Lettrism în România

De mai multă vreme se cerea deschisă o expoziție despre lettrism în România, dacă ne gândim că inițiatorul lui, Isidore Isou, alias Jean Isidore Goldstein (1925-2007), a fost un evreu de origine română, din linia acelor co­naționali fran­cofoni care au înnoit cultura mo­dernă. Ajuns în 1945 la Pa­ris, Isou de­clan­șea­ză, cu zgo­mot și provocator, o nouă miș­care literaro-plastică de rup­tură, ultima din linia avan­gar­delor interbelice de pe scena franceză, care mai are membri activi și în pre­zent.

Lettrismul nu e ușor de de­finit și poate asta explică de ce exegeza lui se află încă la început, iar recuperarea lui în is­toria culturală recentă urmează meandre in­de­cise și surprinzătoare. Abia din anii 1995-2000 și mai ales după moartea lui Isou în 2007, o serie de expoziții de grup sau tematice, pro­iecții filmice sau evenimente audio au început să contureze - în diverse locuri din Europa, nu întotdeauna centrale - o imagine flu, punc­tuală, a acestui curent cu repercusiuni nu­me­roase, dar încă puțin recunoscute în crea­ti­vitatea artistică occidentală.

Punându-se deliberat în continuitatea da­da­ismului și suprarealismului, lettrismul își ia ca unitate de bază litera – de unde și numele său în franceză – eliberată de ultimele con­strângeri ale cuvântului și ale sensului și pro­pune o poezie fonetică, prelungindu-se ul­te­rior, din ce în ce mai radical, prin poezia „afo­nistă“, în poezia mentală, mută, apoi poezia infinitezimală, imaginară, chiar inimaginabilă, spre a viza în cele din urmă, în viitor, o poezie „supra­tem­porală“, scrisă de toţi, re­înnoită de toţi.

Litera va fi folosită – ca uni­tate minimală de ruptură și de contrast - și pentru trans­gresarea limitelor altor genuri artistice, precum romanul, pic­tura, fotografia, dansul sau filmul, în ideea declanșării unei noi creativități în ființa uma­nă. Căci, așa cum spunea chiar Isou, „cel ca­re va revela metoda prin care fiecare om va pu­tea crea Noul va dărui geniu la toţi“. Pro­motorul lettrismului va lansa și alte concepte enorme și provocatoare, precum romanul hy­pergrafic, pictura metagrafică, filmul dis­crepant, estetica infinitezimală etc., fecunde pen­tru o înțelegere lărgită a inovativității. Lettrismul devine ulterior o mişcare culturală totală, care va ataca cele mai diverse domenii (estetică, economie, știință, religie, psihiatrie, tineret, educație, erotologie), mai ales prin scrierile abundente, în toate genurile, ale ge­nialoidului Isidore Isou, sintetizate finalmente într-o monumentală lucrare, La creatique ou la Novatique, elaborată de-a lungul deceniilor și publicată în 2003.

Din anii 1960, lettrismul se va diviza în gru­puri și subgrupuri concurente și contestatare și aceasta explică poate dificultatea de a fi recuperat și înțeles chiar și azi. Dar, în urma interesului crescut din ultimii ani pentru miş­cările neoavangardiste postbelice – unele din­tre ele influențate direct sau indirect de let­trism, precum fluxus, happening, per­for­mance, poezia sonoră, arta conceptuală sau si­tuaţionismul lui Guy Debord, iniţial un membru al grupului lui Isou -, se pare că a venit momentul unei revizitări detaşate şi empatice a exploziei de creativitate non­con­formistă din multe domenii care a fost și ră­mâne lettrismul.

Ceea ce ne propune expoziția actuală de la MNAC este o selecție, mai degrabă modestă, din colecția unui lettrist întârziat, François Letailleur, făcută după gustul și după po­sibilitățile financiare ale acestuia. Cum aflăm din foaia A4 care însoțește expoziția cu un mic text frugal, ar fi vorba de o „panoramă istorică și tematică cu peste o sută de lucrări, documente și filme“ ale mișcării. Ce vedem în expoziție este o răspândire de lucrări în ge­neral de mici dimensiuni și de vitrine cu cărți în întregul etaj I al muzeului, care le dimi­nuează din impact vizual și din coerența ex­punerii. Deși abil panotate, lucrările ar fi în­căput într-o singură sală centrală.

Tot din foaia A4 aflăm că expoziția include opere cunoscute și inedite ale artiștilor let­triști Roberto Altman, Jean-Louis Brau, Fran­çoise Canal, Jean Paul Curtay, Guy Debord, Alain De Latour, François Dufrêne, Antoine Grimaud, Isidore Isou, Aude Jessemin, Maurice Lemaître, François Letaillieur, Marc’O, Gabriel Pomerand, Poucette, François Poyet, Ro­berd­hay, Ralph Rumney, Roland Sabatier, Alain Satié, Jacques Spacagna, Florence Villers, Ro­sie Vronski, Gil Wolman. Dar din înșiruirea de nume importante și mai puțin importante, ca și din panotarea propriu-zisă, rolul capital al lui Isou nu reiese cu claritate - ceea ce co­respunde de altfel cu vederile curatorului, Fran­çois Letailleur, care în schimb se pro­movează pe sine cu o mare lucrare-rezumat a altor lettriști, devenită și afiș al expoziției.

Unele lucrări ar fi fost prezentate anterior la Centrul Pompidou din Paris și la Reina Sofía din Madrid. Dar în actuala mișcare de re­cu­noaștere a nebuloasei lettriste, trebuie spus că s-au deschis expoziții mai consistente în diverse centre din Franța, Italia, Spania, cu­ratoriate de lettriști cunoscuți, precum Broutin, Robert Sabatier, François Poyet sau Anne-Marie Caron. Iar în legătură cu spațiul cultural românesc, amintesc aici expoziția Isidore Isou - pour en finir avec la cons­piration du silence, organizată de François Poyet împreună cu mine la ICR Paris în 2007; și expoziția Isidore Isou – Hypergraphic Novels 1950-1984, organizată de Frédéric Acquaviva (exeget cunoscut al lettrismului) cu sprijinul lui Dan Shafran, la ICR Stockholm în 2011. Ambele expoziții au fost însoțite de ca­taloage serioase în franceză și în engleză, care ar fi putut constitui un punct de com­parație fertil și complementar.

Actuala expoziție de la MNAC ratează deo­camdată, prin anvergura modestă, recu­perarea lui Isou și a lettrismului în mediul cul­tural românesc. O însumare de eforturi și energii, cu participarea mai multor muzee și colecții private și cu colaborarea unor curatori recunoscuți, va fi necesară în viitor, în ve­derea unei mari retrospective lettriste, care să dea măsura acestui fenomen cultural spe­cial. //

Lettrists, Isou & Co, MNAC, București, 15 martie – 3  iunie 2013