La un capăt de drum

Livius Ciocarlie 07.08.2012

De același autor

Nu comentez aspectul politic al problemei ICR. Sunt prea convins că nu are niciun rost, iar când un adevăr este prea evident, ţi-e şi jenă să-l rosteşti. Vreau numai să spun câteva cuvinte despre un om.

Mai anul trecut am participat, în cadrul Salonului cărţii de la Paris, la un colocviu Cioran organizat în colaborare cu Institutul Cultural Român. Una dintre reuniuni a fost moderată de H.-R. Patapievici, ceea ce a presupus, cum se obişnuieşte, comentarii spontane în urma tuturor comunicărilor. E tautologic să spun că a fost strălucitor. Întâmplarea mi-a amintit o vorbă de pe vremuri a nu mai ţin bine minte cui, fie Mihai Şora, fie Petru Creţia: „Dacă Sorbona ar avea asistenţi de talia lui Marian Papahagi şi Ion Vartic – căci asistenţi erau – s-ar putea mândri“. Nu mă îndoiesc că mulţi străini care asistau la acel eveniment nu-l cunoşteau pe H.-R. Patapievici decât în calitatea lui de director al ICR. Ei, francezi, italieni, spanioli sau ce vor fi fost, ar fi putut să-şi spună: „Dacă ţara mea ar avea asemenea demnitari culturali, s-ar putea mândri“.

Nu ştiu cine va fi noul director al ICR. Ştiu numai că nu-l invidiez. Va trebui să fie cineva foarte greu de inventat. Ca să continue ce s-a făcut în ultimii ani, va trebui să înfiinţeze noi Centre culturale în mari oraşe ale lumii şi să trimită acolo oameni competenţi şi întreprinzători. Va trebui să ia iniţiative care vor include artişti, oameni de cultură români trimişi la diferite manifestări din străinătate, fără a avea pretenţia să decidă el însuşi cine anume, bazându-se pe jurii formate din specialişti de valoare, indiferent de orientarea lor politică şi chiar dacă îl vor fi insultat în presă pe acel nou director, cum i s-a întâmplat de nenumărate ori lui H.-R. Patapievici. Le va accepta deciziile chiar şi atunci când nu va fi de acord cu ele (am fost martorul şi copărtaşul unei asemenea împrejurări, ca membru al juriului care a propus nume de scriitori români pentru a fi avuţi în vedere într-o vastă acţiune de traducere şi publicare la edituri din cât mai multe ţări). Nu se va folosi de Institut pentru a-şi vedea traduse şi publicate propriile cărţi. Va face cunoscut ce avem mai bun în cultură, adresându-se unor oameni avizaţi de pretutindeni, ca şi compatrioţilor din diasporă interesaţi, nu se va duce să le cânte de inimă albastră românilor desţăraţi. Va ţine seama de părerile colaboratorilor, dacă aceştia vor avea ţinuta Taniei Radu şi a lui Mircea Mihăieş, dar nu va ceda presiunilor nimănui. Nu va ceda nici gustului propriu şi propriilor sale idiosincrasii. Va avea o largă cuprindere culturală, o mare capacitate de dialog (pe a lui H.-R. Patapievici o poate constata oricine la emisiunea lui de pe TVR Cultural). Va avea nivelul intelectual necesar pentru ca să nu se întâmple undeva prin lume, la un eveniment ca cel pomenit mai sus, ca cineva din sală să se întrebe: „Unde va fi fiind acel domn?“.

Fiica lui Albert Camus, persoană de o nemaipomenită candoare, ne-a povestit, unui coleg de la Cluj şi mie, cum, studentă modestă la filosofie, la primul examen, profesorul, care aflase cine era, i-a spus: „Anul trecut s-a prezentat la examen fata lui Merleau-Ponty. A fost altceva…“ De aşa ceva m-aş teme în locul celei / celui care îl va înlocui pe demisionar.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22