Oul sau găina? Regionalizare sau descentralizare

Regionalizarea este un proiect ambiţios pe care România şi-l va lămuri, gestiona şi construi aşa cum vrea ea, însă de abia când administraţiile regionale vor ajunge la maturitate vor putea dirija direct banii europeni, ne-a declarat Johannes Hahn, comisarul european pentru politici regionale.

„Este absolut clar că organizarea ad­mi­nis­trativă, politicile regionale sunt decizii interne ale fiecărui stat şi noi nu avem o problemă aici. Desigur, descentralizarea, obiectiv care merge mână în mână, de ase­menea, cu delegarea res­ponsabilităţilor privind ter­menii managementului fon­durilor structurale, asigură, într-un final, creşterea res­ponsabilităţii, a performanţei, iar absorbţia este mai bine garantată. Este treaba ro­mâ­nilor să decidă cum fac re­gionalizarea. Dar aici trebuie să distingem între decizia po­litică de a avea descentralizare şi transferul gradual al obligaţiilor şi responsabilităţilor la nivelul regiunilor, de îndată ce capacitatea lor administrativă este garantată. Aşa încât nu este obligatoriu ca imediat după ce se vor construi aceste structuri regionale să le transferi responsabilităţile privind gestionarea fondurilor structurale. În Polonia, de pildă, mai întâi au făcut regionalizarea, au avut propriile politici decizionale şi abia după nişte ani, de îndată ce a fost evident că această capacitate instituţională administrativă s-a ma­turizat suficient pentru a gestiona fon­du­rile structurale, de abia atunci li s-a trans­fe­rat responsabilitatea acestora. Şi asta este ce­ea ce aş propune eu şi în ca­zul României“, ne-a de­cla­rat Johannes Hahn, comisarul european pentru politici re­gi­onale.

Într-adevăr, dintre toate ţ­ă­rile membre ale Uniunii Eu­ro­pene care au scăpat de co­munism, Polonia este cam­pioana absorbţiei fondurilor europene. Polonezii au ajuns la o asemenea abilitate de a atrage banii europeni încât cu ajutorul aces­tor finanţări gratuite au reuşit per­for­manţa de a evita o cădere a economiei în vremuri de criză. În privinţa regionalizării, Polonia a oferit un model de perfectă armonie, trans­pa­renţă şi eficienţă. A folosit intens fonduri struc­turale pentru a-şi pune la punct ins­titu­ţiile administraţiei regionale. Această regio­nalizare exemplară nu a fost însă suficientă pentru a convinge Comisia Europeană să ac­cepte descentralizarea utilizării fondurilor struc­turale europene. DG Regio, Direcţia Ge­nerală pentru Politică Regională, s-a temut că administraţiile regionale nu şi-au dezvoltat capacităţile de gestionare a banilor europeni şi a menţinut un control centralizat al fon­durilor structurale. Desigur că în România, ca şi în Polonia, regionalizarea are ca ţintă folo­si­rea fondurilor europene structurale, dar iată, este puţin probabil ca „baronii locali“ să dispună de finanţările structurale.

Până când proiectul regionalizării să prindă un contur clar, România trebuie să-şi ar­ti­culeze strategia privind fondurile structurale alocate între 2014 şi 2020, în contextul acor­dului de parteneriat cu Comisia Europeană. În plus, România trebuie să încerce să consume cât mai mult din fondurile alocate în exerciţiul financiar european care se termină în acest an.

„Este clar că am avut o serie întreagă de în­treruperi, de disfuncţionalităţi. Dar pentru moment situaţia s-a deblocat şi sperăm să rămână aşa. Noi am primit cererile de fi­nanţare şi eu cred că românii au înţeles cum trebuie să procedeze şi în viitor în chestiunea absorbţiei corecte a fondurilor europene“, a comentat Hahn chestiunea deblocării banilor europeni. Comisarul european pentru re­gio­nalizare speră ca România să poată absorbi cât mai mult din fondurile alocate actualului exerciţiu, mai ales că ar putea exista o ex­tin­dere cu un an a termenelor până la care banii vor putea fi primiţi. „A existat şi există încă un risc major ca aceşti bani alocaţi să nu fie absorbiţi. Acum însă a apărut ideea de a extinde intervalul de timp până la care pro­iectele aprobate trebuie să fie finalizate. În acest moment avem la dispoziţie doi ani pâ­nă la finalizarea proiectelor, dar este posibil să extindem la trei ani acest interval. Deci acum toate proiectele au timp să se finalizeze până în 2015 şi se va mai câştiga un an, dacă se va accepta propunerea de extindere. Am convingerea că această extindere, de la doi la trei ani, urmează să fie adoptată de Consiliul European şi de Parlamentul Euro­pean şi asta ar putea ajuta situaţia din Ro­mânia. Cu toate astea sunt zone în care situ­aţia absorbţiei fondurilor este foarte dificilă şi autorităţile ar trebui să facă tot ce este posibil pentru a evita orice pierderi“, a spus Hahn.

În ceea ce priveşte viitoarele fonduri struc­turale alocate României în exerciţiul 2014-2020 a apărut problema acordului de par­teneriat care trebuie semnat înainte. Aici, spu­ne Hahn, „nu este vreo problemă, dar nici nu avem o rezolvare, deocamdată. Chestiunea e că acest acord de parteneriat este un exer­ciţiu nou, pe care fiecare ţară trebuie să-l facă pentru prima dată pentru a înainta în ceea ce noi numim jocul de parteneriat. Aces­ta include toate structurile diferite ale di­feritelor fonduri europene care ar putea fi fo­losite pentru o anumită strategie, iar aici sun­tem în faza acţiunilor în desfăşurare“, a mai spus Hahn. //