De același autor
Politica, moralitatea si legalitatea sunt ca trei sabii care n-au loc in aceeasi teaca. Doua episoade derulate in ultimele zile ne-au adus si dovezi in acest sens, daca cineva mai avea vreun dubiu. Fie ca e in parlament, fie in orice alt colt al vietii publice, omul politic al zilelor noastre nu poate sa fie si politician, sa fie si moral si sa actioneze si legal. Iar daca are bani cat sa cumpere bomboane pentru un intreg continent, lucrurile scapa si mai usor de sub control. Gigi Becali, care ravneste la voturile populatiei, a dat definitia omului cu putere in Romania, asa cum s-a priceput mai bine: “Orice lucru daca e moral, si e ilegal, il fac” sau “Daca e vreo inregistrare cu mine, eu nu o s-o recunosc”. Povestea lui Gigi Becali este cat se poate de simpla - a incercat sa dea o valiza cu bani unei echipe in ultima etapa a Campionatului ca sa o stimuleze sa castige meciul, dar nu si Campionatul, pe care l-ar fi castigat astfel Steaua. Iar odata ajunsa campioana in tara, Steaua ar fi intrat automat in Liga Campionilor, care i-ar fi adus lui Gigi Becali 10 milioane de euro. O afacere buna, fata de cele nici doua milioane de euro “investite” in fotbalistii din Cluj. Procurorii sustin ca au gasit indicii de coruptie, pe care le-au catalogat ca fiind “dare de mita”. Gigi Becali le-a spus simplu: “bani pentru bomboane”, iar cand gluma s-a ingrosat si fotbalistii au inceput sa fie audiati, s-au transformat in “bani pentru pamant”.
Cel de-al doilea episod se petrece in parlament, cel mai democratic for al tarii si, mai nou, si total neconstitutional, suprainstanta de judecata. Deputatii si senatorii si-au frecat mainile de bucurie cand au vazut ce noroc a cazut pe capul lor: dosarele de coruptie intocmite de procurori unor fosti si actuali ministri, care sunt si parlamentari, nu mai au secrete pentru ei. Poate sa le vada oricine, inclusiv cei cercetati, pe baza unei cereri scrise de mana. Doar campania electorala, in plina desfasurare, pare ca-i tine departe de dosarele DNA si DIICOT, caci nu pot pretinde chiar atat de mult incat sa le ia sa le studieze in teritoriu, in pauzele mitingurilor electorale. “Fapta rusinoasa” a deputatului PSD Eugen Nicolicea, finul lui Miron Mitrea, de a se infiltra in comisia de analiza a dosarului de coruptie al nasului sau paleste in fata verdictului deja anuntat de presedintele Comisiei juridice, deputatul PC Sergiu Andon. Dupa ce l-a pus la punct parinteste pe curiosul fin Nicolicea, Sergiu Andon i-a dat asigurari ca, “din punct de vedere penal, Mitrea s-ar putea sa nu aiba probleme”. Si atunci, de ce i-ar face probleme parlamentul, chemat sa voteze in plen, daca procurorii au voie sa inceapa urmarirea penala impotriva lui? Disperarea din vocea lui Dumitru Dragomir (alt om de fotbal cu imunitate parlamentara, ajuns si el un nume pe un dosar DNA) cand, in urma cu peste doi ani, la discutarea in parlament a cererii procurorilor de a perchezitiona locuintele lui Adrian Nastase, le cerea cu naduf deputatilor sa nu voteze pentru ca le-ar putea veni si lor randul, i-a bantuit probabil pe multi.
Multi isi vor fi spus in mintea lor, vazand circul de pe stadion sau din parlament, ca este imoral si ilegal ce se intampla. Dar mai este ceva. Reactia oamenilor politici sau a acelora cu gustul puterii in momentul in care se incearca curatarea clasei politice, fie prin anchetele procurorilor, fie si numai prin propuneri ingropate in casetele din parlament, precum Legea lustratiei, este semnul dispretului pe care il au fata de noi. Cele doua episoade telenovelistice, care ne-au invadat casa in ultimele zile, ar trebui sa fie o ultima lectie. Mai mult decat alta data, putem face si altceva decat a butona telecomanda. Pe 1 iunie este primul tur al alegerilor locale. Va fi ca o repetitie inaintea votului din toamna, de la parlamentare.
