De același autor
Știrile alarmante despre răspândirea virusului Ebola în Africa de Vest țin capul de afiș al actualității internaționale aproape indiferent de alte evenimente. Iar motivul este unul cât se poate de simplu: dincolo de dimensiunea medicală intrinsecă a fenomenului Ebola – lumea se confruntă, într-adevăr, cu cea mai gravă epidemie din istorie –, factorul politic este cel care face din acest virus cap de știre continuu.
În România, Africa Subsahariană este complet dispărută atât de pe radarul presei, cât și de pe cel al politicii externe. Ochii românilor se opresc la Africa de Nord, dincolo de ea pare să nu mai existe nimic. Acum însă, orizontul politic românesc ar trebui să se extindă către dramaticele evoluții din „restul Africii“. Nu din rațiuni panicarde de sănătate publică, pentru că riscul ca Ebola să ajungă în România este minim. Ci din considerente care țin de securitate și pace, așa cum a precizat Consiliul de Securitate al ONU într-o rezoluție adoptată în unanimitate.
Știrea conform căreia președintele american Barack Obama va trimite 3.000 de militari în Africa de Vest pentru a ajuta la combaterea virusului Ebola a fost primită în România cu comentarii de genul „Și ce-or să facă, or să împuște boala?“. Dar tocmai această decizie a Casei Albe repune pe planul politicii internaționale o serie de state care, în ultima vreme, făceau știri doar în așa-numitul „jurnalism Uga-Buga“, o formă rasistă de relatare care nu scoate țările africane din clișeul mizeriei și al populației subdezvoltate.
Motivul trimiterii de militari – cel de ordin practic – este lesne de identificat: armata, prin structurile sale ierarhice, este cea mai bine pregătită „instituție“ pentru a organiza o acțiune de urgență într-un teatru operativ. Apoi, cei 3.000 de soldați americani ce vor fi prezenți în Africa de Vest trebuie priviți și în contextul statelor respective, unde virusul Ebola nici că putea să își facă apariția într-un moment mai prost. Liberia, Guineea și Sierra Leone sunt printre cele mai sărace state ale lumii și se străduiesc să depășească urmările extrem de grave ale unor războaie civile cu sute de mii de morți.
În țări unde încrederea în autorități este o nestemată rară, urmările sociale și politice ale epidemiei de Ebola s-ar putea să fie cu mult mai mari decât cele medicale, măsurate în tragice pierderi de vieți. Deja circulă zvonuri cum că virusul ar fi invenție a guvernelor pentru a scoate bani de la donatorii internaționali. Iar faptul că în contextul răspândirii bolii au fost decretate stări de urgență și suspendate constituții, dând guvernelor puteri discreționare și cale liberă la abuzuri, nu va contribui defel la vreo vagă formă de încredere.
Ani întregi de șantaj din partea forțelor de ordine, de exemplu, duc la un grad extrem de ridicat de neacceptare a soluțiilor propuse de autorități. Atitudinea are și forme de manifestare extreme: într-un sat din Guineea, oamenii speriați de voluntari veniți să îi informeze cum să se protejeze de virus i-au ucis în bătaie pe voluntari. Șapte oameni au murit în acest incident. Cu alte cuvinte, efectele secundare – sociale și politice – ale epidemiei de Ebola, probabil, încă nici nu au început să apară cu adevărat.
Estimările ONU însumează un efort global de un miliard de dolari pentru a combate eficient virusul. Miliardul acesta nu include însă și o estimare a costurilor provocate de efectele secundare. Lumea întreagă riscă să piardă alte multe miliarde investite în refacerea acestor state după războaiele civile. Procesul nu era nici pe departe terminat, dar acum riscă să regreseze. Comunitatea internațională trebuie să acționeze decisiv și unit, altfel va mai adăuga pe lista statelor eșuate cel puțin trei țări din Africa de Vest.
SUA au făcut un pas important. Trimit o structură eficientă nu numai să gestioneze procesele din teren, ci să servească și drept garanție pentru încrederea oamenilor și drept model pentru guvernele naționale respective. Administrații percepute drept profund corupte de populațiile locale primesc o doză de imagine injectată mai mult sau mai puțin cu forța. Dar exact de asta e nevoie. Epidemia de Ebola poate că va fi ținută sub control. Ce a demonstrat însă acest virus – dacă unii mai aveau nevoie de dovezi – e că nimic nu funcționează fără încredere în factorul politic. //
CITIȚI ȘI
