De același autor
Abia a apucat scandalul din octombrie 2017 din jurul producătorului american de film Harvey Weinstein să se difuzeze pe toate canalele mediatice. Abia a apucat reacția unor sute de actrițe abuzate de el să ajungă publică și să producă un val de mărturisiri similare de la mii de femei din America. Abia a apucat acest val să dea naștere la o mișcare internațională, #metoo, pe social-media care s-a propagat rapid către marginile lumii atinse de internet. Abia a luat avânt „viral“ acest fenomen de denunțare a comportamentelor abuzive ale foarte multor bărbați din lumea întreagă.
Că iată, avem deja și contrareacția: cele 100 de femei franceze (scriitoare, actrițe, jurnaliste) care au semnat în ianuarie 2018 un fel de manifest „anti“ în apărarea dreptului bărbaților de a „inoportuna“ femeile, condiție, cred ele, „indispensabilă“ pentru libertatea sexuală, pentru care bărbații nu ar trebui sancționați.
E adevărat, producătorul american a fost dat afară. E adevărat, au existat și există exagerări (și chiar drame) în felul în care americanii înțeleg să rezolve conflicte de muncă bazate pe o presupusă (sau nu) hărțuire sexuală. Corectitudinea politică, atât de puțin înțeleasă în România, curent care urmărește să evite ofensarea unor grupuri umane dezavantajate (din motive sexuale, religioase, culturale), există în lumea occidentală de peste două decenii și produce nu numai efecte pozitive evidente, ci uneori și rateuri. Dar ea a permis conștientizarea unor limite ale mentalității noastre curente privind relațiile cu oamenii care ne înconjoară și chiar o ameliorare sau o depășire a acestor limite.
Oare trebuie să amintim, pentru lumea românească și nu numai, că această chestiune a abuzului sexual e în continuare la ordinea zilei? Oare nu am auzit de șefi care abuzează de secretare și subalterne? Nu știm istorii despre profesori universitari care profită de studentele lor? Nu știm de violuri de toate felurile și chiar intra-familiale? Acestea sunt vârful vizibil de iceberg al unui fenomen mult mai larg și mai profund: lipsa de respect (și de înțelegere) pentru corpul femeilor.
Jumătate din populația lumii suferă într-o formă sau alta de această neînțelegere. Nu cred că există femeie care să nu fi avut în viața ei măcar un episod de agresiune sexuală, mai ușoară sau mai oripilantă. Nu cred că există femeie care să nu fi suferit fizic, emoțional, psihologic, măcar o dată în viață, pentru „vina“ de a fi într-un corp feminin. Nu există femeie care să nu ascundă în sinea ei traume, mici sau mari, pentru condiția socială feminină în care îi e dat să trăiască. Și pe care să nu fi avut curajul să le mărturisească.
De aceea mișcările #metoo și #balancetonporc au avut o asemenea rapiditate și virulență. Grație social-media, s-a depășit un tabu de lungă durată și s-a afirmat cu putere un drept uman fundamental. Dreptul femeilor de a denunța. Dreptul de a vorbi public și liber despre aceste abuzuri de natură sexuală care le traumatizează psihicul și le otrăvesc viața. Abia social-media - cu accesibilitatea pe care tehnologia ne-o pune la dispoziție tuturor, indiferent de sex, religie sau clasă socială - fac cu putință acest lucru la scară individuală și colectivă, cu rapiditate și masiv, ceea ce dă forță și relevanță.
Să ne înțelegem. Nu e vorba de a renunța la curtea și avansurile bărbaților, care fac parte din normalitatea (și farmecul) jocului erotic dintre sexe. E vorba de a renunța la abuz! Abuzul pe care discriminarea (încă) negativă a femeilor și pozițiile de forță (încă majoritare) ale bărbaților le creează (încă abundent) în cadrul raporturilor sociale curente. Este vorba de a conștientiza - mai ales pentru bărbați, dar nu numai - răul pe care acest abuz sexual îl provoacă femeilor, cu consecințe de lungă durată, care otrăvesc finalmente relația normală dintre femei și bărbați. Și deformează evoluția pozitivă a fiecăruia dintre cele două sexe în parte, în raport cu energia fenomenală a libidoului, care ne determină existența mult mai mult decât credem. Abuzul sexual sălbăticește această energie fundamentală, care, educată și cultivată, ne-ar putea face să evoluăm mai rapid ca umanitate.
De aici, importanța extraordinară a acestei crize societale puse în lumină de #metoo și #balancetonporc. Abia pornit acest val la scară globală, nu e cazul să-l oprim deja cu false reticențe și nuanțări provenite dintr-o psihologie feministă încă neeliberată complet. Intrăm în epoca detabuizării în masă a denunțurilor de origine sexuală. Suntem deja în epoca liberalizării prin social-media a denunțării abuzurilor de tot felul la scară globală. De aici, revoluțiile care vor mai veni. Și care ne vor face, să sperăm, mai umani. Și mai liberi.
