De același autor
„În calitate de vicepreşedinte CPUN, în perioada 13-15.06.1990 a aderat la atacul generalizat şi sistematic lansat împotriva unei populaţii civile, respectiv împotriva manifestanţilor din Piaţa Universităţii şi a altor persoane din municipiul Bucureşti, atac motivat de raţiuni de ordin politic şi în care au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului Apărării Naţionale, ale Ministerului de Interne, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării, atacul soldându-se, în ce-l priveşte pe inculpat, cu: vătămarea fizică şi psihică a unui număr de 856 (optsutecincizecişişase) persoane, privarea nelegală de dreptul fundamental la libertate a unui număr de 748 (şaptesutepatruzecişiopt) persoane.
În concret, împreună cu inculpatul Nicolae Dumitru, Ionescu Cazemir Benedict s-a implicat în aducerea muncitorilor la Bucureşti şi le-a cerut viitorilor parlamentari ai FSN, aleşi în urma scrutinului din 2 mai 1990, pe care i-a convocat la Camera 29 din Palatul Parlamentului din Dealul Mitropoliei, să ia legătura cu oamenii din conducerea judeţelor de unde proveneau pentru a mobiliza oamenii muncii să vină la Bucureşti deoarece, spuneau cei doi inculpaţi, se constituiseră bande de huligani, care doreau să pun mâna pe puterea politică din ţară. De asemenea, inculpatul s-a implicat activ pentru aducerea la Bucureşti a muncitorilor din Motru, Giurgiu, Alba şi Călăraşi prin intermediul liderilor locali ai FSN şi prin intermediul organelor administraţiei locale. În acelaşi timp inculpatul a dat dispoziţii, atât forţelor de ordine, cât şi minerilor cu privire la modalităţile concrete de acţiune, luând măsuri pentru asigurarea hranei minerilor.
Atacul îndreptat împotriva populaţiei civile a continuat prin constituirea unei forţe care a rămas la dispoziţia inculpaţilor pentru a acţiona în acelaşi mod împotriva populaţiei civile, în ipoteza în care manifestanţiile ar fi continuat şi după reprimarea violentă a acestora. Inculpatul Ionescu Cazemir Benedict a fost unul dintre iniţiatorii acestei măsuri şi s-a implicat în materializarea acesteia, iar forţa de intervenţie a fost constituită din mineri de la mai multe exploatări miniere din ţară, care au fost echipaţi, cazaţi şi hrăniţi de Ministerul Apărării Naţionale. /.../ Faptele inculpatului Ionescu Cazemir Benedict constituie infracţiuni contra umanităţii, prevăzute de art. 439, alin. 1 Cod Penal, în variantele de la lit. g - 856 (optsutecincizecişişase) acte materiale (...), lit. j – 748 (şaptesutepatruzecişiopt) acte materiale (...) cu aplic. art. 5 din Cod penal.”
Ştiu că este lung şi plictisitor, dar vă rog să citiţi. Citiţi până la capăt fragmentul din rechizitoriul întocmit de procurorii militari ai SPM din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție din 12 iunie 2017. Citiți-l chiar dacă aţi auzit de mii de ori despre „Mineriadă” şi știți despre ce este vorba. Citiți-l ca să înţelegeţi şi citiţi-l ca să vă îngroziţi. La 29 de ani de la Revoluţia Română din decembrie 1989 şi la 28 de ani de la evenimentele din 13-15 iunie 1990, acesta este omul pe care PSD-ul domnului Dragnea l-a trimis în Colegiul CNSAS. Deși opoziția (USR și PNL, pentru că PMP-ul, indignat din nefericire din cu totul alte motive, a părăsit ședința) a protestat vehement față de numire, mașina de vot PSD-ALDE-UDMR a funcționat ireproșabil și domnul Cazemir Ionescu a ajuns fără emoții în Colegiul CNSAS. Obiecțiile reprezentantului USR din Comisia Juridică, unde s-a procedat la un simulacru de audiere a candidaților, au fost ignorate, cum ignorat a fost și apelul său din şedinţa de plen la moralitate. Ce moralitate? Să fim serioși! Întrebarea era dacă nu cumva trimiterea cuiva acuzat de „infracţiuni contra umanităţii” în conducerea unei instituții care se ocupă, între altele, tocmai de condamnarea unor astfel de fapte, nu este cumva un conflict de interese. Răspunsul domnului Iordache (da, acel domn Iordache) a fost scurt: prezumția de nevinovăție până la sentința definitivă. Foarte corect. Moralitatea, decența, memoria? Pentru ele există MasterCard. Sau „altă întrebare”.
Culmea este că există o altă întrebare. Iat-o! A citit oare domnul Iordache, înainte de a se arăta un vajnic apărător al drepturilor omului, O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008 ? Legea după care funcționează CNSAS. Mă îndoiesc, cum mă îndoiesc că a citit-o oricine altcineva dintre cei care au avut de a face cu numirea lui Cazemir Ionescu în Colegiu. Dacă nu au citit-o, nu este timpul pierdut, o găsesc pe site-ul instituţiei (http://www.cnsas.ro/cadrul_legal.html) La capitolul 3 (Organizarea și funcționarea CNSAS) art. 17, alin 11 ea spune aşa: „Din Colegiul Consiliulului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu pot face parte lucrătorii Securității sau colaboratorii acesteia, cei ai altor structuri informative interne și străine și ai organizațiilor ce au desfășurat și desfășoară activități care contravin drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.”
