De același autor
Scandalul fregatelor asa cum a izbucnit, asa se va fasai! De la Londra a fost lansat - ca si fregatele insele -, tot la Londra va fi sabordat. Pe bancul de nisip al intereselor strategice nedivulgabile, daca nu cumva va exista chiar cutezanta de a se mentiona niscai comandamente ale luptei impotriva terorismului.
Politicienii si magistratii romani n-au a se ingrijora. Au doar a se face ca fac ceva, in timp ce asteapta de la Londra inmormantarea scandalului. Ca si in SUA scandalul centrelor de detentie CIA, scandalul fregatelor din Marea Britanie are cauze interne: lupta intre fortele politice, intre acestea si serviciile secrete si intre serviciile secrete insele. Pana la urma, insa, se inteleg ei intre ei.
Daca exista un scandal al fregatelor, acesta nu dateaza din iunie 2006, ci exact de atunci de cand a fost perfectat contractul, cand, chiar daca oficial nu se stia mare lucru, se putea spune insa cu precizie, gresind eventual doar niste procente, despre ce era vorba. Si nici nu este cumva al unei spagi, chiar daca substantiale, de vreo 10 milioane de euro, ci al unei jenante afaceri eminamente politice, si nu doar de coruptie, impuse unei tari bananiere.
Hai sa nu mai batem campii! Fregatele, dintr-o tara NATO sau de aiurea, nu sunt niste bluejeans! Ele nu se vand, chiar daca au ajuns de fier vechi, decat cu aprobari politice inalte, si interne, si internationale. Deci, despre afacere au stiut perfect atat elita politica si militara britanica, cat si cea de la Bucuresti: presedinte, prim-ministru, ministrii Apararii si de Interne, ministrii Economiei si Finantelor, toate serviciile secrete. Cei ce spun acum ca n-au stiut pentru ca n-au negociat ei, ci doar eventual au semnat pentru a se debloca banii si a se respecta calendarul stabilit, mint de ingheata apele.
Cum au ajuns doua gioarse de fregate britanice scoase din uz sa fie achizitionate de flota militara romana - in loc sa mearga la fier vechi, asa cum au mers surate de-ale lor chiar din acelasi lot - este aproape fara dubii. De la NATO citire a venit la Bucuresti indicatia ca ar fi bine ca flota romana sa se inzestreze, in perspectiva admiterii Romaniei in Tratatul militar nord-atlantic, si cu niste nave pentru misiuni de supraveghere si de lupta, compatibile, desigur, cu normele NATO. Altfel spus, din tari NATO! Imediat au aparut si oferte. Evident, din tari NATO! Cum achizitionarea unor nave militare noi cam depasea posibilitatile bugetare romanesti ale momentului, s-au acceptat niste nave „second hand“, desigur reconditionate si retehnologizate, eventual si treptat, in timp. Toti membrii marcanti ai NATO din Europa Occidentala si-au oferit harburile. Cum au fost alese insa cele britanice? La inceputul anilor 2000, relatiile romano-britanice nu prea „duduiau“, chiar deloc, din cauza totalului dezinteres din partea Marii Britanii, manifestat in lipsa de investitii in Romania si chiar in respingerea pana atunci a apartenentei Romaniei la NATO. Intrucat insa lucrurile se schimbau in lume din punct de vedere strategic, indeosebi dupa 11 septembrie 2001, un englez abil a avut ideea sa sopteasca la Bucuresti ca atitudinea Marii Britanii s-ar putea schimba radical daca industria britanica de aparare ar primi ceva comenzi de la statul roman. Caci, slava Domnului!, un precedent asemanator de bunavointa politica pe comenzi economice exista de pe vremea lui Ceausescu. PDSR, partid-stat aflat atunci la putere in Romania, n-a mai stat pe ganduri. Mesajul transmis i-a rezolvat dilemele in alegerea ofertelor vest-europene. Expert, sa recunoastem, in impartirea „tainului“ - de care, pe cand nu era presedinte, vorbea chiar si d-l Basescu -, PDSR a decis comandarea fregatelor-fier vechi in Marea Britanie, desigur la preturi babane. Nemtii, francezii isi luasera „tainul“ de la PDSR in alte domenii. Evident, nu statul britanic urma sa traga foloasele, caci costul fregatelor in sine reprezenta mai nimic, cu atat mai mult cu cat, la scoaterea lor din uz din cauza demodarii, tot echipamentul compatibil cu NATO fusese demontat. Beneficiara devenea compania britanica din industria apararii, care prelua comanda reutilarii, retehnologizarii, reelectronizarii si reinarmarii fregatelor. La ce standarde nu stie nimeni, dar evident ca nu la ultimul racnet, judecand dupa motorizarea se pare la un nivel cu totul si cu totul modest, ca pentru tarile „second hand“.
