definitiv pierduta si tara va fi impinsa irevocabil la periferia platformei. Una din conditiile schimbarii este ca firmele romanesti sa iasa la bataie pe pietele externe. Nu mai este vorba de a incerca sa-si pastreze piata naturala pe care se afla - cea romaneasca -, pentru ca n-are cum rezista de fapt in fata asaltului strain, mai competitiv si mai agresiv, ci sa iasa din gaoace la cucerirea de piete externe deocamdata mai slabe competitiv.
Statisticile, studiile, analizele, viata insasi arata ca, daca nivelul de dezvoltare in Europa creste de la Est la Vest, fluxul expansiunii firmelor este invers: de la Vest la Est. Intrarea in UE a unor tari din Est, inclusiv a Romaniei, nu poate schimba directiile acestor procese, ci, dimpotriva, le va sublinia si mai mult. Ca atare, firmele romanesti, daca sunt in stare sa iasa la bataie pe pietele externe, nu pot cauta expansiunea decat spre Est, caci spre Vest nu prea au sanse, fiind cam jerpelite si fara resurse tehnologice si financiare pentru prezenta directa pe pietele occidentale.
Spre deosebire insa de ceea ce gasesc in Romania cei, de altfel, superior inzestrati financiar, tehnologic si managerial, care vin de la Vest - brate deschise, atitudini cosmopolite, chiar un servilism fata de straini, precum si formatiuni economice care nu opun practic nici o rezistenta -, companiile romanesti nu au nicidecum aceleasi conditii de expansiune. Pe de o parte, resursele de care dispun - tehnologii, bani, abilitati manageriale - sunt precare. Statul roman este in problema un fel de linge-blide. Oricum, i-au luat totul sau aproape totul cei veniti de pe la Vest si nu mai are nici resurse, nici capacitati de a-i sprijini pe "ai lui" sa cucereasca piete externe. Abia se tine pe sine. Pe de alta parte, la Est de Romania conditiile nu sunt deloc favorabile si, in plus, cei de la Est de Romania sa nu-i prea vada pe romani! Deci, la Est de Romania, bratele nu sunt deschise, atitudinile sunt mai degraba nationaliste si oamenilor de pe acolo nici nu prea le place sa faca pantofii strainilor. Cam ce sanse sa aiba atunci investitorii romani?! Si coate-goale, si patroni in cautare de profit, si romani! Cu alte cuvinte, cum e mai rau! In plus, hai sa nu ne amagim!, in zona posibilei expansiuni a firmelor romanesti exista puternice presiuni venind de la est de Est, din partea Rusiei, ceea ce, intr-un fel, inchide perspectivele, daca nu chiar si usile.
Ca rezultanta a tuturor acestora, nu trebuie sa mire conditia actuala a Romaniei in domeniu. In ce priveste investitiile in strainatate - de fapt instrumentul expansiunii internationale a firmelor -, raportul este 1/100 intre investitiile romanesti in afara si investitiile straine in Romania. Exemplele celor cateva companii romanesti ce incearca o expansiune in strainatate pot fi numarate doar pe degetele de la maini: Rompetrol, Softwin, Mobexpert, Axigen, Flamingo, Neogen, Elvila, Tehnoton, Jolidon.
De fapt, Romania, ca stat, si-a lichidat ea insasi capacitatea de a da imboldul initial procesului extinderii regionale prin sprijinirea propriilor companii in stare de expansiune, din cauza faptului ca a externalizat controlul capitalului romanesc, chiar daca public, asupra sectoarelor si activitatilor care aveau sanse intr-o extindere regionala pentru inceput, pana cand se coagulau posibilitatile la nivelul capitalului privat. Este vorba de instrainarea BCR, Petrom si a distributiilor de electricitate. Prin aceasta instrainare s-a cedat unor companii straine oportunitatea extinderii regionale. Sa nu ne ferim a arata ca expansiunea maghiara spre Est, inclusiv in Romania, se face pentru inceput indeosebi prin MOL, companie petroliera externalizata nu catre un investitor strategic, ci catre un actionariat diseminat, in care partea ungara mai are un cuvant de spus, precum si prin OTP, banca maghiara. Iar expansiunea ceha spre Est, ajunsa in Romania prin preluarea Electrica Oltenia, este de fapt a companiei de stat CEZ.
Apropo de extindere regionala, sa ne amintim ca Petrom obtinuse niste perimetre de explorare/exploatare in Kazahstan, iar BCR facuse cativa pasi, e drept, timizi, pe la Chisinau si pe alte piete. S-a dus totul pe apa Sambetei sau, ca sa fim precisi, au fost livrate aceste oportunitati catre OMV si Erste Bank!
Si sa nu uitam ca nu poate exista expansiune externa a unei companii fara a avea o banca in spate. Nici o banca puternica nu mai exista cu capital romanesc, iar bancile straine de pe piata romaneasca vor finanta expansiunea externa a unor companii din tarile lor de origine, si nu ale unor companii cu capital romanesc!
Sa nu ne amagim! Lumea nu s-a globalizat decat in carti si pe la seminarii. In practica, lumea are doar "globalizanti" si "globalizati"! Romania se va numara numai printre cei din urma.
Despre toate acestea nu prea s-a discutat in cadrul conferintei. Abordarile au ramas in spatiul perspectivelor derivand din prezumtive necesitati si din posibilele dezvoltari ale unor companii. Prea mult s-a pierdut insa timpul cu evidentierea obstacolelor pe care autoritatile le pun in calea dezvoltarii companiilor, in locul unui sprijin pe care s-ar cuveni sa-l acorde acestora. Pierdere de timp, pentru ca se stie de mult ca autoritatile romane nu fac nimic in domeniu si ca, daca ar fi sa faca ceva pentru companii straine, ar fi poate mai multe sanse decat pentru firmele romanesti.
Jenanta, dar absolut jenanta, a aparut a fi, cel putin dupa cum a fost prezentata, pozitia in chestiune a Ministerului de Externe, caci s-au insirat mai multe initiative si actiuni din care a reiesit in mod clar ca MAE nu face, in mod remarcabil, nimic, nici macar in domeniul promovarii produselor romanesti, daramite a investitiilor romanesti in strainatate, desi, daca am inteles bine, directia de resort din MAE se ocupa cu ceva care se numeste pompos "diplomatia econ
