De același autor
La aproape o saptamana de la votul dat in favoarea suspendarii din functie a sefului de stat, majoritatea antiprezidentiala din Camere a ales sa intervina, prin adoptarea unei hotarari, in reglementarea manierei de interpretare a viitoarei consultari populare. Se poate intui, din acest moment, reactia adunarilor in situatia in care participarea la referendumul de demitere ar fi inferioara unei limite a majoritatii absolute. In virtutea unui act politic, pe care tribunalul constitutional nu il poate cenzura, parlamentul a impus, implicit, o regula cu caracter legal. Un nou referendum ar fi organizat, daca s-ar aprecia ca nu sunt intrunite conditiile pentru invalidarea primei proceduri dedicate confirmarii demiterii. Cu efectul, previzibil, al extinderii duratei starii de interimat.
Dincolo de subtilitatile juridice, semnificatia actiunii este una lipsita de ambiguitate. Intentia de modificare a regulilor jocului referendar, chiar in cursul desfasurarii acestuia, este materializata. In acest mod, unul dintre obiectivele fundamentale ale intervalului de dinaintea suspendarii este atins. Fara ca adunarile sa adopte o lege organica, stacheta constitutionala este ridicata, urmand ca eforturile de demitere ale presedintelui ales sa fie facilitate. In calitate de organ reprezentativ suprem al natiunii romane, Camerele au vocatia de a organiza politic orice materie juridica. In conditiile unui interimat care se poate prelungi, prin necesitatea organizarii unui al doilea referendum, majoritatea din parlament va profita pentru a-si impune, definitiv, viziunea ei institutionala. Chiar si reconfirmat de natiune, Traian Basescu ar fi redus la postura unui actor lipsit de resurse legale majore.
In lectura initiatorilor hotararii, adunarile nu fac decat sa traduca doua principii vehiculate public, in ultimele cateva luni: suprematia parlamentului se intalneste cu imperativul politic al eliminarii unui tiran nascand. Detaliul ca unul dintre principalii oratori liberali evoca similitudinea dintre retorica presedintelui ales si cea hitlerista nu este unul accidental. In ecuatia de imagine, rolul dictatorului este atribuit lui Traian Basescu. De aici, urgenta interventiei si posibila ignorare a unor scrupule constitutionale.
Simbolic, acuzatorii parlamentari ai sefului de stat suspendat sunt ei insisi eterogeni intelectual. Identitatea proiectului lor politic este data de opozitia comuna fata de un om politic si de ambitia blocarii acestuia. In cazul unora dintre actorii coalizati ad-hoc, credibilitatea democratica este absenta, pentru a utiliza un eufemism. Proeminenta lui Corneliu Vadim Tudor si reaparitia unor combinatori parlamentari transpartinici, cum este Viorel Hrebenciuc, probeaza natura profund antiliberala a acestei asocieri de energii. Prezenta membrilor Partidului National Liberal nu poate modifica aceasta stare de lucruri. Dimpotriva: contaminarea ideologica a liberalismului autohton cu o sensibilitate nedemocratica este un risc asumat de premier si de colegii sai, din acest moment inainte.
Afirmarea suprematiei adunarilor nu poate elimina din dezbaterea publica recursul la moderatie si luciditate constitutionala. Modificarea regulilor referendare, in scopul dezavantajarii unui competitor, afecteaza dramatic substanta democratiei noastre. Numarul de voturi din Camere nu poate infrange principiile statului de drept. Omnipotenta parlamentara, asumata ostentativ, poate fi generatoare de riscuri, pe termen lung. Posibilitatea revizuirii Constitutiei, in directia decapitarii institutiei prezidentiale, este deja conturata. Caci suveranitatea adunarilor este dublata de suveranitatea mediatica. Intalnirea dintre majoritatea calificata din adunari si demonizarea sefului de stat ales este un factor care nu mai poate fi ignorat.
In contextul invocarii suprematiei adunarilor, evocarea natiunii este obligatorie. Fara a recurge la o abordare populista, votul popular este cel care va decide viitorul politic al lui Traian Basescu. In acest parcurs al exprimarii vointei nationale, respectarea regulilor afirmate anterior este esentiala. Orice tip de ingerinta poate declansa o criza, iar majoritatea din Camere are datoria de a se abtine de la orice intruziune partizana. Precedentul stabilit de hotararea Camerelor indica o viziune institutionala incompatibila cu ethosul constitutionalismului.
Modalitatea de raportare la vointa cetatenilor si la cadrul juridic care ii guverneaza manifestarea este unul dintre testele indicand soliditatea esafodajului democratic autohton. Tranzitia catre pseudodemocratie este un risc pe care actualele evenimente il cuprind. Moderatia adunarilor este factorul ce poate inclina balanta. Miza ultima a acestor zile este mentinerea increderii in mecanismul democratic. Suprematia adunarilor nu poate trece inaintea suveranitatii natiunii insesi.
