Riscurile prost ascunse ale anului electoral

Nu există niciun interes pentru continuarea reformelor, lucru care va fi plătit de economia noastră în anii următori, când consumul îşi va epuiza forţa de a trage în sus economia. Încetinirea consumului va putea fi observată deja în 2017, când politicienii care vor ajunge la guvernare se vor dezmetici într-un peisaj arid, lipsit de bani, fără investiţii, dar cu deficite mari.

Lidia Moise 29.03.2016

De același autor

 

Lumea politică românească gândeşte şi acţio­nează ca şi când România ar fi o insulă izo­la­tă, n-are o perspectivă globală a situaţiei eco­nomice. Tensiunile din spaţiul european sunt în­ţelese, interpretate şi tra­ta­te exclusiv din perspectivă emo­ţională. Lipseşte cu de­să­vâr­şi­re analiza impactului eco­no­mic al schimbărilor de direc­ţie din politica europeană. De pildă, dacă spaţiul Schengen va fi suspendat şi vor fi re­in­tro­duse controalele la fron­tie­ră, transportatorii români vor fi dramatic afectaţi. Nu vor su­feri doar afacerile trans­por­ta­­­torilor: balanţa de cont curent a ţării se va deteriora, din cauza intrărilor mai mici de va­lută, transporturile fiind un contributor im­por­tant. Asta la nivel macroeconomic, la nivelul companiilor implicate, afacerile în scădere vor provoca falimente şi şomaj.

 

Consumul intern va fi motorul unei creşteri eco­nomice sterile, care nu va produce locuri de muncă, deoarece producătorii locali nu aco­peră nevoile consumatorilor, şi nu va sti­mula creşterea salariilor. Vina nu aparţine im­por­ta­to­rilor sau marilor reţele de magazine, ca­re ar prefera, aşa, din snobism sau vreo bizară lo­ia­li­tate faţă de restul Europei, pro­du­sele stră­i­ni­lor, ea trebuie căutată în calitatea mai slabă a producţiei, în lipsa investiţiilor în in­dustria al­i­mentară, în cvasi-absenţa pro­mo­vării pro­du­selor şi, în general, în lipsa de încredere a con­sumatorilor.

 

Exporturile vor continua să fie şi ele un motor al creşterii eco­­nomiei, dar investiţiile ex­trem de mici, lipsa auto­stră­zilor şi instabilitatea legis­la­ti­vă nu au creat afaceri indus­triale noi, capabile să-şi gă­sească pieţe de desfacere.

 

Un alt risc ignorant este de­fa­za­rea politicilor marilor bănci centrale, rea­li­ta­te extrem de periculoasă a pie­ţe­lor financiare. România riscă să rămână una dintre ţările cu dobânzile cele mai mari din lu­me, ceea ce ar putea atrage ca un magnet pla­samente spe­cu­lative pe leu. Desigur, asta se va întâmpla anul viitor, căci, în acest an electoral, in­ves­ti­to­rii se feresc să-şi plaseze banii în ţările cu risc politic.

 

Poate cel mai puternic risc este cel politic, pro­vocat de nevoia politicienilor de a se im­pu­ne în faţa alegătorilor prin legi cu parfum elec­toral. Realitatea terenului politic a demonstrat în­să că, în ciuda faptului că fostul cabinet Pon­ta părea să fi epuizat spaţiul de pomeni elec­torale, imaginaţia iraţională şi calculele pre­ca­re, bazate pe impresii statistice, dau roade.

 

Aşa-numita Lege a dării în plată e exem­plul absolut. Ea nu este o lege care va pune la pă­mânt sistemul bancar, deoarece băncile vor su­pravieţui celor câteva mii de eventuale apar­ta­mente, terenuri şi case pe care le vor primi în locul banilor. Este însă un proiect legislativ care descrie riscul politic, adică împrejurarea în care politicienii nu mai ţin cont de efectele unei legi care sfidează logica economică şi po­li­tică. Avertismentele primite de România în legătură cu această lege sunt fără precedent: Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar In­ternaţional, Comisia Europeană şi agenţiile de rating au tras semnale de alarmă privind efectele negative ale iniţiativei. Politicienii au ignorant mare parte din avertismente, dar au nuanţat totuşi termenii proiectului de lege, eliminând, cu suspine, proprietăţile cum­pă­ra­te cu garanţia statului, prin programul Prima Casă. Cu toate acestea, după apariţia legii, sta­tul ar putea fi penalizat de agenţiile de eva­luare financiară cu scăderea ratingului. Ori­cum, ratingul României este la limita in­fe­ri­oa­ră a investiţiilor recomandate, iar o tăiere va arunca împrumuturile statului în zona non in­vest­ment grade, penalizată cu majorarea cos­turilor. Când statul se va împrumuta mai scump, vor creşte toate dobânzile noastre. Cât despre credite, vor fi nu doar mai scum­pe, ci şi mai greu de obţinut.

 

O altă provocare a momentului este căderea preţurilor petrolului, ceea ce, aparent, a adus o relaxare în bugetele afacerilor şi ale con­su­ma­torilor de carburanţi. Dar, în momentul în ca­re petrolul va începe să se scumpească, va izbucni inflaţia. Inflaţia va crea un nou impuls pentru scumpirea creditelor. Desigur, atunci unii politicieni vor explica situaţia prin lă­co­mia băncilor, care vor să câştige. Puţini vor ad­mite realitatea că o economie condusă în­tr-un registru imprevizibil, cu legi improvizate din necesitatea de a seduce electoral, fără ana­lize de impact, sau ignorând vocea in­dus­triilor afectate, este ocolită de investitori şi se poate scufunda, lesne, în recesiune.

 

Anul viitor, nesăbuinţa relaxării preelectorale ar putea forţa mâna viitorilor guvernanţi, ca­re, lipsiţi de bani, vor fi siliţi să mărească ta­xe­le. Deocamdată, trăim vremuri interesante, in­tense şi, pe alocuri, cu accente comice. Po­li­ti­cienii sunt frământaţi de spaima că anul elec­to­ral îi poate arunca în afara spaţiului de ma­ne­vră şi dau un asalt final asupra electoratului buimăcit. De fiecare dată, însă, plătim un preţ prea mare pentru scenariile electorale.

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22