De același autor
4 luni, 3 saptamani si 2 zile este, fara doar si poate, unul dintre cele mai de rasunet succese ale diplomatiei culturale din Romania. Faptele si atitudinile, reflectate in pelicula reputatului regizor Cristian Mungiu, au fost recunoscute si parafate in capitala europeana a filmului, Cannes, dar si in alte medii ale artei cinematografice.
4 luni avea sarcina Florinei, cand fetita de 11 ani devenea celebra in Romania si peste hotare, ca urmare a mediatizarii abuzului sexual comis de unchiul sau. Reactia imediata a autoritatilor a fost una halucinanta. La distanta de numai o zi, autoritatile au dat doua solutii in acest caz: se poate face avort si avortul este interzis. Drept care, s-a infiintat o comisie pentru a rezolva problema; comisie care s-a pronuntat la 26 de zile de la aflarea "diagnosticului", timp in care sarcina fetei a ajuns la 20 de saptamani, iar aceasta, impreuna cu parintii, a efectuat demersurile necesare pentru a intrerupe sarcina in Marea Britanie.
Daca acceptam ca fiecare poate dispune de propria persoana, asa cum considera de cuviinta, fara a intra in polemica dreptului la avort versus dreptul la viata, atunci este evident ca Florina, impreuna cu parintii sai, erau singurele persoane care puteau decide asupra solutiilor, respectiv de a pastra sau nu sarcina. Rolul autoritatilor era acela de a prezenta si de a oferi, in mod efectiv, ambele solutii, urmand ca acestia sa decida. Din hatisul de interventii ale autoritatilor reiese un singur lucru clar. Autoritatile, voluntar sau nu, in pofida solutiei Comisiei de analiza prin care se arata contrariul, au decis ca nu se poate intrerupe sarcina. Pentru ca, in practica, aceasta solutie a devenit pur iluzorie pentru Florina. Pentru ca increderea parintilor acesteia in competenta medicilor romani, pe buna dreptate, a fost zdruncinata.
Dat fiind faptul ca, pentru cadrele medicale, era evident ca o intarziere de 26 de zile, din motive birocratice, agraveaza in mod substantial situatia medicala, trebuie pus in discutie publica de ce a fost permisa o astfel de intarziere, in situatii de criza, urgente, mai ales ca legislatia romaneasca permitea parintilor sa ia orice decizie, inclusiv intreruperea sarcinii, lucru subliniat si de Comisia de analiza. Or, daca acelasi cadru legal era in vigoare si la momentul luarii deciziei de catre Comisia de etica si daca aceasta nu era primul caz din Romania de acest tip, autoritatile au contribuit, in mod direct, la agravarea situatiei medicale a Florinei.
Multumita mass-media romanesti, tragedia fetei si a familiei acesteia a devenit subiectul numarul 1 atat in Romania, cat si in strainatate (BBC a manifestat un interes deosebit pentru "speta" care a pus pe jar sistemul legal, medical si moral romanesc). Insa rolul presei trebuie analizat si din prisma impactului pe care mediatizarea excesiva il poate avea asupra familiei, dar mai ales asupra starii psihice a Florinei.
Dar oare ce s-ar fi intamplat daca aceasta drama, traita de alte 500 de fete sub 15 ani numai in anul 2007, ar fi ramas doar in comuna Piatra Soimului? Dincolo de clarificarile legislative care se impun, cazuri precum cel al Florinei sau al fetitei insarcinate in 7 luni, cat si alte cazuri nemediatizate, ar trebui sa determine o modificare de atitudine institutionala. De la disculparea excesiva pe care o realizeaza Ministerul Sanatatii in acest caz, la implicare proactiva a aceluiasi minister sau a Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului in prevenirea unor asemenea situatii.
In Romania solutiile vin tardiv, chiar si in situatii de criza, si iata de ce englezul ar spune autoritatilor romane: "justice delayed is justice denied". Si daca maine o alta comisie da o decizie prin care autoritatile interzic avortul?
