Leul în tranşeele crizei

Se poate spune că întrega piaţă financiară a lumii s-a poziţionat în tranşee. Toată lumea aşteaptă rezultatul alegerilor din Grecia. Se fac socoteli, se analizează efectele şi se desfăşoară pe ecrane scenarii apocaliptice privind o eventuală ieşire a Greciei din zona euro.

După haoticele rezultate ale scrutinului elec­toral din Grecia, toate monedele europene au fost lovite de investitori. Chiar şi zlotul po­lo­nez s-a devalorizat uşor, deşi stă aşezat pe una dintre cele mai stabile eco­­nomii ale momentului. Ban­­ca de stat Bank Gospo­dar­stwa Krajowego (BGK) a vân­dut euro în încercarea de a susţine zlotul, în timp ce agen­ţia de evaluare financiară Fitch anunţa că analizează po­sibilitatea unei măriri a ra­tin­g­ului de ţară al Poloniei. O ves­te bună care nu a reuşit să întărească sem­nificativ zlotul. Forintul ungar a alunecat şi mai mult din cauza unor surprize negative furnizate de datele economiei, care au indicat intrarea în recesiune. Forintul era oricum slă­bit de o politică economică neortodoxă, ex­trem de controversată, a autorităţilor de la Bu­dapesta. Lira turcească a căzut şi ea pradă valului de incertitudini provocat de agitaţia de pe Acropole, ceea ce este oarecum hazliu, dacă ne gândim că grecii s-au înglodat în datorii şi pentru că s-au înarmat până în dinţi ca să reziste unui eventual conflict cu turcii, pe fondul unor tensiuni istorice în insula Cipru. Grecii s-au „revanşat“ deci într-o bă­tă­lie dusă de pieţele financiare.

Leul s-a mişcat şi el în ace­laşi ritm cu restul monedelor europene, devalorizându-se în paşi mici în prima parte a săptămânii trecute, pentru ca spre final să recupereze o par­te din pierderi şi să se apre­cieze lent. Pe scena ro­mâ­nească s-a instalat însă o is­terie a „pragurilor psiho­lo­gi­ce“ extrem de păguboasă şi cu posibil efect de panică. Pierderea zilnică înregistrată de leu, de pildă, nu putea fi măsurată de di­vi­ziunile palpabile ale monedei. Deci nu aveam unitate monetară care să exprime de­va­lo­ri­za­rea. Ea se simţea doar pe ecranele tranzac­ţi­ilor mari financiare. Mulţi au dezbătut însă chestiunea aşa-numitelor „praguri psiho­lo­gice“, fixate nu se ştie de cine din ban în ban. În total, leul a pierdut 1,1% din valoare de la începutul noului capitol din tragedia greacă. Banca centrală a abandonat discreţia şi a con­traatacat pe toate fronturile. Pe frontul in­vi­zibil al pieţei valutare a luptat, bănuiesc ban­cherii, vânzând masiv valută. Pe scena pu­blică au intrat în joc oficialii băncii centrale, care au calmat spiritele. Adrian Vasilescu, con­silierul guvernatorului Mugur Isărescu, a in­sistat asupra stabilităţii unei monede aflate în circuitul internaţional, deci expusă aceloraşi presiuni cărora le fac faţă toate băncile cen­trale europene, şi a îndemnat la calm. Nicolae Cinteză, şeful direcţiei de supraveghere a Băncii Naţionale a României (BNR), a mers mai departe şi a lămurit lumea că situaţia es­te sub control, că nu se retrag bani din băn­cile româneşti şi că diviziile locale ale băncilor greceşti sunt sănătoase.

De fapt, îngrijorarea cea mai mare a auto­ri­tăţii bancare româneşti nu este leul, pe care BNR poate să-l menţină într-un echilibru re­lativ o bună bucată de vreme, ci eventuala re­tragere a depozitelor din băncile greceşti, ca efect al neîncrederii în afacerile unei ţări afla­te într-un moment de răscruce. În plus, au­torităţile din Strada Doamnei se tem şi de o deteriorare a ratingului de ţară al României, previzibil în cazul unei dramatice ieşiri a Gre­ciei din zona euro, din cauza influenţei mari pe care o au afacerile greceşti în România. Băncile greceşti controlează între 13 şi 15% din piaţa bancară românească, investiţiile gre­ceşti sunt în top 10, iar comerţul între cele două ţări este semnificativ. O eventuală că­dere a Greciei ar putea lovi imaginea ec­o­nomiei româneşti. Într-un asemenea sce­na­riu, prima victimă este leul. Comentariul eco­nomistului şef al BERD, Erik Berglof, cum că ar trebui construit un „inel de apărare“ în jurul României, Bulgariei şi Serbiei, poate fi perceput negativ de către pieţele financiare, deoarece arată cu degetul economiile vul­ne­rabile în faţa unei eventuale catastrofe gre­ceşti. Totuşi, niciuna dintre noile prognoze lan­sate de echipele de cercetare a pieţei din băncile interesate de leu nu indică o de­va­lorizare brutală a monedei naţionale în acest an, ci o stagnare în jurul pragului actual, de 4,40 de lei pentru un euro. Este însă şi acesta un scenariu de aşteptare, alimentat de cer­titudinea că BNR s-a poziţionat strategic în tranşeele crizei şi a aşezat nu doar un scut, ci câteva redute în punctele fierbinţi. //