CFR Marfă, un elefant înghiţit de un şarpe boa

Lidia Moise 06.08.2013

De același autor

Toată această emoţie iscată în jurul privatizării CFR Marfă, cu frământările Cotrocenilor şi ezitările Victoriei, arată un lucru clar: ceva nu e în ordine în afacerea asta. Ca atare, nimeni n-are chef, nervi şi interes să-şi asume o privatizare neglijent dirijată de un fost ministru iubitor al riscului, pasionat al banului şi orbit de vremelnica sa poziţie de putere.

Dacă analizezi activitatea Grampet, compania mamă a GFR, nu poţi să nu admiri tentaculara sa expansiune în regiune. Grampet are afaceri de transport şi service feroviar, în toată re­gi­u­nea. Afaceri mici, mari sau mijlocii, nu ştim as­ta, pentru că această corporaţie e tăcută, nu-şi afişează datele financiare. Grupul s-a extins ten­tacular din Bulgaria în Croaţia, din Ungaria în Ucraina, din Austria în Serbia şi până în Ger­mania. O expansiune regională unică într-o Ro­mânie în care multimilionarii se lăfăie în topuri, satisfăcuţi, însă averea multora îşi are suportul în firme cu datorii imense faţă de bugetele sta­tului. Aceşti milionari norocoşi n-au avut vi­zi­u­nea expansiunii, a lărgirii afacerii peste gra­ni­ţe­le ţării. Unii nici măcar nu sunt cetăţeni fiscali ai României. Şi unii, şi alţii folosesc cu în­demâ­nare şi zel platforme financiare din paradisuri fis­cale, aşa încât banul să circule cât mai lin în lar­gile lor buzunare. Prin comparaţie, Grampet emo­ţionează, pare una dintre puţinele companii ro­mâneşti cu această vocaţie de actor regional.

Structura grupului Grampet este perfect ar­ti­cu­lată. Tot acest grup de companii specializate în jurul afacerii transportului feroviar de mărfuri are logică economică. Impresionantul holding, din ca­re face parte Grupul Feroviar Român (GFR), în­vingătorul licitaţiei pentru privatizarea CFR Mar­fă, are însă şi o parte ceţoasă: nu spune nimic despre fluxurile sale de bani. Niciuna dintre pa­ginile de prezentare ale companiilor grupului nu dă vreo informaţie privind datele financiare şi alte informaţii care dau substanţă unei afa­ceri serioase. Nimic. Nu ştim cât cheltuiesc, cât încasează sau cât investesc. Prin comparaţie, deşi din alt domeniu, grupul cehesc CEZ, la rân­dul său într-o puternică expansiune regională, este năucitor la capitolul informaţii. La Gram­pet totul e succint, ca un pliant făcut în grabă, cu informaţii minimaliste. Ceva informaţii finan­ciare aflăm de la o companie a grupului Gram­pet, anume Electroputere Paşcani, fost Remar, de fapt fostele ateliere ale CFR, care are datorii consistente, mult peste capitalul său social. Com­pania a omis să-şi afişeze raportul finan­ci­ar pentru 2012, a sărit din trimestrul întâi al anu­lui trecut direct la raportul pentru primul tri­mestru din 2013, fără a insista asupra multor de­talii. Potrivit informaţiilor afişate la Bursa de Va­lori din Bucureşti, compania şi-a ipotecat în­să o mare parte dintre posesiuni către băncile ca­re i-au acordat împrumuturi de dimensiuni relativ mici.

În esenţă, ne aflăm în faţa unei corporaţii tran­s­naţionale în consolidare, care nu are însă un is­toric financiar clar, transparent, capabil să su­ge­reze soliditate. Arhitectura acestei cons­truc­ţii este însă logică, solidă. Ce-i de făcut? Are sta­tul vreo obligaţie faţă de aceşti capitalişti, strălucit coordonaţi de un broker vizionar? Nu. E treaba lor să se extindă, să facă bani şi să cumpere afaceri transfrontaliere. Treaba sta­tului e să nu-i deranjeze cu prostii, să creeze un mediu concurenţial în care oamenii de afa­ceri să prospere şi, evident, tot treaba statu­tu­lui e să încaseze impozite.

Totuşi, oricât de interesantă şi de inteligentă ar fi această afacere din care face parte GFR, cu respiraţia ei transfrontalieră, tentativa de a în­ghiţi CFR Marfă este o aventură pentru statul român şi pentru contribuabilii săi şi este mar­cată de o privatizare bizară, plină de erori şi de con­troverse. Nu-i corect să scoţi la vânzare ditamai colosul feroviar, plin de datorii ca stu­pul de miere, şi să te dezmeticeşti în ultima eta­pă, când ai în faţă doar doi competitori ca­re au avut, nu-i aşa, „curajul“ să se avânte în luptă şi să le susuri, lor, suav, cum că ai şters datoriile alea urâte. E ridicol şi de neexplicat în­tr-o ţară serioasă aşa ceva.

GFR nu-şi expune datele financiare, deci este pu­ţin probabil să aibă suficientă forţă pentru a in­vesti în CFR Marfă. Se poate împrumuta, de­si­gur, punând gaj viitoarea posesiune, asta dacă vreo bancă acceptă aşa ceva. Ar putea de­clan­şa o operaţiune de împrumut din piaţa de ca­pital, după modelul folosit de grupul austriac Erste la preluarea Băncii Comerciale Române (BCR). Dar Erste era transparent, avea o istorie bursieră şi a obţinut încrederea investitorilor.

Spre deosebire de grupul Grampet, compania ma­mă a GFR, construit cu tenacitate şi răbdare din 2000 încoace, care se articulează încă şi de­pin­de masiv tocmai de comenzile statului, CFR Mar­fă are un potenţial major de dez­vol­tare, chiar aşa căpuşat cum este acum. Com­pania de trans­port feroviar a statului este pur şi simplu prost gestionată şi nu are finanţare şi viziune de dez­voltare. Asta se poate rezolva cu un investitor stra­tegic. Grampet, holdingul din care face par­te GFR, nu este încă un investitor strategic, deo­camdată este la început de drum. Apoi, o preluare de către GFR ar transforma un mo­no­pol al statului într-un monopol privat, ceea ce nu este confortabil şi nici de dorit.

Nu în ultimul rând, GFR a folosit în procesul de pri­vatizare al CFR Marfă banii băncii de export a statului, Eximbank, pe care-i împrumutase cu un alt scop, acela de a licita în străinătate. Şi asta nu e corect, iar dacă se repetă şi în alte cazuri, să nu ne mirăm că rămânem săracii Eu­ropei, dar răsfoim cu mândrie topurile mul­ti­mi­lionarilor locali. Insist, povestea asta aminteşte de parabola lui Saint Exupery: CFR Marfă pare un elefant înghiţit de un şarpe boa. Marea ne­cu­noscută e: cum îl va digera?

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22