De același autor
D-l Dan Petrescu face in Ziua din 21 iunie unele apropieri care nu pot sa nu surprinda. “Credinta in forte si fenomene supranaturale, scrie d-sa, referindu-se la intâmplarile de la Tanacu, este intrucatva obisnuita la oamenii simpli; e mai complicat cand ea este alimentata de speculatii intelectuale, indeosebi de cele care dau o acoperire conceptuala eresurilor populare, justificandu-l astfel intr-un plan «superior»... Sa fie oare aceasta situatia noastra astazi in Romania? Faptul ca unul dintre intelectualii nostri cotati foarte sus converseaza cu ingerii, ba chiar se crede el insusi, intr-o oarecare masura, investit cu o misiune angelica, iar alintaturile sale metafizice sunt bine prizate de snobi si de prosti intra intr-o rezonanta obscura cu ororile gotice de felul celor intamplate la manastirea de langa Vaslui.”
Iata-i pe admiratorii cartii Despre ingeri a lui Andrei Plesu lamuriti asupra tristei lor conditii intelectualo-morale!
Aceeasi sugestie, anume ca ar exista o relatie intre crima preotului Corogeanu, a celor patru maici de la Tanacu si preocuparile teologice ale unor intelectuali este reluata de d-l Sorin Adam Matei in Evenimentul Zilei din 28 iunie. “Generatia lui Corogeanu a crescut, in fapt, inconjurata de o mie de voci de intelectuali romani, care de care mai renumita si mai «ortodoxa», ce proclama virtutile cunoasterii mistice. Uneori dezgropand mortii extremismului ortodoxist-nationalist al anilor ‘30, alteori anuntand lumii ca singurele adevaruri pentru care merita sa traiesti sau sa mori sunt cele religioase si intretinand o atmosfera generala de exaltare «nelumeasca», noul crestinism local ar putea avea, cred, destul de mult de a face cu incidentul de la Tanacu.” D-l Matei, cu astutie, pune intrebari care, spera d-sa, vor explica oroarea din manastirea vasluiana: “Cine este Corogeanu? Este el un fanatic «iluminat» sau doar un preot care a luat-o razna? Unde s-a format spiritual? Ce carti a citit? Ce modele spirituale are? Care sunt ideile lui religioase?”. Si distinsul universitar incheie: “Numai raspunzand la aceste intrebari putem decide daca ce s-a intamplat la Tanacu apartine trecutului sau, din nefericire, prezentului sau chiar viitorului”.
Citind aceste consideratii, aparute la interval de o saptamana, mi-au revenit in minte fapte vechi. Prin 1971 bantuia in Bucuresti un criminal in serie care isi ucidea victimele, tinere femei, dupa ce le viola. Dupa luni de ancheta politia a pus mana pe faptas: un anume Ramaru, student la Agronomie. Pe masa ucigasului, la camin, se gasea o carte, Confesiunile unui opioman englez, a romanticului Thomas de Quincey. In presa comunista s-a declansat atunci o campanie impotriva a ceea ce era desemnat in epoca de catre scribii regimului ca “literatura decadenta”, stabilindu-se o legatura intre crimele monstruoase ale lui Ramaru si lecturile acestuia.
Nu mi-as fi amintit de acele intamplari vechi daca nu as fi fost surprins de cutezanta d-lor Petrescu si Matei de-a stabili o relatie intre cazul Tanacu si, printr-o mai mult ca transparenta aluzie, cartea lui Plesu despre ingeri sau, sa zicem, reeditarea operelor lui Eliade sau Culianu. Chiar daca s-ar putea demonstra ca ucigasii au citit sus-zisele opere, nu vad cum s-ar putea determina fie si cel mai vag raport de cauzalitate intre improbabilele lecturi si faptuirile lui Corogeanu, ale negrelor sale maici. O asemenea apropiere ar trebui sa dovedeasca o enorma naivitate, dar ma tem ca vine dintr-o grava rea-credinta. Ca o asemenea strategie de demascare era practicata altadata, ca in cazul Ramaru, de propagandistii de la Comitetul Central, mi se pare in regula: calomnia o aveau in sange, diversiunea le era practica favorita. Ca vine de la intelectuali iluministi, “liberali”, e propriu-zis stupefiant, o tentativa maligna de-a porni un adevarat proces ideologic. Numai ca a fi rau e o arta, care presupune inca si mai multa subtilitate decat simpla bunavointa.
Poate ca aceste iesiri inoportune ar fi o ocazie buna pentru a stabili, pentru mai multa vreme, in cearta intelectualilor, cateva reguli ale jocului.
