De același autor
De la Tariceanu I la Tariceanu II
Guvernul condus de premierul Calin Popescu Tariceanu a sarbatorit intrarea in Uniunea Europeana intr-o formula diferita de cea de la investitura, in urma deciziei, din 3 decembrie 2006, a Partidului Conservator de a iesi de la guvernare. In scurt timp insa, aveau sa apara si alte modificari in structura guvernamentala.
Prima schimbare apare la 2 februarie 2007, cand ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu isi da demisia, la cererea sefului sau de partid si guvern, Calin Popescu Tariceanu. "Primul ministru Calin Popescu Tariceanu a avut astazi o discutie cu ministrul de Externe, Mihai Razvan Ungureanu, in cadrul careia i-a solicitat sa-si dea demisia, pentru ca nu a informat guvernul si pe seful Executivului in legatura cu retinerea celor doi cetateni romani in Irak. Ministrul de Externe a fost de acord, asumandu-si faptul ca MAE a procedat gresit" - suna comunicatul oficial al guvernului. Ceea ce i s-a reprosat de fapt lui Mihai Ungureanu a fost ca l-a informat numai pe presedintele Traian Basescu despre situatia a doi cetateni romani care erau retinuti in Irak.
Tot in luna februarie s-a accentuat tensiunea dintre primul ministru si ministrul Justitiei, Monica Macovei. Odata trecut momentul integrarii in UE, politicienii amenintati de dosare penale au iesit virulent la atac. Prima motiune simpla incununata de succes a fost impotriva ministrului Justitiei si a reformelor promovate de aceasta. La 13 februarie, cu votul catorva liberali si udemeristi, motiunea a fost adoptata de Senat. Premierul a cerut opinia Curtii Constitutionale, pentru a decide daca printr-o motiune simpla se poate cere demisia unui ministru. Raspunsul Curtii Constitutionale i-a fost favorabil Monicai Macovei, care a mai ramas in functie inca aproape 2 luni.
La 1 aprilie, premierul Calin Popescu Tariceanu anunta: "Am luat o decizie legata de o noua formula de guvernare: in jurul PNL, alaturi de UDMR si fara PD... E o decizie pe care nu as fi dorit sa o iau, pe care am dorit sa o evit, dar riscam sa ramanem angajati in dispute sterile". Ulterior, presedintele Traian Basescu dezvaluia ca PD a fost scos de la guvernare pentru ca nu a vrut sa renunte la Monica Macovei, asa cum ar fi cerut premierul. Declaratia a fost confirmata de insasi Monica Macovei, care spunea intr-o aparitie televizata "premierul Tariceanu a spus la ultima întâlnire cu PD: ramân Blaga, Berceanu, tot PD la guvernare, dar nu Monica Macovei. Si atunci, PD a zis: nu, noi suntem solidari".
Guvernul Tariceanu II, format din PNL si UDMR, a fost votat in parlament la data de 3 aprilie 2007 si a primit 303 voturi pentru si 27 impotriva. Presa a scris atunci despre noua majoritate politica din parlament: PNL-PSD-UDMR. Calin Popescu Tariceanu a schimbat odata cu restructurarea si un ministru liberal, Sebastian Vladescu, trecut pe post de secretar de stat in nou infiintatul Minister al Economiei si Finantelor. Cunoscut ca un apropiat al premierului, Sebastian Vladescu a avut totusi opinii impotriva politicii promovate de premier, schimbarea sa fiind perceputa ca o sanctiune pentru votul dat in CSAT, in iunie 2006, impotriva retragerii trupelor din Irak, propuse de liberali. In 22 octombrie, premierul a aprobat demisia lui Sebastian Vladescu si din functia de secretar de stat, dupa ce acesta s-a pronuntat public impotriva majorarii pensiilor, pe motiv ca bugetul nu poate suporta o asemenea masura.
Urmatoarea schimbare produsa in guvern a fost una fortata de dezvaluirile anchetei penale in care era implicat ministrul Agriculturii, Decebal Traian Remes. Televiziunea publica difuza in data de 10 octombrie o inregistrare video care ii prezenta pe Decebal Traian Remes si pe fostul ministru al Agriculturii Ioan Muresan discutand despre o posibila aranjare a unei licitatii. Decebal Traian Remes a demisionat a doua zi, 11 octombrie, fiind inlocuit de Dacian Ciolos.