Organizații ce „au desfășurat activități care contravin drepturilor și libertăților fundamnetale ale omului”? Păi exact despre o astfel de „organizație” vorbește rechizitoriul amintit: „În dimineața zilei de 13 iunie 1990, autoritățile statului au declanșat un atac violent al forțelor de ordine, în Piața Universității din București, împotriva opozanților politici, care contestau rezultatul alegerilor din data de 20 mai 1990.” Avem „organizația”, avem „opozanții politici”, avem faptele. Contravin ele „drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”? Eu zic că „vătămarea fizică şi psihică a unui număr de 856 persoane și privarea nelegală de dreptul fundamental la libertate a unui număr de 748 persoane” se înscriu binișor în definiție. Făcea parte Cazemir Ionescu în iunie 1990 din „organizația FSN”, care a pus la cale şi a executat respectivul plan? Făcea. A avut, după cum ați citit, chiar „un rol activ”. Deci cum rămâne cu „nu pot face parte”? Sau, dacă tot ai încălcat drepturile omului, e absolut normal să conduci o instituție care îi trimite în judecată pe securiștii lui Ceaușescu? Nu cumva o să se supere respectivii, aflând că cineva care a făcut, adevărat ulterior, acelaşi lucru, votează trimiterea lor în judecată? Nu cumva o să se apere în instanță exact cu asta? Nu cumva asta este o vulnerabilitate gravă în funcționarea CNSAS? Sau şi asta este o „prezumţie”?
Dacă incompatibilitatea domnului Cazemir Ionescu, în lumina recentei sale învinuiri în dosarul „Mineriadei”, vi se pare în continuare o chestiune discutabilă din punct de vedere juridic, atunci poate nu vă va surprinde că domnia sa nu este mulțumit cu simplul loc de membru al Colegiului? De ce ar fi? Unde merge suta, merge și mia, nu-i așa? Deci înainte spre funcția de președinte al Colegiului ! Telefoanele s-au dat (la Dragnea, la cine credeați?), celelalte funcții din Biroul de Coordonare (vicepreședinte și secretar) sunt negociate, potențialii contra-candidați au fost preveniți că dacă emit pretenții „ordonanța de desființare e scrisă deja”. Adică, dacă nu vă conformaţi, vă desfiinţăm ! Se înţelege că „noi” înseamnă Dragnea. Toate bune și frumoase, în stilul „revoluționar”, care l-a făcut celebru. Mâine se trece la vot și, foarte scurt și la obiect, CNSAS-ul se va alinia frumos în rândul instituțiilor aservite noii orientări politice a luptei cu „statul paralel”. Dar asta nu e tot. Mai este ceva. La fel, dacă nu chiar mai important. Şi este bine să ştiţi.
Este un lucru puţin necunoscut, sau de-a dreptul ignorat (din moment ce nu se oboseşte nimeni să citească rapoartele de activitate ale instituţiei) faptul că la 11 octombrie 2016 între CNSAS şi Secţia Parchetelor Militare a ÎCCJ a fost încheiat un protocol de colaborare „în baza căruia cele două instituţii derulează proceduri specifice pentru soluţionarea cauzelor care privesc crime împotriva umanităţii sau alte fapte, prin care organele represive ale statului comunist au încălcat drepturile fundamentale ale omului.” Respectivul protocol se referă la cercetările din dosarul nr. 48/P/2014 (cunoscut generic sub numele de „Procesul comunismului”), şi priveşte, între altele, torţionarii din penitenciarele comuniste (din categoria Vişinescu) sau evenimentele de la Braşov din noiembrie 1987. Doar în anul 2016 CNSAS-ul a trimis către SPM 9.081 de file de documente digitalizate folosite la întocmirea şi susţinerea probatoriilor de către procurorii militari. Cu mai puţină campanie publicitară, dar cu mai mult efect.
Colaborarea cu procurorii militari priveşte şi o altă cauză de maximă importanţă pentru societatea românească: dosarul nr. 11/P/2014. Adică ceea este cunoscut sub numele de „Dosarul Revoluţiei”. Nu este vorba doar despre furnizarea de expertiză în funcţionarea Securităţii, ci şi despre informaţii concrete, care contribuie la întocmirea rechizitoriului, act care, aşa cum a declarat recent domnul Augustin Lazăr, procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, va fi finalizat la sfârşitul anului. Şi va fi finalizat cu stabilirea unor responsabili pentru masacrul de după 22 decembrie 1989. Cel mai probabil cam acelaşi grup ca cel care a organizat ulterior şi „Mineriada”. În această cauză CNSAS-ul a pus deja la dispoziţia SPM ordine şi directive interne ale Securităţii şi Miliţiei, fişe de post şi norme de lucru relevante pentru stabilirea competenţei şi responsabilităţilor foştilor angajaţi ai Ministerului de Interne. Unde vreau să ajung cu asta? Fix la subiect.
Să ne imaginăm situaţia probabilă ca domnul Cazemir Ionescu să ajungă preşedintele CNSAS-ului. Adică cel care, conform legii şi protocolului amintit pune ultima semnătură, cea decisivă, pe documentele pe care instituţia le va mai trimite de acum încolo către SPM. Momentan, dânsul are calitatea de martor în cauză şi beneficiază de „prezumţia” domnului Iordache. Ce se va întâmpla însă în situaţia probabilă în care la sfârşitul anului va avea calitatea de inculpat în dosarul ”Revoluției”, asemeni celei din dosarul „Mineriadei”? Va trimite la Parchet documente care l-ar putea încrimina? Este acesta un alt potenţial conflict de interese sau o „prezumţie”?
Şi în final o „altă întrebare”: sunteţi sigur, domnule Dragnea, că ştiaţi toate aceste lucruri când aţi hotărât numirea şi că vă asumaţi consecinţele?
