Ce pierdem din vedere în anul 2014

La București, e război total. În orice domeniu al vieții publice românești, se duce o bătălie aprigă între taberele politice, iar oamenii sunt spectatorii unui show grotesc. Ce nu se discută însă aproape deloc în țara noastră este viitorul scrutin legislativ din luna mai, cel pentru Parlamentul European, un vot care va produce efecte pentru toate statele membre, deci inclusiv pentru România. Deocamdată, singurul subiect pe agendă este opțiunea partidelor din USL de a merge la alegeri pe liste separate PNL / PSD. Dar dincolo de aceste jocuri, miza este una mult mai mare.

Alegerile europarlamentare de anul acesta sunt primele în care alegătorii europeni vor determina indirect și persoana care va conduce Comisia Europeană. Cu alte cu­vin­te, voturile ce­tă­țe­nilor din statele comunitare sunt acum în măsură, pentru prima oară, să fixeze di­recția economică și politică a Comisiei Europene pen­tru următorii cinci ani. Da, Uniunea Europeană s-a schimbat, în timp ce te­le­viziunile românești sunt pre^­ocupate cu orice fărâmă de scandal politic sau di­vorț de vedetă de pe Dâm­bovița. Și nu s-a schimbat de ieri de azi, ci din 2009, de când a fost semnat și ra­tificat Tratatul de la Lisabona.

Confruntați cu sondajele care arată că, la nivel comunitar, instituțiile europene se mai bucură de încrederea a doar 40% dintre cetățeni, cu participarea tot mai scă­zută la alegerile pentru Legislativul co­munitar și cu acuzațiile că instituțiile de la Bruxelles nu au legitimitate de­mo­cratică, politicienii au decis la Lisabona că 2014 „va fi altceva“. Așa s-a născut pro­mi­siunea de a desemna un candidat pentru șefia Comisiei Europene din partea tu­tu­ror familiilor politice, înaintea alegerilor.

Alegerile europarlamentare de anul acesta sunt primele care vor avea loc conform noilor prevederi ale Tratatului de la Li­sabona. Documentul prevede următoarea procedură: Parlamentul European îl va desemna pe președintele Comisiei pe baza unei propuneri din partea Consiliului Eu­ropean (format din șefii de state sau gu­verne ale țărilor membre), iar acesta din urmă este obligat să ia în considerare re­zultatul alegerilor europene (Art. 17.7 din Tratatul de la Lisabona). Cu alte cuvinte, familia politică ce va ieși câș­tigătoare în mai îl va pro­pune pe președintele Co­mi­siei Europene, iar acesta va căuta să fie confirmat în funcție de o majoritate po­litică în Legislativ.

Noua procedură implică Par­­lamentul European în­tr-o manieră similară celei care este valabilă pentru parlamentele na­ționale din statele membre. Practic, noul prim-ministru al Europei va fi desemnat con­form unui mecanism care ne este no­uă, tuturor cetățenilor europeni, mult mai familiar. Mai important este însă că noi, cetățenii europeni, avem, în sfârșit, un cu­vânt de spus.

De la Tratatul de la Lisabona încoace, Par­lamentul European a primit atribuții spo­ri­te de decizie în Uniunea Europeană. Le­gislativul a avut mai multe situații în care a pus piciorul în prag. A restricționat bo­nusurile bancherilor, a omorât în fașă acor­dul ACTA și a respins un buget al Uni­unii pe care îl considera mult prea mic pentru funcționarea blocului comunitar. Întrebarea este: oare au remarcat această schimbare de rol și cetățenii europeni?

Voi îndrăzni să afirm că, în România, aproa­pe nimeni nu vorbește despre asta. Mult mai suculente par a fi răfuielile po­litice, vedetismele prost înțelese și dez­ba­terile în care politicienii rostesc aceleași o sută de cuvinte pe care le-au învățat me­canic. De ce să vorbești despre Uniunea Eu­ropeană și despre Parlamentul ăsta dincolo de EBA, Severin, Becali și Vadim? E moartea pasiunii, sinucidere pentru au­diență și mai presupune și documentare despre proceduri și relații politice mai com­plexe decât cele dintre palatele Co­troceni și Victoria.

Pe de altă parte, unii români se bucură atunci când UE sancționează derapajele României și își pun bazele în Bruxelles pentru a menține Bucureștiul pe drumul cel bun. Iată cel mai important motiv pen­tru care trebuie să privim cu maximă res­ponsabilitate exercițiul electoral euro­par­lamentar de care ne mai despart puțin pes­te patru luni. Dacă nu reușim să ne preo­cupe dezbaterea despre „Cum va merge Europa mai departe: cu austeritate sau cu investiții publice masive“, măcar fap­tul că ultimul mecanism de control al cla­sei politice corupte de la București se află la Bruxelles ar trebui să ne trezească din amorțeala intelectuală ce domnește în spațiul public românesc.

Important de reținut, încă de pe acum, des­pre alegerile europarlamentare din mai 2014 este așadar următorul fapt practic: majoritatea care se va forma în Le­gis­lativul comunitar va determina direcția politică a Uniunii pentru următorii cinci ani. Asta ne va afecta direct și pe noi, românii, în condițiile în care Parlamentul European are puteri decizionale din ce în ce mai mari, iar legea europeană pre­va­lează asupra dreptului național. Mai mult, președintele Comisiei Europene depinde și de votul nostru, al românilor. Este pri­ma dată când alegerile europene sunt cu adevărat europene și ar fi păcat să ratăm startul și de data aceasta, în stilul nostru caracteristic. //