Cabinetul Tariceanu II a rezistat fara remaniere, desi au venit critici chiar din randul liberalilor, care i-au cerut, la mijlocul lunii octombrie, premierului Calin Popescu Tariceanu sa renunte la ministrii cu probleme de imagine, precum Paul Pacuraru, Tudor Chiuariu, Eugen Nicolaescu, Adrian Cioroianu si Cristian Adomnitei. In 9 decembrie, ministrul Justitiei, Tudor Chiauriu, isi anunta demisia, care ii fusese ceruta in mod repetat atat de unele partide politice, reprezentanti ai magistratilor, cat si de presedintele Traian Basescu, in urma unor masuri luate pe timpul mandatului. Ministru al Justitiei a fost propusa Norica Nicolai, impusa de partid, se pare in ciuda opozitiei premierului.
In 2007, cabinetul Tariceanu II a facut fata celor doua motiuni de cenzura dezbatute de parlament. Prima, initiata de PD, declarata din start fara sanse de reusita, a fost dezbatuta in 11 iunie. Parlamentarii PSD au dat ajutor Cabinetului Tariceanu, votand impotriva motiunii de cenzura. Dupa vacanta de vara, PSD a depus propria motiune de cenzura, creditata cu sanse mari de reusita. Dar, in 3 octombrie, motiunea a strans doar 220 de voturi "pentru" si 152 "impotriva". Potrivit calculelor, 7 senatori si 15 deputati din PSD ar fi votat impotriva motiunii de cenzura initiate chiar de acest partid, ceea ce l-a facut pe Mircea Geoana sa declare ca "lasitatea unor parlamentari a permis guvernului sa supravietuiasca".
Cele doua referendumuri
Cele doua consultari populare, din 16 mai si din 25 noiembrie, l-au avut ca actor principal pe presedintele Traian Basescu. Alaturi de presedinte au fost, mai mult sau mai putin vizibil, PD si PLD. Asemanarile se opresc insa aici.
Referendumul din 19 mai a fost organizat in urma suspendarii presedintelui de catre parlament. Traian Basescu a fost nevoit sa paraseasca pentru o luna Palatul Cotroceni. A fost in acest timp foarte activ in campania pentru referendum. A participat la mai multe mitinguri organizate cel mai adesea de PD, alaturi de el fiind toti liderii partidului, dar si cei ai PLD. Mesajul transmis de presedinte a avut o tinta directa - cei 322 de parlamentari care au votat suspendarea sa, identificati de presa cu formula "coalitia anti-Basescu". Deciziile controversate ale parlamentarilor, luate de la inceputul anului si pana la momentul referendumului, i-au alimentat presedintelui si sustinatorilor lui mesajele catre electorat. De pilda, Legea referendumului a fost modificata de trei ori in parlament, cu scopul ca presedintele sa poata fi demis mai usor. Curtea Constitutionala a fost nevoita sa se pronunte tot de atatea ori, decizand pana la urma ca, in cazul demiterii presedintelui, nu mai exista obligativitatea prezentei la vot a jumatate plus unu din numarul total al alegatorilor pentru ca referendumul sa fie valid. Altfel spus, presedintele poate fi demis cu majoritatea voturilor celor care se prezinta la urne. Schimbarea regulilor in timpul jocului s-a intors ca un bumerang impotriva celor 322 de parlamentari. Un alt mesaj des folosit de presedinte a fost lupta impotriva coruptiei. Insotit de fostul ministru al Justitiei Monica Macovei, care fusese la randul ei, in luna februarie, o victima a parlamentarilor prin adoptarea motiunii simple pe tema justitiei de catre Senat, Traian Basescu si-a concentrat adesea discursul in jurul sintagmelor "oligarhi", "stat ticalosit", "sistem ticalosit", "coruptie transpartinica". "Le-am spus repetat: decuplati-va de politicieni, dragi oligarhi! Statul ticalosit nu trebuie sa mai existe în România!... Oligarhii cer liniste, adica un presedinte tacut, care nu vede si nu aude", spunea Traian Basescu in data de 9 mai. Confruntarea din 19 mai a fost una puternic emotionala. In plus, intr-o tabara se afla un lider politic care ocupa in mod constant primul loc in topul increderii populatiei, in vreme ce, in cealalta, se aflau parlamentarii, in continua scadere in ochii opiniei publice. Rezultatele referendumului nu au fost o surpriza: 74,48% au votat impotriva demiterii presedintelui, adica putin peste 6 milioane de persoane. Prezenta la vot a fost de 44,45%.
