De la Cervantes la MolièreCazul Guineei Ecuatoriale

Guineea Ecuatoriala este unul dintre rarele cazuri de bilingvism institutional reusit. Iata, pe scurt, “filmul” apropierii acestei tari de francofonie: in 1983 a fost luata decizia de aderare la Uniunea Vamala si Economica a Africii Centrale. Ulterior, aceasta a devenit Comunitatea Economica si Monetara a Africii Centrale si regrupeaza ansamblul tarilor Africii Centrale francofone: Guineea Ecuatoriala, Camerun, Republica Centrafricana, , si Ciad. Dupa mai multe decenii de colonizare franchista si 11 ani de regim opresiv ce asuma drept modele Coreea de Nord, China comunista si Cambodgia lui Pol Pot, noua orientare si integrarea in aceasta comunitate regionala a statelor francofone reprezenta o schimbare societala majora. Autarhia era, in sfarsit, abandonata.

Astfel, regasindu-se singurii hispanofoni intr-un “club” francofon, reprezentantii Guineei Ecuatoriale au trebuit sa se dedice cu aplicatie asimilarii limbii franceze. La sfatul personal al lui Franois Mitterand, insusi presedintele tarii, Obiang Nguema, a inceput sa ia lectii speciale in acest sens, de altfel, cu destul succes. In 1993 franceza este declarata limba de lucru si, cinci ani mai tarziu, este ridicata la statutul de limba oficiala a republicii - alaturi, desigur, de limba spaniola. Iata, deci, lungul drum al institutionalului catre bilingvism.

In ceea ce priveste insa accesul “ecuato-guineezului” statistic la aceasta a doua limba oficiala, este inca prea devreme pentru a vorbi de o reusita. Un lucru este sigur: va fi mult mai dificil de crescut numarul francofonilor din cartiere precum Bata sau Malabo, decat cel de pe culoarele inaltei administratii. Sistemul de educatie duce lipsa de spatii adecvate, de manuale, de personal didactic si este greu de imaginat cum ar putea sa se angajeze la predarea limbii lui Molière, pe langa cea a lui Cervantes. In plus - daca ne gandim ca in aceast stat, in pofida unei certe traditii hispanofone, este in studiu un program privind “vorbirea corecta” a limbii spaniole - ne putem face o idee clara despre calea ce ramane inca de parcurs pentru ca utilizarea limbii franceze sa progreseze la nivelul populatiei.

Atasamentul institutional fata de limba franceza este laudabil, desigur, fiind efectiv indispensabil integrarii statului in arealul politic si economic regional. Si mai de apreciat par insa eforturile Francofoniei vizand ameliorarea nivelului general al educatiei prin sprijinirea nediscriminatorie a sistemului de invatamant (fie el in spaniola sau in franceza), combaterea analfabetismului si favorizarea diversitatii culturale.

Ramane de dorit ca vointa institutionala manifestata de acest stat in materie de francofonie lingvistica sa se traduca si intr-o deschidere politica si culturala a intregii societati. Si ca, la termen, Francofonia - cu “F” mare, ca organizatie - va permite populatiei sa beneficieze de francofonie - cu “f” mic, ca univers lingvistic, ca mijloc de educatie prin cultura, precum si ca set umanist de valori.