Un Cod cu dozaje riscante

Lidia Moise 28.07.2015

De același autor

Scenariul alunecării în datorii este simplu: scad veniturile statului, se umflă deficitul şi ne penalizează agenţiile de evaluare financiară, tăindu-ne ratingul. Cu un rating mai mic, vom fi obligaţi să împrumutăm bani la costuri mai mari. Vom cheltui mai mult nu doar pentru a lua împrumuturi noi, dar şi pentru a le plăti pe cele scadente.

 

În jurul Codului Fiscal aprobat de parlament şi res­pins de preşedinte circulă, pe contrasens, cel puţin două cu­ren­te de opinie. Primul, de­ga­jat, încărcat de optimism şi sus­ţi­nut cu tupeu, sugerează lan­sa­rea unei pe­ri­oa­de de bu­nă­sta­re. Ei şi, ce da­că scad ta­xe­le, cresc sa­la­ri­ile bu­ge­ta­ri­ilor şi se ma­jo­rea­ză nişte pen­sii pentru nis­cai­va caste pro­fe­sio­nale? Nu va fi o pro­ble­mă majoră, de­oa­re­ce creşte ea şi economia (ca din puşcă). Deficitul bu­ge­tar, acea diferenţă negativă între ba­nii încasaţi şi cei cheltuiţi de stat, va părea mai mititel da­că-l aşezi, nu­-i aşa, lângă o valoare mai mare a produsului in­tern brut (PIB).


De­sigur, există posibilitatea ca economia să se re­­lan­­seze spectaculos datorită scăderii taxelor şi a banilor în plus primiţi de bugetari şi de anu­­mi­­te categorii de pensionari, care vor sti­mu­­la consumul. Scăderea cotei generale de TVA va lăsa şi ea bani în buzunarele oa­me­ni­lor, posibil pentru consum, dar va uşura şi ac­ti­vi­tatea firmelor.


Majorarea salariilor din spaţiul public, spre ni­ve­­le europene, este poate singura măsură ca­pa­­bi­lă să facă din serviciul public un spaţiu a­trac­­tiv pentru profesioniştii valoroşi, cur­mând astfel asaltul mediocrilor către şpăgi. To­tuşi, această mărire de salarii se va face cu un munte de bani, deoarece statul va trebui să finanţeze exerciţiul de seducţie a unei părţi in­te­resante a electoratului.
Poate că, înainte de vântura ve­sel povestea salariilor ca-n Vest, cabinetul din Piaţa Vic­to­ri­ei ar fi trebuit să socotească, aşa, matematic, simplu, cât costă asta şi de unde vin ba­nii. Deoarece veniturile scad şi, indiferent de unghiul din ca­re sunt evaluate, toată lu­mea este de acord că va apă­rea un gol de finanţare rotund cât 3% din PIB. Deci, de unde vor veni banii pen­tru salarii mărite şi pentru pensiile castelor pri­vi­le­giate? Vom proceda noi ca grecii, vom îm­prumuta noi bani cu găleata pentru a asigura bunăstarea unei anumite părţi a elec­to­ra­tului? Atenţie, avertizează profesorul Da­niel Dăianu, datoria s-a triplat în criză şi se poa­te expanda foarte rapid de aici încolo, da­că nu suntem prudenţi.


Prudenţa este o calitate esenţială în actuala con­junc­tură, sugerează guvernatorul Mugur Isă­res­cu, care atrage atenţia că această re­la­xa­re fiscală este inoportună, nefinanţabilă şi ris­can­tă. Guvernatorul nu este inamicul noului Cod Fiscal, ci doar adeptul unui dozaj mai pru­dent al combinaţiei explozive între scăderea fis­ca­lităţii şi creşterea veniturilor unei părţi a po­pulaţiei. El se aşteaptă deci la o reevaluare a relaxării fiscale, probabil la o scădere în trep­te, graduală, a TVA de la 24% până la 19%, în ur­mă­torii ani. Rămâne de văzut în câţi ani se va petrece minunea.


