ICR – povestea unui succes pedepsit

Madalina Schiopu 07.08.2012

De același autor

31 iulie. Sala principală de la sediul Institutului Cultural Român este neîncăpătoare. H.-R. Patapievici, flancat de cei doi vicepreşedinţi ai ICR, Mircea Mihăieş şi Tania Radu, îşi anunţă demisia, după ce CCR a declarat constituţională ordonanţa de urgenţă din 14 iunie privind schimbarea misiunii Institutului şi trecerea lui sub tutela Senatului.

Soarta ICR în această lungă vară fierbinte este elocventă din două motive. Primul este acela că distrugerea, prac­tic, a Institutului prin ordonanţa din 14 iunie a constituit preambulul, repetiţia generală pentru ceea ce avea să vi­nă în săptămânile următoare în România. Arbitrariul, bu­nul plac, loviturile sub centură, abuzul de putere ca me­tode de lucru au fost practicate, pe post de încălzire pen­tru marea partidă politică, întâi, asupra culturii. Al doi­lea motiv ţine de blestemul românesc al meşterului Ma­nole: zidirea trainică surpată peste noapte. Una dintre pu­ţinele instituţii (dacă nu cumva singura) care a funcţionat constant la nivel ridicat în ultimii 7 ani a fost pusă la pă­mânt în câteva zile, fără nicio justificare. Principiul după ca­re a fost demolat Institutul: nicio faptă bună nu ră­mâ­ne nepedepsită.

H.-R. Patapievici povestea odată cum, după o serie de emi­­siuni calomnios-isterice de la Antena 3, a fost scuipat pe stradă. Acum, pe 31 iulie, Mircea Cărtărescu, Cristi Pu­iu, tineri scriitori şi artişti l-au aplaudat la scenă des­chi­să, pe el şi pe ceilalţi doi demisionari, Mircea Mihăieş şi Tania Radu. „A meritat“, a spus el, după ce aplauzele s-au oprit.

Prezentăm mai jos un bilanţ, în fapte, cifre şi citate ale unor personalităţi culturale, crâmpeie din istoria ICR, aşa cum s-a derulat ea în ultimii 7 ani.

 

Un bilanţ

„Vestea bună este că am reuşit să avem 337 de titluri de cărţi româneşti publicate în străinătate în ultimii 6 ani şi jumătate. Mii de artişti au fost promovaţi şi sus­ţinuţi. Avem scriitori tineri care au publicat mai mult în străinătate decât în România“, a spus H.-R. Pa­ta­pie­vici, la ora bilanţului.

Doar anul trecut, în 2011, s-au derulat 859 de evenimente cul­turale organizate de institutele româneşti din stră­i­nă­tate, iar 2.670 de artişti şi personalităţi culturale au luat parte la proiecte găzduite de ICR peste graniţe. Pentru Oli­mpiada Culturală de la Londra, în acest an, ICR a or­ganizat 17 proiecte pe cele mai renumite scene lon­do­ne­ze, în domenii cum ar fi film, teatru, arte vizuale, lite­ra­tură. În 2010, ICR organizase 750 de evenimente în stră­inătate, 104 în ţară, iar 86 de cărţi, literatură română, au fost publicate cu sprijinul financiar al ICR.

În 2010-2011, România, prin ICR, a deţinut preşedinţia EUNIC (European Union National Institutes for Culture). EUNIC este reţeaua institutelor culturale naţionale din Europa. Constituită la Praga, în 2006, la iniţiativa British Council, EUNIC reuneşte în prezent 29 de organizaţii cul­tu­rale de nivel naţional din 25 de ţări europene. Printre mem­bri se numără instituţii prestigioase precum British Coun­cil, Institut Français, Goethe-Institut, Instituto Cer­vantes, Instituto Camões, Institutele Italiene de Cul­tu­ră.

La propunerea ICR, EUNIC a adoptat un mecanism care per­mite institutelor mici şi medii să fie prezente cu pro­grame inclusiv pe pieţele culturale unde nu beneficiază de reprezentare instituţională.

