PSD divide dreapta în scandalul Mircea Băsescu

Fuziunea dintre PNL și PDL are de răspuns unor provocări mai mari decât cele administrative. Până la împărțitul funcțiilor trebuie să vadă și să ne lase și pe noi să vedem dacă au ce pune împreună.

Anunțată grabnic după europarlamentare, se­mireunirea dreptei nu a reușit să impună nici teme de dezbatere, nici promisiuni. Singura miză asumată public de liderii PDL și PNL a fost, până astăzi, în­de­păr­ta­rea PSD din toate structurile de putere. Social-democrații au contrat prin scandalul Mir­cea Băsescu: cel care trebuie să plece este președintele Tra­ian Băsescu. Cum s-au des­cur­cat aliații în con­trao­fen­si­vă? În acest prim moment în care PSD a aruncat tema de­misiei, liberalii și democrat-li­beralii nu au demonstrat nici alianță, nici o minimă strategie. Prin vocile președintelui interimar, Klaus Johannis, și cea a liderului de până ieri, Crin Antonescu, PNL a avut același mesaj cu însoțitorii de drum din fosta Uniune Social-Liberală: președintele, o spun răspicat liderii liberali și cei social-de­mocrați, trebuie să demisioneze. Demisia lui Traian Băsescu ar fi o greșeală, afirmă Cătălin Predoiu, atâta vreme cât justiția este singura care trebuie să gestioneze cazul complicat și urât al traficului de influență de care este acu­zat Mircea Băsescu.

Evitarea unei poziții comune, în primul caz ma­jor care li s-a pus în față, că și-au dorit-o sau nu, arată că fuziunea celor două partide are mai multe incertitudini de conținut decât cele care țin de aspectele tehnice. Alegerile pre­zidențiale îi vor prinde într-o formulă elec­torală de alianță politică, pro­cedura juridică de înscriere a unei noi formațiuni fiind com­plicată. Chiar și așa, fără pro­iecte comune din capul lo­cului, fără teze pe care să și le asume indiferent de resen­timentele sau simpatiile per­sonale, această reunire a drep­tei arată mai degrabă ca un contract între birouri, nu între politicieni, cărora să li se ceară să înțeleagă mizele mari, punând în­tre paranteze mizele mici, care țin de calculul de putere al fiecăruia. Suntem în fața unei alian­țe conjuncturale, care se adună pe hâr­tie, însumând niște procente electorale, nu doar insuficiente, cât și incerte. Scorul elec­to­ral care îi poate aduce la putere pe liberali și democrat-liberali ar putea să nu fie suma procentelor din fiecare curte în parte. În po­li­tică, aritmetica este cea care dă greș. Și pe aritmetică par a miza PDL și PNL.

În cazul anchetei și arestării preventive a fra­telui președintelui, fiecare a susținut ceea ce îi era firesc până mai ieri, fără să existe o ana­liză comună. Liberalii nu și-au permis sau poa­te e prea devreme pentru ei să sacrifice me­sajul care i-a adus în formula cea mai pu­ternică de putere în 2012: lupta împotriva lui Traian Băsescu. Democrat-liberalii nu au pu­tut nici ei să arunce în derizoriu susținerea acor­dată până nu demult nu atât pre­șe­din­telui, cât instituțiilor de justiție. Fiecare a ac­țio­nat în logica propriilor votanți, ignorând faptul că, sub linie, cele două electorate nu se alătură doar pentru că preferații în politică se joacă de-a aliații. Era nevoie de o poziție comună, chiar dacă aceasta ar fi însemnat un me­saj rezervat, care să ducă doar înspre în­curajarea justiției ca să își facă treaba cinstit și în afara influenței politice.

Mingea pe care a rostogolit-o Victor Ponta, ce­rând demisia președintelui, a ajuns în cur­tea alianței. De aici încolo, toate mingile care plea­că dinspre PSD, Voiculescu și Antena 3 vor ajun­ge acolo unde dreapta își asumă reunirea. De cum le înlătură sau le desfac depinde so­li­ditatea și funcționalitatea alianței dintre libe­rali și democrat-liberali. PDL și PNL nu au în fa­ță o alianță confortabilă. Nici în teritoriu, nici la centru. Liberalii mai că nu ar renunța la pâr­ghiile de putere pe care le mai au pe plan lo­cal. Este situația de la Prahova, unde doi mem­bri ai PNL au demisionat, nemulțumiți de (re)înfrățirea pe care trebuie să o joace.

Startul a fost ratat. Fără un lider convingător, pliat pe portretul pe care românii îl pro­iec­tează la Cotroceni, alianța de dreapta are la îndemână proiectele și temele comune. Ceva trebuie să îi reunească! Până una-alta, ni­ciu­nuia dintre aliați nu îi este clar ce anume po­a­te pune în joc și la ce poate renunța. Klaus Johannis nu pare dispus a-și nuanța poziția față de Traian Băsescu. Cătălin Predoiu nu poa­te trage cortina peste abuzurile USL din vara lui 2012. Asupra acestei istorii, cele două partide nu se pot reconcilia. Nici nu ar avea cum, fără să cadă în impostură și duplicitate. Tocmai asta a speculat adversarul. Le-a pus în față tema care desparte apele și elec­to­ratele. Nimeni nu le cerea, nici nu s-ar fi cu­venit, să facă front comun în jurul lui Traian Băsescu. Li se cerea, însă, să demonstreze, așa cum au propus public, că înțeleg că nu des­pre Traian Băsescu este vorba. Că re­sen­timentele nu toarnă o fundație, cu câteva luni înaintea alegerilor prezidențiale.

Fuziunea dintre PNL și PDL are de răspuns unor provocări mai mari decât cele ad­mi­nistrative. Până la împărțitul funcțiilor trebuie să vadă și să ne lase și pe noi să vedem dacă au ce pune împreună. Care le e zestrea și ce anume din trecutul fiecăruia nu se potrivește în noua casă?  //