De același autor
Am fost intr-o scurta vizita de munca in satul parintesc, la 3-4 km de munti. Ghioceii de gradina, cu varful petalelor patate in culoarea frunzelor, izbucnisera in grupuri vioaie pe toata suprafata gradinutei, in timp ce mugurii magnoliei stateau sa crape. Vecinul care ma ajutase sa-mprastii balegarul si sa repar gardurile se minuna ca de cand se stie el n-a fost iarna ca asta in care sa nu-si puna izmene... Revenind la "tabara de baza", in cel mai poluat oras al tarii, ma astepta un mesaj de avertizare de la o prietena: " Avand in vedere modalitatea in care a evoluat vremea, va sfatuiesc sa stropiti gradinile, acum, rapid si obligatoriu, cu un produs pe baza de cupru (Zeama bordeleza etc.) si sa repetati acelasi tratament peste alte 2 saptamani, ca sa evitati aparitia bolilor de primavara". Era 10 februarie 2007...
Nici eu nu-mi amintesc ca 3 luni de iarna sa nu fie ce-au mai fost... In schimb, in toata aceasta perioada s-au inmultit intalnirile la nivel global, care au reiterat avertizarea privind incalzirea globala. Sau a fost doar o mai intensa conectare a mass-media la eveniment, despre care se spunea cam acelasi lucru si acum aproape 40 de ani(1): "Ne e masurat timpul in care mai putem - daca vrem - sa transformam mediul nostru inconjurator, sa punem capat poluarii provocate de automobile, de centralele termice, de rafinarii, de uzinele chimice; ne e masurat timpul in care mai putem impiedica - daca vrem - ca insecticidele sa altereze alimentatia omului. De pe acum trebuie sa luptam impotriva poluarii apelor, sa oprim distrugerea spatiilor verzi si sa reintroducem vegetatia in jurul locurilor unde traiesc oamenii. Exodul in masa al orasenilor din lumea intreaga la fiecare sfarsit de saptamana catre zonele cu aer curat nu reprezinta oare simbolul cel mai graitor al unei civilizatii de care omul isi da din ce in ce mai bine seama ca-i este daunatoare?".
Sper ca, citand dintr-o carte aparuta in 1970, n-am adaugat si mai mult gaz pe "focul" celor revoltati de "alarmismul climatologic global"(2) si de "antirationalismul ecologic"(3). De altfel, cred ca intre ofensiva, cu adevarat mult amplificata de presa, de televiziuni (numarul mare al acestora e o alta "poluare"...), privind campania pentru stoparea schimbarilor climatice si glasul celor (mult mai putini) ce acuza, nu fara vehementa, "avalansa de teorii aberante si argumente ilogice produse in limba de lemn a ecologismului global"(2), "incompetenta istorica, filozofica si economica a ecologismului"(3), e intelept, cred, sa ne asezam undeva între, dar sa nu privim cu detasare un pericol. Suntem obisnuiti sa ne alarmam doar cand se produce catastrofa (cutremur, inundatie, taifun, acum incalzirea globala). Suntem panditi de primejdii la tot pasul, dar reactionam doar cand suntem loviti. Ce e rau in avertizarea periodica a unei posibile primejdii, fie ea si doar estimata prin modele matematice cu parametri preprogramati? In orice caz, curbele temperaturilor, in ultimii 30-40 de ani, urca fara echivoc si ce schimbari mai evidente ar fi putut duce la asta, in afara cauzelor naturale, daca nu si o parte a activitatilor umane?
Daca s-a scris si se va mai scrie enorm despre protocoluri, acorduri, recomandari, hotarari emise la Stockholm, Kyoto, Vientiane, Paris, Bruxelles etc. (as lauda aici revistele de cultura - revista 22, Dilema Veche, care au scos numere tematice despre incalzirea globala, dar si proaspatul lunar Ecologistul), nu socot ca s-au facut cunoscute, in aceeasi masura, stradaniile prin care se incearca, de ani buni, prevenirea efectelor considerate dezastruoase ale schimbarilor climatice. Nu au ajuns la fel de rapid la public vestile despre dezvoltarea unui nou tip de economie globala ai carei... "muguri ii putem zari in fermele de vant (nu zambiti!) din Europa Occidentala, in acoperisurile solare ale Japoniei, in automobilele hibride americane, in reimpaduririle montane ale Coreei de Sud si in strazile pline de biciclisti ale Amsterdamului"(4). Aceste inceputuri presupun, printre altele, folosirea/descoperirea unor resurse, altele decat cele fosile, presupun revizuirea sistemelor de transport urban, pentru a transforma orasele supraaglomerate in locuri placute traiului.
