Grexit

Ieşirea din ruină, falimentul sau sfârşitul definitiv - acestea sunt trei scenarii posibile, în contextul în care Grecia este dominată de instabilitate politică, blocaj al reformelor şi lipsa voinţei pentru economisire.

Din ce în ce mai des, se vorbeşte despre ieşirea Greciei din zona euro - mai nou, chiar la nivel oficial -, iar Atena pare că se îndreaptă în această direcţie, mai ales ţi­nând cont de sondajele de opinie în care grecii fa­vo­rizează stânga radicală la alegerile anticipate din 17 iunie.

Scenariul 1: Extirparea tumorii şi recuperarea organismului

Întreaga discuţie privind o posibilă ieşire „controlată“ a Greciei din uniunea mo­netară (cunoscută şi drept „faliment con­trolat“) este o perdea de fum. O astfel de operaţiune ar trebui planificată logistic cu mult timp înainte şi ar trebui să aibă şi un sprijin politic însemnat. În cazul Atenei, aceste premise nu sunt îndeplinite. Ana­li­zele cele mai optimiste prefigurează nu că­derea ţării în haos, ci o revenire spec­ta­cu­loasă a Greciei în termen destul de scurt.

Nimeni nu ar putea evita turbulenţele pe pieţele financiare, dar economiştii de stân­ga susţin că efectele lor ar fi reduse. Nici cursul de schimb nu ar fi afectat în mare măsură, dacă statele europene ar decide să garanteze pentru băncile deţinătoare de titluri de stat greceşti cu sumele din Me­canismul de Stabilitate. O astfel de de­cizie ar contribui şi la prevenirea efectului de contagiune la ţări cu probleme, precum Spania sau Italia, al căror eventual fa­li­ment ar pune mari probleme zonei euro.

Speranţele din jurul acestui scenariu se mai leagă şi de faptul că Grecia are oricum o relevanţă economică redusă în PIB al uni­­unii monetare, cu o participare de doar 2%. Astfel se argumentează că şocul ieşirii din zona valutară nu ar trebui să fie prea mare. Noua drahmă introdusă în Gre­cia s-ar devaloriza în mod cert, dar sce­nariul acesta previzionează o creştere a ex­porturilor datorită relativei scăderi a pre­ţurilor. O întrebare, de­o­camdată fără răspuns, este însă ce anume ar exporta ţara care nici înainte de criză nu era un campion al schimburilor comerciale externe.

La nivel decizional eu­ro­pean, ar mai exista un avan­taj. Dacă UE reuşeşte să administreze ieşirea Greciei din uniunea mo­netară, Comisia Europeană ar avea un „cap al lui Moţoc“ de arătat celorlalte ţări rămase şi i-ar fi mai uşor să insiste asupra respectării prevederilor Pac­tului Fiscal.

Scenariul 2: Nici cal, nici măgar

Faliment. De cele mai multe ori, intrarea Gre­ciei în incapacitate de plată este echi­valată cu ieşirea din zona euro. Dar asta nu e scris nicăieri. Atena poate sista plata datoriilor sale din lipsă de bani şi poate foarte bine să rămână în spaţiul cu mo­nedă unică. Mai mult, nu există nicio pre­vedere legală care să poată constrânge Grecia să părăsească clubul euro.

E drept că Atena nu ar mai primi asistenţă financiară sau credite. Dar obţine totuşi venituri din taxe şi impozite la fel ca orice alt stat. În caz de faliment, Grecia şi-ar permite să-şi acopere cheltuielile curente în proporţie de 95% din venituri proprii, având în vedere că din calcul ar dispărea rambursarea datoriilor şi a dobânzilor aferente. Pe hârtie sună bine, ca de obicei.

Din acest raţionament lipseşte însă o com­ponentă vitală: sectorul financiar elen. Cei mai mari deţinători de datorii de stat gre­ceşti sunt băncile din propria ţară. Fa­li­mentul ţării ar însemna automat fali­men­tul băncilor. În acest caz, nu ar mai exista nimeni care să le refinanţeze, pentru că Ban­ca Centrală Europeană nu s-ar mai simţi responsabilă pentru Grecia, chiar da­că ţara ar mai fi în continuare în zona eu­ro.

Problemele politice generate de o ase­me­nea situaţie ar fi extrem de mari: ce s-ar întâmpla cu membrul elen din consiliul di­rector al BCE? Ar mai putea banca cen­trală a Greciei să dea credite în moneda euro? Cum ar fi reglate schimburile co­merciale şi relaţiile politice cu restul sta­telor din UE? Abia în acest scenariu se vede cât de necesară ar fi fost re­gle­mentarea legală a unei situaţii de ieşire din uniunea monetară.

Scenariul 3: Exit şi haos

The End. Având în vedere instabilitatea politică, riscul de intrare în faliment este prea mare. Aşa că statele europene s-ar decide să forţeze mâna Atenei şi ieşirea din uniunea monetară. De preferinţă, ope­raţiunea ar trebui pregătită în secret, pen­tru că anunţul ar provoca un asalt asupra băncilor şi retrageri masive de economii ale populaţiei (fenomen care deja se ma­ni­festă, săptămâna trecută grecii retrăgând 700 de milioane de euro într-o singură zi). Băncile ar intra în colaps una după al­ta. Ar urma destul de rapid infarctul în­tregii economii. Creditele s-ar scumpi ra­zant, şomajul ar creşte exponenţial, bu­nurile ar deveni rarităţi. Grecia ar fi, chiar şi fără euro, în continuare, dependentă de comunitatea internaţională pentru a su­pravieţui.

În cel mai rău caz, Grecia nu ar găsi o soluţie de guvernare nici după alegerile din iunie şi atunci se instalează haosul politic. Capitalul s-ar refugia către nord şi ar mătura în drum şi ţările din Balcani şi Europa de Est într-un efect de domino extrem de puternic. Pentru a evita o astfel de manifestare, Atena ar trebui să blo­cheze fluxurile de capital şi să na­ţio­na­lizeze toate activele financiare. În Europa, multe firme şi bănci ar rămâne cu datorii irecuperabile. Bursele ar intra în panică, creditele s-ar scumpi razant şi moneda unică s-ar deprecia enorm.

Adevărul

La summit-ul G8, liderii mondiali au re­petat la unison: Grecia ar trebui să ră­mâ­nă în zona euro, atâta timp cât îşi respectă angajamentele asumate. Traducere: ne pre­gătim pentru orice variantă. Adevărul este însă că nimeni nu poate prezice cu exac­titate ce se va întâmpla cu Grecia şi zona euro.

Singurele certitudini sunt următoarele:

- liderii europeni se feresc de soluţii ra­dicale, aşa că ar prefera, de fapt, ca si­tu­a­ţia să rămână la fel ca până acum;

- grecii au dreptul şi obligaţia de a-şi de­cide propriul viitor, indiferent dacă nouă ne place hotărârea lor sau nu;

- Atena ar putea provoca încălcarea unui tabu şi ar anula „eternitatea apartenenţei la Europa“;

- în final, totul zace pe umerii Germaniei. Dacă nemţii nu vor juca o carte potrivită, Uniunea se apropie de sfârşit. //