Sa fim seriosi! Ca s-a dat spaga de 10 milioane de euro asta e doar un corolar, asa ca sa se incaseze de la statul roman, pana la urma, din intreaga afacere vreo 600 de milioane de euro, in loc poate de 550 de milioane de euro, care era pretul oricum stabilit politic. Intrucat pretul de 116 milioane de lire sterline (adica vreo 150 de milioane de euro) reprezinta doar prima faza a reutilarii fregatelor, asa ca sa fie lansate la apa si sa poata fi aplaudate de catre politicieni, deoarece abia urmeaza faza echiparii de lupta pentru compatibilizarea cu participarea la misiuni NATO, ceea ce va duce costul total la vreo 600 de milioane de euro. Si sa nu va ganditi cumva ca ar putea face aceasta reechipare de lupta altcineva decat compania britanica ce a primit contractul! Dependenta de furnizorul britanic a devenit totala, chiar si numai tinand cont ca aceasta lucreaza in sistemul britanic specific, care nu este sistemul metric. Un singur pacalit are toata povestea: statul roman, adica, de fapt, contribuabilul roman. Compania britanica si, prin ea, industria de aparare britanica abia urmeaza sa incaseze grosul din partea statului roman. Asa ca scandalului i se va pune calus sau punct in curand!
In plus, vai!, cum sa se recunoasca - cu probe - ca o companie occidentala (in cazul in speta britanica) a dat spaga unui oficial roman? Ca doar nu in Occident, ci doar in Romania exista coruptie! Recunoasterea unei asemenea spagi este exclusa, dupa ce fostul ambasador britanic la Bucuresti - cu un rol, se pare, destul de articulat in afacerea fregatelor - nu mai prididea pe la conferinte si televiziuni cu incriminarea Romaniei pentru coruptia generalizata si cu sfaturile pentru eradicarea acesteia. Cum, vai!, sa se recunoasca asa ceva, desi se stie ca marile spagi sunt asociate marilor afaceri si marile afaceri sunt facute de marii corupti romani nu cu alti romani, ci cu straini!
Avem un precedent suedez, recent de tot, care ne indica rezolvarea si a afacerii fregatelor britanice. Gasit de nimeni altcineva decat de magistratii suedezi ca a dat spaga la cinci romani in afacerea „datoria Romaniei catre Suedia“, un reprezentant al unei de altminteri prestigioase companii suedeze a fost sanctionat de justitia din tara nordica pentru... furt! Toata lumea juridica suedeza a preferat sa-l „scoata“ hot decat intermediar de spaga! Si spaga cui?! Suedia, ca si marea companie suedeza fac parte din „lumea buna“. Cum sa le stigmatizezi ca ofera spaga? Corupta este doar Romania! Solutia spagii suedeze va fi si solutia in scandalul fregatelor britanice. Nu de alta, dar nu s-ar putea altfel ca Romania sa ramana singura corupta. O tara unde exista coruptie, dar fara corupti. Si unde spagile cad in buzunarele oficialilor venind, asa, din cer.