Sigur, într-o Europă ideală, fără sechele ale cri­zei financiare, cu o Rusie preocupată strict de bu­nă­starea propriului popor, neagresivă deci şi cu o Grecie care să-şi fi rezolvat problemele eco­no­miei sale neperformante, un gest cu­rajos de relaxare fiscală ar fi fost mai puţin riscant.


Din păcate, criza greacă va continua să zvâc­neas­că, deoarece banii vor veni condiţionat, în tranşe şi cu zgomot de fond asurzitor. Nu e prea indicat să plagiem și modelul elen, mai cu seamă că noi nu avem şansa unei monede sta­bile şi nici oportunitatea ca Banca Centrală Eu­ro­peană să ne finanţeze sistemul financiar, ori­câte nebunii am face. Noi, când facem pros­tii, suntem penalizaţi nemilos şi instantaneu de finanţatorii internaţionali.


Spai­ma băncii centrale este provocată de aces­te riscuri care se întrezăresc. Scenariul alu­ne­că­rii în datorii este simplu: scad veniturile sta­tului, se umflă deficitul şi ne penalizează agen­ţiile de evaluare financiară, tăindu-ne ratingul. Cu un rating mai mic vom fi obligaţi să îm­pru­mu­tăm bani la costuri mai mari. Vom cheltui mai mult nu doar pentru a lua împrumuturi noi, dar şi pentru a le plăti pe cele scadente. Cine va finanţa aceste împrumuturi noi? Băn­ci­le din România au deja conturile doldora cu ti­tluri şi obligaţiuni ale statului român. Aproape un sfert din banii lor sunt plasaţi deci în ­ti­tlu­ri­le de stat şi s-a ajuns astfel la o anume sa­tu­ra­ţie. România va fi deci nevoită să caute bani pentru a-şi finanţa deficitul bugetar în pieţele internaţionale. Dar anul viitor vom intra în epoca dolarului atractiv, cu dobânzi mai mari şi este de aşteptat ca investitorii să prefere să plaseze banii exclusiv în moneda americană. Pentru a atrage bani către vistieria României, va trebui să oferim câştiguri mari in­ves­ti­to­ri­lor, deci vom cheltui mult cu împrumuturile.


În plus, economia ar putea creşte viguros, dar, odată cu această creştere provocată de în­vio­rarea consumului, se vor mări im­por­tu­rile. Să nu fim naivi, noi importăm aproape tot ce consumăm. Într-o primă fază, este posibil să asistăm la presiuni de întărire a leului, pro­du­se de valul de valută care ar intra în ţară via titluri de stat. Atunci exporturile ar suferi un recul. Va fi un curs volatil, cu schimbări bruş­te şi brutale de direcţie, care pot provoca şi deprecieri majore, se tem exportatorii.


În esenţă, BNR ne îndeamnă să recalibrăm Co­dul Fiscal şi pomenile electorale cu măriri de pen­sii speciale şi de salarii bugetare. Pierdem 17 miliarde de lei din relaxarea fiscală şi chel­tuim, în paralel, încă vreo 15 miliarde cu o par­te din majorări de venituri. Sunt sume mari şi ris­curi uriaşe, în contextul unei perspective ce­ţoa­se a spaţiului economic din regiune. Acest asalt nesăbuit de relaxare fiscală nu va pro­duce bunăstare, deoarece aventura s-ar putea su­fo­ca în propriile cifre pe traseul aplicării. Dar pentru politicieni se pare că populismul bate riscurile, mai ales atunci când simt miros de criză şi se adăpostesc prin opoziţie. Altfel nu se poate explica incapacitatea gu­ver­nan­ţilor de a înţelege mecanismele de funcţionare ale economiei şi nici apetitul lor pentru exer­ci­ţii de seducţie electorală riscante. //

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22