Implicaţiile economice ale unui divorţ scoţian

Implicaţiile economice ale obţinerii independenţei Scoţiei sunt greu de evaluat. De altfel, chiar sondajul care descrie şansele mari ale unui vot favorabil a consemnat şi rezervele populaţiei faţă de perspectivele economiei.

Scoţia îşi joacă la referendum independenţa după mai bine de trei secole de uniune for­mală cu Anglia, Ţara Galilor şi Irlanda de Nord. Referendumul din 18 septembrie este o etapă dintr-un proces iniţiat în 1998, când a fost formulată Legea Scoţiei (Scotland Act).

Săptămâna trecută, un val de panică a investitorilor a slăbit lira sterlină. Motivul? Da­că pâ­nă acum aproape toa­te son­dajele indicau un scor de­fa­vorabil desprinderii de Ma­rea Britanie, un sondaj re­cent ara­tă că 51% ar vota pen­tru independenţă. Sur­pri­za a miş­cat lira sterlină, comod aşezată pe una dintre economiile cele mai solide şi performante din lu­me. Dar un vot pentru independenţă ar avea implicaţii dincolo de graniţele Albionului. Catalonia, de pildă, şi-ar putea relua şi in­tensifica eforturile pentru a-şi cuceri in­de­pen­denţa, deşi analiştii financiari susţin că şan­sele unui asemenea eveniment sunt aproape nule, deoarece Spania respinge constituţional or­ganizarea unui referendum.

Deci o eventuală apariţie a statului ind­ep­e­n­dent scoţian zgâlţâie visul european. Nou cre­a­ta Scoţie nu va fi membră a Uniunii Eu­ro­pe­ne şi, teoretic, ar trebui să facă demersuri pentru aderare. Nu există în tratatele euro­pene vreo portiţă pentru a rezolva astfel de situaţii. Din contră, Uniunea Europeană a fost creată şi cu scopul de a veş­teji eventualele puseuri na­ţionalist-se­pa­ra­tis­te ale sta­te­lor membre. Va fi oare o Sco­ţie independentă primită în Uniune? Greu de spus. Multe state membre fac eforturi să ignore pre­siu­nile de secesiune din gra­ni­ţele proprii. Belgia, bu­năoară, care are propria ten­siune veşnică între valoni şi fla­manzi, nu ar încuraja accep­tarea Scoţiei. Deci un even­tual vot po­zitiv ar complica peisajul european. Poate o regiune să decidă că vrea să devină in­de­pen­dentă? Asigură rezultatul bunăstarea oa­me­nilor sau le dă doar satisfacţii legate de nos­talgii istorice?

Greul de-abia începe. La urma urmelor, o ţa­ră independentă nu are doar un parlament, un guvern şi ambasadori în restul lumii. Ea are nevoie de o bancă centrală şi de o mo­nedă proprie. Aici apare o dilemă. Scoţienii li­beri ar putea negocia o uniune monetară cu Ma­rea Britanie, dacă vrea Londra. Dar o po­li­tică monetară dirijată de Londra este vreun semn de suveranitate, cumva? Nu prea, lucru ob­servat şi de guvernatorul Băncii Angliei, Mark Carney. Totuşi, Marea Britanie ar fi prin­cipalul „partener comercial“, deoarece 70% din comerţul „internaţional“ al Scoţiei se va de­rula cu „ţara mamă“, deci o eventuală uni­une monetară are sens.

Euro nu este o opţiune, cel puţin nu acum. „Pentru a adopta moneda unică europeană, o ţară trebuie mai întâi să-şi introducă mo­neda în mecanismul ratelor de schimb timp de doi ani. Deci Scoţia are nevoie de propria monedă pentru a adopta euro, care trebuie să fie stabilă chiar înainte de a adera la zona euro. Un flirt scurt nu este suficient pentru a te cununa cu moneda unică europeană“, sp­u­ne Jeremy Cook, economist şef la casa de bro­keraj World First.

Implicaţiile economice ale obţinerii in­de­pen­denţei Scoţiei sunt greu de evaluat. De altfel, chiar sondajul care descrie şansele mari ale unui vot favorabil a consemnat şi rezervele populaţiei faţă de perspectivele economiei. Doar 21% dintre intervievaţi consideră că o vor duce mai bine din punct de vedere eco­nomic ca cetăţeni ai noului stat independent, în schimb 41% din scoţieni cred că Marea Britanie le făcea viaţa mai uşoară.

Scoţia nu-şi va lua zborul, aşa, fără a-şi asu­ma vreo obligaţie financiară. Desigur, vor fi negocieri dure pentru a stabili care va fi par­tea Scoţiei din datoria Marii Britanii. „Dacă împărţirea poverii datoriei se va face în func­ţie de populaţia Scoţiei, atunci datoria noului stat va urca la 92 de miliarde de lire sterline, sumă care reprezintă din start o povară, fiind egală cu 62% din produsul său intern brut es­timat“, consideră Carl Tannenbaum, eco­no­mist şef al băncii Northern Trust. „Cei 5,3 mi­lioane de scoţieni reprezintă 8,3% din po­pu­laţia Marii Britanii, mai puţin decât Anglia, dar mai mult decât Ţara Galilor şi Irlanda de Nord la un loc. Însă un calcul care s-ar baza pe balanţele fiscale ar repartiza Scoţiei o da­torie de 56 de miliarde de lire sterline, adică aproximativ 38% din PIB-ul său“, adaugă Tannenbaum. Potrivit calculelor lui Tannen­baum, economia Scoţiei ar putea rula 150 de mi­liarde de lire sterline anual, adică va avea un PIB comparabil ca dimensiuni cu cel al Fin­landei. Principala sursă a veniturilor va fi ta­xarea petrolului şi a gazului din Marea Nor­du­lui, deoarece Scoţia speră să poată înhăţa 80% din zona cu resurse. Resursele dau aripi viselor secesioniste, însă desprinderea de City-ul londonez va fi un şoc pentru eco­no­mia Scoţiei. Băncile scoţiene au un portofoliu de credite care cântăreşte cât 1.250% din PIB-ul scoţian. E mult, e puţin? Să ne amintim de Cipru... //

CITIȚI ȘI

• Analiza Stratfor: Referendumul pentru independenta Scotiei poate alimenta alte focare separatiste, inclusiv cel maghiar de pe teritoriul Romaniei
• David CAMERON: Separarea Scotiei de Marea Britanie va reprezenta un DIVORŢ DUREROS
• David Cameron efectueaza o vizita în Scoţia pentru a sustine tabara pro-unionista