De același autor
Un nou dosar instrumentat de DNA arată că în sistemul judiciar corupția există în continuare la cel mai înalt nivel. De această dată, este vorba despre un procuror care ocupa o funcție de conducere în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și care oferea protecție unor persoane cercetate penal prin intervenții pe lângă colegii săi.
Doamna Angela Nicolae a lucrat direct cu toți procurorii generali ai României în ultimii 10 ani, bucurându-se de o poziționare excelentă în cadrul sistemului, lucru care i-a asigurat uneori succesul intervențiilor pe lângă colegi. Faptul că vedem în continuare dosare de corupție cu magistrați, în condițiile în care în ultimii cinci ani au fost condamnați definitiv peste 30 de procurori sau judecători români, multe alte cazuri aflându-se în prezent pe rolul instanțelor de judecată, este fără dubiu un indicator de boală gravă și profundă a sistemului. Partea plină a paharului este că în continuare DNA instrumentează dosare care implică magistrați, indiferent de pozițiile pe care aceștia le ocupă, și instanțe care autorizează măsuri investigative intrusive (CSM), dispun arestări și pronunță condamnări atunci când probele aflate la dosar sunt convingătoare.
Observăm de multe ori că magistrații corupți ocupă funcții de conducere pe care le folosesc pentru a se îmbogăți și că, uneori, în activitatea infracțională sunt implicate persoane de încredere, în general membri ai familiei. Motivația nu poate ține de nivelul de salarizare, pentru că magistrații beneficiază de o salarizare bună la nivelul sectorului public din România. Procurorul general al României s-a declarat „mâhnit“ atunci când a fost informat cu privire la reținerea doamnei procuror pe care o are în subordine. Dincolo de mâhnire, e nevoie de măsuri concrete prin care să se limiteze proliferarea acestui fenomen. O astfel de măsură ar putea fi proiectul de lege aflat în dezbatere parlamentară prin care magistrații corupți pierd pensia de serviciu, pensie care este semnificativ mai mare decât pensiile obișnuite.
Nu în toate situațiile influența exercitată de procurorul Angela Nicolae și-a atins obiectivul, uneori persoanele cercetate fiind trimise în judecată de către procurorul de caz. Ceea ce lipsește cu desăvârșire este o notificare realizată de procurorul pe lângă care s-a realizat intervenția transmisă fie șefilor ierarhici, fie către DNA sau CSM. În cel mai bun caz, omul onest din sistem respinge de facto intervenția și iși face treaba în continuare așa cum îi dictează conștiința, dar alege să păstreze secretul asupra celor întâmplate. Atunci când un sistem are probleme majore de integritate, acestea nu pot fi rezolvate fără cooperarea indivizilor care populează sistemul, iar cooperarea înseamnă și raportarea conduitelor neconforme din partea colegilor. În România și în general în țările central și est-europene, noțiunea de avertizor de integritate (persoana care, atunci când descoperă încălcări ale legii în cadrul instituției în care lucrează, formulează sesizări către instituțiile competente, către ONG-uri sau către presă) este întâmpinată cu suspiciune. Parte din această suspiciune are un motiv istoric, pentru că avertizorii de integritate se suprapun în conștiința publică peste informatorii regimului comunist. La asta putem adăuga folclorul care ne învață că e bine să nu-ți bagi nasul unde nu-ți fierbe oala deoarece capul plecat sabia nu-l taie. Cred, totuși, că aceste explicații nu pot acoperi toate motivațiile care asigură tăcerea absolută în sistemul judiciar cu privire la derapajele de integritate. Tăcerea oamenilor din sistem asigură până la urmă prosperitatea colegilor lor care încalcă legea. Adesea magistrații corecți din sistem sunt deranjați de faptul că magistrații corupți strică imaginea sistemului judiciar în ansamblu. Mai util ar fi să dezvoltăm mecanisme în cadrul sistemului, care să fie folosite în mod efectiv de cei care află despre derapajele colegilor lor. //
