Pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i vaca Milka

Domnul Barroso uită că Elveția nu e UE și UE nu e Elveția. Pentru elvețieni, cetățenii Uniunii Europene sunt cetățeni nonelvețieni. Dacă Germania are dreptul să limiteze accesul persoanelor din afara UE, Berna de ce nu are voie pentru cei din afara Elveției?

Uniunea Europeană (UE) e scandalizată de referendumul din Elveția, prin care 50,3% din cei care s-au prezentat la vot au decis că Țara Cantoanelor trebuie să im­pună cote de imigrație. Gu­vernul de la Berna are trei ani la dispoziție să pună în aplicare decizia alegătorilor și s-a angajat să elaboreze un plan până la jumătatea anului și o lege nouă a imi­grației până la finele lui 2014. În acest context, pre­ședintele Comisiei Eu­ro­pe­ne (CE), José Manuel Bar­roso, declară că principiul liberei circulații în Europa nu este negociabil și că așteaptă ca el­ve­țienii să vină cu „soluții“ la această pro­blemă.

Până atunci, UE își ia libertatea să anuleze unilateral acordurile pe care le are cu Elveția. Sunt șapte tratate de cooperare ex­tinsă, unele deja încheiate, altele în stadiu de negociere. Astfel, acordul cu privire la schimbul de studenți și cel cu privire la cercetare au fost anulate din cauza deciziei Elveției de a nu deschide piața muncii pen­tru cetățenii croați, în urma referen­du­mu­lui de duminică, 9 februarie. Cel cu pri­vire la integrarea Elveției în piața comună de energie electrică nu se mai negociază, deși UE pierde în acest caz mai mult decât Elveția, pentru că Țara Cantoanelor este cea mai eficientă cale de transport de ener­gie către și dinspre Italia.

Dar, surpriză! În toată supărarea de la Bruxelles, acordul privind impozitarea se negociază mai departe. E vorba despre tra­tatul care prevede impozitarea dobânzilor încasate de clienții europeni ai băncilor el­vețiene, a se citi „virați-ne impozite pe ba­nii pe care evazioniștii europeni îi par­chează în băncile elvețiene!“. Aici se ve­de prima aplicare a cele­brului dublu standard eu­ropean în relație cu Elveția. Deși cele două părți au o „clauză a ghilotinei“ care prevede că toate acordurile sunt în aer în cazul în care doar unul dintre ele este suspendat, negocierile pe subiectul care îi doare la bu­­zunar pe europenii în pli­nă criză continuă fain-fru­mos ca și cum nimic nu
s-ar fi întâmplat.

A doua aplicare a standardului dublu este amenințarea cu urmări economice pe care oficialii de la Bruxelles și alți reprezentanți ai guvernelor occidentale o fac la adresa Elveției. Adică nouă, europenilor, nu ne con­vine ce face Rusia în Ucraina, dar câ­teva mii de kilometri mai spre vest lu­crurile se văd altfel. Suspendarea acor­du­rilor reprezintă, de facto, o sancțiune eco­nomică pe care UE o impune guvernului elvețian. „Respectăm acest vot“, dar el „pu­­ne probleme serioase, mai ales pen­tru Elveția“, a avertizat Barroso. Și ce?! El­vețienii sunt majori, vaccinați, au decis că vor mai puțină imigrație, au dreptul le­gal să decidă și vor suporta consecințele. Bu­ne sau rele, efectele deciziei lor vor fi asu­mate de alegători. Nu e nevoie de Bar­roso care să spună cu voce gravă că UE este pri­mul partener comercial al Elveției.

UE mai demonstrează și că uită ce fel de relație are cu Elveția. Țara nu e parte din UE, așa că nu i se poate impune nimic. Între cele două entități există acorduri pri­vilegiate, dar orice acord poate fi de­nun­țat. „Pacta sunt servanda, între Elveția și Uniunea Europeană există un acord ce trebuie respectat“, insistă președintele CE. Păi cine l-a denunțat primul, domnule Barroso? Elvețienii doar au votat, lege de limitare a imigrației nu există și, cine știe, s-ar putea să nu existe niciodată. Chiar și așa, dumneavoastră ați decis că e mai bine să pedepsiți Elveția cu elvețienii ei ener­vanți și înfumurați, aceiași elvețieni care au refuzat să deschidă piața muncii pentru români și bulgari. Dar atunci, Comisia Eu­ropeană nu a simțit nevoia să reacționeze punitiv și să ridice o statuie principiului liberei circulații în Europa.

Nemaivorbind că toate statele comunitare au de mulți ani încoace fix aceleași legi ca­re stabilesc clar cât de mulți imigranți din afara UE au voie să vină. La Bruxelles, dom­­nul Barroso uită că Elveția nu e UE și UE nu e Elveția. Pentru elvețieni, cetățenii Uni­unii Europene sunt cetățeni non­el­ve­țieni. Dacă Germania are dreptul să li­mi­teze ac­cesul persoanelor din afara UE, Ber­na de ce nu are voie pentru cei din afara El­ve­ției?

Nu zic că e frumos, nu zic că e util sau că decizia elvețienilor are efecte benefice. Spun doar că au dreptul să decidă pentru ei. Mai departe scrie-n carte. Și un ultim gând referitor la UE: e păcat că anul 2014 e catastrofal și la Bruxelles, nu numai în Ro­mânia. Alegerile europarlamentare, fri­ca de eurosceptici, frica de propriii ale­gă­tori îi fac pe oficialii europeni să con­trazică tocmai principiile de care ar trebui să țină cu dinții. Fără principii, UE nu va­lorează nici hârtia pe care sunt tipărite tra­tatele sale. //