Ca un ultim obiectiv, chiar cu o zi înaintea demisiei, Pa­tapievici, însoţit de Mircea Mihăieş, au cerut o întâlnire cu ministrul de Finanţe, Florin Georgescu. În condiţiile reducerii cu o treime a bugetului ICR, cei doi au pledat pen­tru o ultimă rectificare care să reducă la jumătate această tăiere, pentru a putea încheia cu bine măcar pro­iectele în parteneriat, unul dintre ele desfăşurat în co­la­borare cu Institutul Goethe.

 

Despre ICR

„Deseori, promotorii culturii, fie că este vorba de mu­zi­că, artă sau literatură, sunt cei care contribuie la ade­vărata consolidare a legăturilor şi apropierii dintre do­uă naţiuni. De mai bine de un an, avem privilegiul de a cu­noaşte cultura română în toate formele ei datorită ICR de la Stockholm, situat în apropierea Palatului Re­gal. Intensa activitate a acestui institut înseamnă mult pentru cunoaşterea moştenirii culturale româneşti în Suedia.“ (Carl XVI Gustaf, Regele Suediei)

„După ce-am văzut celebrarea lui Norman Manea, mi-aş dori şi eu ca ICR New York să-mi organizeze ani­ver­sa­rea. Dar eu vreau patru zile în loc de două...“ (Philip Roth, scriitor)

„Datorită ICR am ieşit din stereotipuri precum Nadia Co­măneci şi Ceauşescu, lucrul ăsta nu e deloc lipsit de im­portanţă. E vorba despre schimbarea percepţiei la 180 de grade. Pentru ca oamenii să se aşeze la aceeaşi masă cu tine, trebuie să ştie ceva despre tine. E foarte important să se nască o comunicare viabilă. Acesta es­te rolul unui institut cultural, iar ICR s-a achitat cu brio de această misiune.“ (Cristi Puiu, regizor)

„Este ultimul workshop pe care îl fac în România. Voi ple­ca şi eu alături de conducerea ICR.“ (Andrei Şerban, regizor)

 „Cultura, pentru mine, e dincolo de politică şi de gusturi personale, iar politica culturală trebuie făcută de oameni specializaţi în management cultural. ICR a format şi are acum aceşti oameni şi ar fi păcat ca, încă o dată, s-o luăm de la început“ (Corneliu Porumboiu, regizor).

„Ţări mari, cum ar fi Germania, Franţa, Spania şi Ita­lia, au de decenii încoace institute bine consolidate la Stockholm, foarte importante pentru schimburile cul­turale, cu oferte culturale ce cuprind cursuri de limbă, proiecţii de filme, expoziţii de artă şi seminarii am­bi­ţioase cu scriitori invitaţi. Cu toate acestea, România se remarcă printr-o activitate şi mai ambiţioasă şi prin­tr-un networking sistematic. N-ai cum să nu fii en­tu­ziasmat de programul ambiţios al ICR Stockholm şi de con­tribuţia Institutului la sporirea schimburilor cul­tu­ra­le între Suedia şi România.“ (Torbjörn Elensky, pu­bli­ca­ţia culturală suedeză Axess)

„Apreciez foarte mult filmele venite dintr-o ţară mică, ca­re face parte din Europa Centrală, care ajung în Ger­mania, dar şi la Festivalul de Film de la Berlin, prin Institutul Cultural Român.“ (Dieter Kosslick, directorul Festivalului Internaţional de Film de la Berlin)

„Atunci când pe glob se vorbeşte despre ICR, toţi cei care cunosc activitățile filialei din Lisabona o apreciază drept una dintre cele mai dinamice din câte a deschis Ro­mânia pe diverse meridiane. E de admirat di­ver­si­tatea iniţiativelor ICR Lisabona în varii domenii ar­tis­tice – muzică, cinema, arte plastice, literatură, arte sce­nice.“ (Lídia Jorge, scriitoare)

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22