Sa vedem, asadar, ce s-a facut si care ar fi sperantele de stabilizare a climei, explorand doar doua cai, de neevitat, deschise deja: a) arhiamintita reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) si b) folosirea de resurse energetice curate. Poate vom gasi suficiente argumente pentru a nu ne pierde optimismul in acest timp al "alarmismului".
Un automobil mai putin fosil
Incepem cu, probabil, cel mai vizat "agent" al poluarii globale actuale, un simbol al civilizatiei: automobilul fosil, care functioneaza cu produse derivate ale petrolului. Nu-mi inchipui ca e posibila o campanie de renuntare la acesta, folosind slogane ca "Automobilul acesta dauneaza grav plamânilor dumneavoastra", deoarece nici fumatul nu a disparut... Drumul de urmat e tot cel al tehnologiei avansate care ne-a adus aici... E posibila, oare, schimbarea?
Anul 1997 aduce pe piata Japoniei primul automobil de serie hibrid: foloseste atat combustibil fosil (benzina) cat si energie electrica (baterie). In cativa ani a fost calificat in SUA, ca Super Ultra Low Emission Vehicle (2003) si ca Partial zero-emissions vehicle (2004). Versiunea din 2007 vine la un pret de 22.000 de dolari, cu o economie importanta de combustibil (4,3 litri/100 km), in conditiile in care emisiile de CO2 sunt aproape de zero! Computerul de board al acestui Toyota Prius(5), controleaza motoarele pentru optimizarea consumului, climatizeaza, securizeaza "inteligent" masina, "asista" parcarea etc. In tarile unde e posibila promovarea unui asemenea automobil, ea e insotita de facilitati ca: reduceri de taxe, benzi preferentiale pe autostrazi etc., ceea ce a starnit interesul si altor mari companii pentru a fabrica automobile hibride: Honda cu Honda Insight, Ford cu Escape SUV, General Motors cu Saturn VUE, Chevy Tahoe, Chevy Malibu. Ce nume!...
Nu acesta va fi insa automobilul viitorului, deoarece continua lupta pentru a mari randamentul motoarelor si a reduce greutatea masinii folosind, masiv, polymer composites in locul otelului la construirea corpului. Daca s-ar atinge doar aceste doua obiective, consumul unui automobil ar scadea cu 15%. Sa adaugam reusita de anul trecut a unor specialisti texani, privind inlocuirea bateriei electrochimice cu Electrical Energy Storage Unit (EESU) bazat pe folosirea unui ultracondensator (ultracapacitor), folosind materiale ceramice si ma opresc aici cu detaliile tehnologice. Nu peste mult timp, automobile total electrice - existente deja - vor deveni produse de serie tocmai datorita acestor EESU - al caror cost este jumatate din cel al bateriilor actuale ce functioneaza cu produse chimice toxice.
Iata ca tarile foarte dezvoltate tehnologic nu pierd vremea. Ce facem in Romania? Vanzarile de autoturisme fosile cresc ca Fat-Frumos in povesti, iar numarul de jeep-uri pe cap de bucurestean depaseste, probabil, pe cel al oricarei capitale europene. Nu vom scapa curand de fosilele noastre, care-au cotropit teritoriile pietonului. Daca ritmul vanzarilor - 52% mai multe vanzari de masini importate in primele 5 luni ale lui 2007, fata de aceeasi perioada a lui 2006 - este real, peste un an vom avea prima capitala cu transport total paralizat. Vom deveni oare, depozitarul masinilor fosile ale Occidentului?!... Ne trezim, poate, doar cand vom trai catastrofa. Daca laudam si promovam vanzarile de automobile de orice fel si in orice mod, doar pentru a raporta dezvoltarea pentru atingerea unui nivel de trai apropiat de cel occidental, atunci e ceva in neregula. China, tara cu cel mai ridicat ritm de dezvoltare, ne demonstreaza si faptul ca zilele vechii economii bazate pe combustibili fosili sunt numarate(4). Daca intr-o zi China ar dispune de acelasi numar de automobile pe cap de locuitor ca SUA (3 masini la 4 persoane), ar insemna sa aiba 1,1 miliarde de masini. Ca sa se poata misca sau stationa, ar trebui o multime de drumuri, de autostrazi si de parcari, ce ar acoperi o arie egala cu cea pe care acum o planteaza cu orez... Nu-i asa ca inlocuirea parcului auto cu masini hibride nu-i doar o poveste pentru stranepoti? Fiindca nu mi-am propus sa descurajez, nu voi vorbi de infrastructura necesara folosirii unor asemenea masini.
