Culisele unui puci sau îndreptar pentru depopularea ţării

„Chiar nu vreau să-mi petrec bătrâneţile în puşcărie“, spune fostul ministru de Interne Ioan Rus în stenogramele Parchetului privind listele elctorale.

Stenogramele date publicităţii la sfârşitul săp­tămânii trecute cu convorbirile dintre miniştrii demisionari Ioan Rus şi Victor Paul Dobre sau discuţiile dintre diverşi an­ga­jaţi ai Ministerului de Interne, printre care de acum deja in­tra­tul în folclorul urban ches­tor Manoloiu, ne oferă ima­gi­nea şi confirmarea faptului că în România a avut loc o lovitură de forţă prin care a fost instalat haosul ins­ti­tu­ţional. Interceptările, efec­tu­a­te de procurorii din Parchetul General cu mandatul Curţii Su­preme de Justiţie, îi arată pe cei de la Ad­ministraţie şi Interne în plin proces orwellian de dizolvare a poporului. Sunt surprinse, în cu­lisele lor, exact etapele care au des­cum­pă­nit presa şi opinia publică: datele con­tra­dic­torii privind listele electorale permanente tri­mise Curţii Constituţionale şi declanşarea pe şest a preambulului la mini-recensământ, ca­re include declararea unui număr gigantic de decedaţi şi încercările de scoatere a românilor cu domiciliul în străinătate de pe listele elec­torale permanente.

Ioan Rus îşi dă seama în ce grozăvie i se cere să se implice. Este antologic fragmentul de pe 3 august, în care Rus se de­clară învins: e prea mult chiar şi pentru el. Adică, una e să susţii la o şuetă TV pla­giatul de la Platon şi Aristotel şi altceva să falsifici do­cu­mente oficiale. „Om fi proşti, dar chiar tâmpiţi nu suntem! Am băgat şi noi de seamă câţi sunt, cum sunt, iar eu nu semnez nici un om în plus sau în minus! Şi cu asta bas­ta! Dacă sunt care cred că ştiu ei mai bine ca noi şi ştiu ei să numere aşa, încât aşa să fie, n-am nici o împotriveală să încurc pe cineva. Că nu înţeleg, că ăsta e un gest politic im­portant care... Bun, e important, dar eu chiar nu vreau să-mi petrec bătrâneţile în puş­cărie.“

Angajaţii de la Interne sunt amuzaţi la culme de ce se întâmplă. Pe 6 august are loc o dis­cuţie între funcţionarii cu atribuţii în ges­ti­o­narea datelor referitoare la populaţie. În linii mari, protagoniştii sunt într-o stare de stu­pe­facţie zâmbitoare. „Doamne iartă-mă, Dum­nezeule!“ – spune doamna care aude de nu­mărul de 40.000 de morţi, propus pentru ju­deţul Gorj în interval de două săptămâni. „Deci cu alte cuvinte, într-o lună au murit 40.000 de gorjeni. Rămân puţini olteni! Aces­ta e judeţul lui Ponta, Gorjul.“ Continuă glu­me­le pe seama mortalităţii olteneşti, până când atmosfera relaxată dispare odată cu afla­rea maşinaţiunilor privind românii din afara graniţelor. La naiba, ce ne facem acum? Ăştia sunt vii 100% şi pot, la o adică, să depună măr­turie! „Deci eu vreau să îţi spun că abia săptămâna trecută am aflat că ăştia, CRDS-ul, de fapt nu sunt pe nici o listă. Şi explica L. de ce. Pentru că ei au domiciliul în străinătate şi nu poate să îi treacă pe o listă. Ei votează pe listele alea de... îi trece pe lista su­pli­men­tară. (...) deci fii atent! Pe mine nu mă in­te­resează... aici nu punem problema de reşe­dinţă, ci punem problema de cetăţenie. E ce­tăţean român, are nene dreptul să voteze! Să mă lase dracu’ în pace!“

Până la urmă, soarta cea mai ingrată o are ne­fericitul ministru delegat al Administraţiei, Victor Paul Dobre. După cum aflăm din ste­no­grame, nu de demisia de onoare este vorba, ci preşedintele şi premierul, dar şi atot­pre­zentul Relu Fenechiu hotărâseră mazilirea lui. După principiul „mai nu vrea, mai se lasă“, Dobre, alături de secretarul de stat Ioan Că­bulea, apucase să trimită Curţii Cons­ti­tu­ţio­nale adresa prin care preciza, în mod fals, că nu-şi poate asuma numărul de alegători, dar, în acelaşi timp, crimă de neiertat în ochii lui Fenechiu & comp., spusese ceva înainte de 18.300.000 pe liste. A urmat dizgraţia totală.

USL s-a repezit însă să apere onoarea ne­fericitului mazilit. Parchetul de pe lângă ins­tanţa supremă a cerut Camerei avi­zul pentru începerea urmăririi penale a lui Do­bre, pentru dezinformarea Curţii Cons­tit­u­ţio­na­le, sau, ju­ridic vorbind, abuz în serviciu con­tra in­te­reselor publice în formă calificată. USL s-a re­pezit să spună, prin diverşi re­pre­zen­tanţi, că nu va da nici un aviz şi cererea Par­chetului nici măcar nu va fi pusă pe or­dinea de zi a Camerei. (Deşi informaţii de ul­timă oră arată că USL dă semne de răz­gân­dire.)

Se pare că astfel intenţionează USL să repare onoarea tuturor celor implicaţi în discuţiile din stenograme. //