De același autor
De mult nu au mai reusit expertii Comisiei Europene sa ilustreze atat de clar, in doar cateva cuvinte, intregul tumult al parcursului romanesc pe drumul devenit gaunos al reformei justitiei. "Romania prezinta o imagine mixta. A pus bazele unui sistem functional. Dar fundatia este fragila si deciziile in cazuri de coruptie sunt foarte politizate", scriu expertii comunitari in proiectul de raport al CE, publicat in exclusivitate de agentia de presa NewsIn, cu un simt al realitatii romanesti care lipseste multora dintre liderii autohtoni actuali. Cu alte cuvinte, avem structuri capabile sa lupte cu coruptia, precum DNA, din nou laudata de expertii europeni, dar si mai proaspata ANI, insa deasupra lor planeaza, intr-un echilibru precar, interesele politicienilor. Raportul mai atrage atentia prin ceva: uzantele diplomatice, rigiditatea termenilor, cuvintele atent alese - nota distincta a documentelor CE - aproape dispar cand expertii indica lipsa de performante a justitiei in condamnarea faptelor de coruptie. Mai exact "sunt prea putine condamnari finale in cazuri de coruptie la nivel inalt". Ideea ca lipsesc condamnarile, "sanctiunile descurajante", este adusa in discutie aproape la fiecare nivel al reformei justitiei supus analizei. Si oare li s-ar putea spune autoritatilor romane, fie ele din parlament, din guvern, din institutii cheie pentru implementarea masurilor de reforma, mai pe sleau decat o fac expertii CE in actualul raport, ca nu este important doar sa declari ca lupti cu coruptia, ci ca ceea ce conteaza sunt rezultatele? "Nu s-a inregistrat niciun progres real in zece cazuri-cheie implicand fosti ministri" - devine o fraza-cheie care constata o realitate neagra si, mult mai important, indica unitatea de masura a performantelor in justitie de care Comisia va tine cont ori de cate ori se va uita spre Romania. Iar daca autoritatile romane nu au inteles, expertii europeni le-o mai spun o data, cateva randuri mai jos: "Numai condamnari ferme si descurajatoare in cazurile unor personaje importante vor demonstra intr-o maniera convingatoare ca sistemul functioneaza".
Insistenta Comisiei Europene pentru emiterea de "sanctiuni descurajante" nu este o toana de copil rasfatat, ci expresia disperarii oficialilor europeni, care au acordat incredere liderilor politici de la Bucuresti, au crezut in declaratiile raspicate ale fostului ministru Monica Macovei - asa cum ea insasi credea la vremea respectiva - ca reforma justitiei este pe un drum ireversibil si care au ajuns sa constate acum nu numai ca "lipseste un consens politic larg in spatele reformelor", ca parlamentul a blocat dosarele de coruptie ale unor actuali si fosti ministri, ci si ca sistemul este subminat din interior. Actorii principali in acest scenariu sunt Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, care a respins judecarea unor dosare de coruptie, invalidand decizii anterioare ale instantelor, si Consiliul Superior al Magistraturii, de cealalta parte, prea bland in sanctionarea devierilor de la masurile de reforma. Un CSM netransparent si lipsit de credibilitate, care nu ajuta reforma, care nu-si apara procurorii si judecatorii de atacurile politicului, care asista la macelarirea Codului penal si a Codului de procedura penala in parlament. Expertii europeni merg insa mai departe si nu se limiteaza la a creiona portretul autoritatii judecatoresti din Romania, la un an si jumatate de la aderarea la Uniunea Europeana. CSM este aproape somat sa intervina public si sa tina piept asaltului din parlament: "trebuie sa adopte o pozitie lipsita de echivoc in ceea ce priveste lupta impotriva coruptiei la nivel inalt in contextul actualei dezbateri politice controversate din parlament". Dar cine sa faca acest lucru? Lidia Barbulescu, sefa CSM, s-a remarcat deja prin cateva interventii antireforma, e deranjata de criticile CE, care se amesteca in treburile interne ale justitiei pe care o pastoreste, i se pare ca romanii exagereaza cand vorbesc de amploarea coruptiei si da o mana de ajutor parlamentului, sesizand Curtea Constitutionala impotriva procurorilor. Si mai ales cine sa reinnoiasca angajamentul Romaniei de a curata sistemul de coruptie si pentru respectarea statului de drept, asa cum cer imperios oficialii europeni in finalul raportului? Clasa politica a intrat deja in caruselul alegerilor, eliminand din oferta electorala promisiunile anticoruptie si nu vrea sa se impiedice, in cursa ei, de obstacole penale. Sansele ca raportul CE sa insemne mai mult decat un dus rece de vara, aspru si intepator la inceput, dar cu care te obisnuiesti usor, sunt, din pacate, mici.