Gasim in Stabilizing Climate(4) o estimare incurajatoare privind folosirea automobilului viitorului. Inainte de a o afla, sa luam aminte la una dintre cele mai raspandite forte naturale, cea a vantului, sa vedem ce ar putea face ea ca sa reducem si mai mult consumul unui... automobil hibrid sau full electric.
Poate ne ajuta vântul
Cine nu stie cat l-a ajutat vantul pe om, cand el a stiut sa-i struneasca puterea? Fie si numai daca ne-am aminti ca omul a descoperit lumi noi cu el, ca l-a "obligat" sa-i macine cerealele si ar fi deja mult, dar se pare ca acum il poate feri si de incalzirea globala...
Gasim in(4) informatii si analize amanuntite, cu estimari ce pot fi credibile. Privind producerea energiei electrice din resurse curate, aflam ca, incepand cu 1995, rata folosirii vantului a crescut de la obtinerea a 5.000 MW la peste 47.000 MW in 2004, adica o crestere anuala de 29%, in timp ce folosirea resurselor clasice (fosile, nucleare) a crescut doar cu: 1,7% pentru petrol, 2,5% pentru gazul natural, 2,3% pentru carbune si 1,9% pentru energia nucleara! Romania nu a contribuit cu nimic la cresterea amintita, pentru ca un ministru ne spunea recent(6) ca tocmai a facut harta vantului in Romania si ca cel din Dobrogea ar putea produce tot atata energie cat produc doua unitati nucleare de la Cernavoda. De n-ar ramane doar o declaratie data in vant, pardon, in eter, fiindca aflam(7) ca situatia folosirii energiei eoliene in Romania abia se zareste si ca trebuia ca pana in 2007 sa avem 8% din energia electrica, produsa de vant... Avantul pe glob in folosirea vantului s-a datorat celor sase motive pentru care acesta e o resursa extrem de atractiva: a) energia din vant (ma rog, energia eoliana) este din belsug; b) este raspandit pe tot globul; c) e inepuizabila; d) e curata; e) e benefica climei; f) este ieftina. Cu asemenea atribute, la care adaugam ca se cer costuri doar pentru constructia initiala a statiei si cele de intretinere a turbinei, e pacat sa nu-i dai atentie. Recent, niste calugari dintr-o manastire izolata in Baragan vor alimentare autonoma cu energie eoliana, vantul fiind din abundenta pe-acolo... Sa fie asts adevaratul inceput?! Cu ajutorul lui Dumnezeu, prima centrala eoliana autohtona, de un tip mai... ecologic, silentios, cu elice orizontala, urnita si de vant sub 3 m/s, va aparea, probabil, la Manastirea Plaviceni, din Plopii Slavitesti ai Teleormanului...
Europa e recunoscuta ca lider in folosirea energiei furnizate de vant: Germania depasea SUA in 1997, cand obtinea 16.600 MW, iar Spania o depasea in 2004. Lider mondial in producerea si exportul turbinelor eoliene este Danemarca (in 2005 obtinea din vant 20% din energia electrica a tarii). O estimare din 2005 a Global Wind Energy Council credita Europa cu o crestere a capacitatii de obtinere a energiei eoliene de la 34.500 MW in 2004, la 230.000 MW in 2020, adica, peste 13 ani, jumatate din populatia Europei ar putea avea energie electrica dintr-o sursa mai curata decat carbunele sau gazul metan. Adaugand extinderea folosirii vantului dincolo de uscat, in largul marilor si oceanelor (pe ape zgomotul e tolerat, iar pasarile rare...), s-ar putea conta, in 2020, pe obtinerea energiei electrice, pentru intreaga Europa, doar din vant!
Ca sa accentuam "sprijinul" energetic al vantului, vom mai face o comparatie aproape naucitoare: o turbina eoliana de 2,5 MW, de tipul Liberty(8), ar produce circa 100 MW, timp de 30 de ani (este durata de viata garantata a acesteia), pentru care ar fi necesare, in sistemul energetic actual, "fosil", fie de 3,51 milioane tone carbune, fie de 14,04 milioane barili de titei...
