De același autor
Nu stim ce va iesi pana la urma din demersul d-lui Bodu de a incerca sa recupereze din averile asa-numitilor “oameni de fotbal” ceea ce fiscul are de incasat de la firmele pe care acestia le detin la vedere sau le parohiaza din umbra.
Nu stim, pentru ca in Romania aceste probleme inca nu au un traiect clar in ce priveste transarea lor. Daca problema ajunge in justitie, risca sa se blocheze. Din pacate, un asemenea demers n-ar trebui sa poata fi avizat sau contrat in justitie. Lucrurile ar trebui sa fie clare: n-ai platit la fisc, trebuie sa raspunzi material pentru acest lucru. N-ar avea de fapt justitia ce sa decida in aceasta privinta.
Daca se apeleaza la ea, justitia romana ar urma sa treaca un adevarat test al credibilitatii si sensului existentei ei. Daca judecatorii se vor agata, sub impulsuri politice sau clientelare, de diferite chichite procedurale, ignorand problema de fond, ar trebui sa sustina ei, din salariile lor (de altfel, destul de babane), si nu din banii fiscului (adica ai nostri, ai tuturor), fotbalul si stipendiile jucatorilor de fotbal, iar, daca sunt atat de generosi, sa-i imbogateasca tot ei si pe oamenii de fotbal, pentru ca acestia sa nu o mai faca pe seama noastra.
Intreaga natiune romana ar trebui sa fie alaturi de d-l Bodu, presedintele Agentiei Nationale pentru Administrare Fiscala, in demersul sau de a recupera pentru fisc obligatiile financiare neachitate de catre cluburile de fotbal, inclusiv si mai ales daca este vorba de a face recuperarea din averile “oamenilor de fotbal” implicati in aceste neplati. Caci, de peste 15 ani, diferiti “oameni de fotbal” sfideaza statul si natiunea romana neplatind impozitele si taxele ce reveneau de achitat de catre firmele pe care le-au condus. Nu numai sfidare, dar si jecmanire! Intrucat marile averi s-au facut pe seama banilor statului, adica ai celor multi, prin delapidari, cumparari de active subevaluate, devalizari, inginerii financiare si, indeosebi, prin neplata obligatiilor financiare la bugetele publice. Toate acestea, la vedere, prin sfidare si jecmanire pe fata! Si reprezentantii statului nu le-au facut nimic. Nu doar ca nu i-au bagat la puscarie, dar nici nu i-au atins cu ceva. Nu le-au luat macar un sfant din averile furate din banul si avutul public. Ba, mai mult, le-au permis sa-si bata joc de fisc, trecandu-si averile de la firmele detinute in conturile personale sau ale rudelor, astfel incat, cand, macar de forma, venea potera pe la firmele in defect, sa nu mai gaseasca nimic de recuperat. Un prim pas impotriva acestui jaf cu acte a fost facut de fostul ministru al Controlului, d-l Blanculescu, care a initiat schimbari legislative potrivit carora, in caz de infractiune sau gestiune frauduloasa, raspunderea patrimoniala se transfera si asupra actionarilor si a administratorilor firmelor pentru debite sau falimente ale acestora. Raspunderea patrimoniala a fost extinsa si asupra averilor rudelor, pentru impiedicarea evaziunii. Din pacate, d-l Blanculescu n-a trecut si la aplicarea ferma a acestor reglementari salutare, desi in tolba sa avea o lista intreaga de musterii tocmai potriviti pentru a suporta noile rigori legale. Marii jefuitori nu au stat cu mainile in san. Cu ajutorul unor avocati, care ar trebui sa-si foloseasca inteligenta pentru cauze mai bune, au inceput sa se retraga din firmele cu datorii la fisc, pentru a infiinta altele noi, curate-curate, urmand a lasa statul de popa-prostul! D-l Bodu a reusit sa introduca noi reglementari fiscale care incrimineaza acest gen de smecherii financiare, “vechii-noi” proprietari, actionari sau administratori neputand, in principiu, in urma unor asemenea manevre, sa scape de raspunderea patrimoniala. Dar marele merit al d-lui Bodu este ca a trecut la actiune.
Nu stim de ce d-l Bodu a ales sa incerce marea cu degetul in zona fotbalului. Noi speram doar sa inceapa cu lumea fotbalului! In mod cert, “oamenii de fotbal” nu sunt cei mai mari praduitori ai banului si avutului public. Sunt alti rechini cu mult mai mari. Dar nu exista indoiala ca “oamenii de fotbal” sunt printre cei mai reprezentativi in materie. De fapt, e bine cunoscut ca tot ceea ce este mai rau in Romania se gaseste, la scara arealului respectiv, in lumea fotbalului: manarii, blaturi, licitatii trucate, contracte clientelare, tepe, aranjamente, evaziune fiscala, obligatii peste obligatii neachitate la fisc. Si bresa facuta de d-l Bodu este cu atat mai de ecou, in masura in care fotbalul era teritoriu interzis: niciodata, nimeni n-a indraznit sau nu a fost lasat sa-si bage nasul in afacerile “oamenilor de fotbal”.
O singura greseala a facut d-l Bodu: ca nu i-a luat din oala pe toti cei alaturi de lege din lumea fotbalului. Nu de alta, dar sa nu se simta cumva d-l Becali nedreptatit. Si daca tot ameninta “oamenii de fotbal” ca-si iau jucariile si pleaca pentru ca sunt pusi sa-si plateasca obligatiile, macar s-o faca cu totii!
Intreaga semnificatie a demersului d-lui Bodu este data de aprecierea unuia din bine cunoscutii “oameni de fotbal”, d-l Dumitru Dragomir, zis Nea Mitica, potrivit caruia d-l Bodu vrea de fapt sa termine fotbalul! Asta este problema! Confuziile d-lui Dragomir sunt nu numai voite, dar si expresii ale unei situatii anormale care dureaza de mult si pe care nimeni nu s-a incumetat s-o puna in parametrii normalitatii. De ce sa se aseze un semn de egalitate intre fotbal si ilegalitati, astfel incat sa se considere ca a pune lucrurile pe un fagas legal ar insemna o terminare a fotbalului?! Ceea ce ii deranjeaza de fapt pe asa-numitii “oameni de fotbal” este ca cineva incearca sa intre pe terenul lor pentru a face ordine! Pe terenul lor, considerat al lor, si al matrapazlacurilor lor.
O lege a sportului - despre care se vorbeste insistent si care ar statua facilitati fiscale pentru activitatile de fotbal, in timp ce, spre deosebire de multe alte sporturi, fotbalul nu are nici o indrituire sa fie tratat fiscal altfel decat orice alta activitate de piata in principiu apta de a scoate profit - ar fi un nou cadou, de data asta legal, dar tot nemeritat, acordat “oamenilor de fotbal”! Un alt cadou, dupa cel substantial facut de stat prin insusi faptul ca ani si ani de zile fiscul s-a facut ca nu vede ceea ce se intampla in fotbal.