Va intrebati, cu indreptatire, cum de nu s-a folosit pana acum asemenea bogatie de resursa? Simplu: vantul a fost socotit o sursa marginala pe la inceputul anilor ‘90, pentru ca estimarea de atunci se baza pe tehnologiile timpului, care nu permiteau construirea unei turbine eficiente la viteze reduse ale vantului. De la o inaltime de 40 m prin ‘91, azi turbinele plasate la peste 100 m inaltime au un randamant mult superior. Specialistii spun ca, prin 2010, in zonele lumii ce vor folosi energie eoliana, aceasta nu va costa mai mult de 2 centi/kWh (adica 0,052 lei noi/kWh, in loc de circa 0,36 lei noi/kWh, cat platim noi acum). Daca lucrurile vor evolua astfel, centralele electrice pe combustibil fosil se vor constitui in rezerve ( backup) de energie pentru centralele de energie eoliana. In ipoteza implinirii acestor estimari, cum sa nu accepte fermierii si rancherii americani sa-si inchirieze pamanturile pentru construirea de wind farms, daca, fara vreo investitie din partea lor, primesc de la stat 5.000 de dolari pe an pentru un sfert de pogon, necesar unei centrale eoliene? Pe o asemenea suprafata fermierul produce porumb in valoare numai de 120 de dolari, iar rancherul carne doar de circa 15 dolari...
Cum il fereste insa vantul pe om, de incalzirea globala? Ce legatura e intre vant si automobilul hibrid si cum se reduce folosirea combustibilului fosil? Bazandu-se pe caracteristicile automobilului hibrid cel mai performant si pe ale turbinelor eoliene de ultima generatie, s-a estimat ca SUA ar putea renunta la benzina pe urmatorii 10 ani, daca ar converti toate automobilele pe benzina/motorina in hibride Toyota Prius, fara a reduce numarul automobilelor si al kilometrilor parcursi. Doar cu masini hibride pe sosele, adaugand o baterie suplimentara, in care se stocheaza energie de rezerva, si reincarcand bateriile dintr-o retea de energie eoliana, pe distante scurte se foloseste energia electrica si se salveaza benzina pentru deplasari pe distante lungi. Va fi posibila, astfel, o economisire de 70% a benzinei, la care, adaugand cei 15% economisiti prin reducerea greutatii automobilului, de care vorbeam, procentul de reducere cu 85% a combustibilului fosil devine spectaculos, ducand implicit la reducerea emisiilor de CO2 cu acelasi procent. Dar asta, in SUA.
Alte domenii in care este posibila economisirea de resurse fosile le vom lua in seama in partea a doua a materialului.
Am incercat ca, deplasandu-ne din sfera specialistilor in mediul ambiant, dar si a celor ce decid politic, sa capatam speranta ca, in ciuda estimarii unei incalziri cu inca 1,4...5,80C, pana la sfarsitul secolului, omul, constientizand posibilul pericol, a pornit deja sa-si remodeleze activitatile incriminate, ca sa contribuie fie la stabilizarea climatica, fie sa faciliteze adaptarea.
N-am intentionat sa fac o pledoarie pentru ingineri, desi asa s-ar parea, dar nici nu cred ca puteam ignora contributia lor. As incheia zambind la cuvintele cuiva (9): " Gandul ca inginerii ne conduc spre lumea de apoi ma tulbura, in masura in care imi dau seama ca ar putea incerca s-o imbunatateasca si pe ea".
1. L’Home ou la Nature?, Edouard Bonnefous, 1970; Omul sau natura, Ed. Politica, 1976
2. Luna alarmismului, Paul Dragos Aligica, revista 22, nr. 7, 13-19 februarie 2007
3. Antirationalismul ecologic. O mana spala pe alta si impreuna creierul, Traian Ungureanu, Idei in dialog, nr. 12, decembrie 2006
4. Plan B 2.0 Rescuing a Planet Under Stress and a Civilization in Trouble (Stabilizing Climate, Chapter 10), Lester R. Brown, 2006, Earth Policy Institute, www.earth-policy.org
5. en.wikipedia.org/wiki/Toyota_Prius
6. Ministrul Varujan Vosganian, intr-o emisiune televizata, 23 februarie 2007
7. Ecologistul, nr. 3 (6) martie 2007
8. Wind Energy and Climate Change, pe www.clipperwind.com
9. Inginerii si viata de apoi , Vlad Zografi, LA&I, nr. 45, noiembrie 2002