Referendumul din 25 noiembrie pe tema votului uninominal nu a mai avut acelasi succes, desi, de data aceasta, a fost initiativa presedintelui Traian Basescu. Suprapunerea lui cu alegerile pentru Parlamentul European, lipsa dezbaterilor in care sa se aduca argumente pentru tipul de vot propus de guvern prin asumarea raspunderii si cel promovat de presedinte - ar putea fi motive obiective pentru esecul referendumului. Miza nu a mai fost atat de puternica in ochii electoratului, in ciuda faptului ca parlamentul nu se bucura de incredere din partea populatiei, iar mesajul presedintelui a fost o continuare a celui din campania din luna mai: sa se schimbe pana la urma "sistemul ticalosit", sa fie inlocuiti cei alesi la gramada pe liste - "listacii". Observatorii scenei politice au dat si alte explicatii pentru interesul scazut pentru acest referendum: populatia ar fi vazut in aceasta consultare o noua confruntare intre presedinte si premier, din sirul lung al disputelor din acest an. Premierul Calin Popescu Tariceanu a fost absent din campania pentru referendum, creand impresia ca pentru guvern nu mai exista o asemenea tema de dezbatere, dupa asumarea raspunderii pentru sistemul de vot uninominal mixt. Astfel, Traian Basescu, in rarele aparitii publice televizate pe tema referendumului pentru votul uninominal pur, in doua tururi de scrutin, a fost mai degraba nevoit sa se bata de unul singur, lipsindu-i interlocutorul. Prezenta la vot a fost de 26,51%, adica putin peste 4.850.000 de persoane. Dintre acestea, 81,36% au sustinut varianta presedintelui privind votul uninominal. Dar, cum la acest referendum nu s-a mai aplicat regula majoritatii celor care voteaza, ca la demiterea presedintelui, numarul persoanelor care au participat la vot nu a fost suficient pentru a-l valida. Presedintele Traian Basescu a atacat la Curtea Constitutionala varianta guvernului de vot uninominal, iar la 12 decembrie a primit si raspunsul: Cabinetul Tariceanu si-a asumat raspunderea pentru un proiect care are cel putin doua prevederi neconstitutionale. Este vorba de prevederile privind listele nationale suplimentare si cele prin care pot fi declansate alegeri anticipate in cazul reorganizarii administrativ-teritoriale. Pe moment, este o mica victorie a presedintelui Basescu, care a si comentat imediat decizia Curtii Constitutionale, atacand guvernul si pe sustinatorii acestei variante de vot uninominal. Dar legea se va intoarce in parlament, unde ar putea ramane o perioada buna de timp, astfel incat sa nu mai poata intra in vigoare in timp util pentru alegerile parlamentare din 2008.
Europarlamentare cu forta
Partidele politice nu au aratat un interes major pentru primul scrutin pentru alegerea reprezentantilor Romaniei in Parlamentul European. Initial, dupa negocieri intre partidele politice, data alegerilor europarlamentare a fost stabilita de guvern pentru 13 mai. In aceeasi perioada insa au inceput demersurile de suspendare a presedintelui si pentru organizarea referendumului de demitere. Premierul Calin Popescu Tariceanu a anuntat la 10 martie ca nu va ceda "presiunilor politice" si ca va amana alegerile pentru Parlamentul European. Decizia, unilaterala, a determinat si prima iesire publica a premierului impotriva PD, aflat inca la guvernare. "Invit PD sa se hotarasca. Daca nu le convine, sa treaca în opozitie. Aceasta decizie nu am luat-o în functie de interesul PNL sau la PD, ci in interesul României", a declarat premierul, care si-a motivat decizia prin existenta "unui climat politic tensionat". Hotararea de guvern prin care s-a amanat data alegerilor a fost data fara semnatura ministrilor democrati si a ministrului Justitiei.
In 20 august, premierul a invitat la consultari partidele parlamentare pentru a stabili noua data a desfasurarii alegerilor europarlamentare. Dupa intalnire, la care nu au participat reprezentantii PD, a fost stabilita data de 25 noiembrie. Dar climatul politic, asa cum era de asteptat, nu a fost deloc mai linistit. Presedintele Traian Basescu a semnat decretul de organizare a referendumului pentru votul uninominal in doua tururi pentru data de 25 noiembrie, iar guvernul a decis ca cele doua scrutine sa se desfasoare in sectii de votare diferite.
Organizarea alegerilor pentru Parlamentul European a avut din start un handicap. La inceputul lunii iulie, un sondaj Gallup realizat pentru Agentia de Strategii Guvernamentale arata ca doar 5% dintre români stiu câte ceva despre alegerile europarlamentare. Si, desi au fost mult mai mediatizate decat referendumul pentru uninominal, acestea nu au reusit sa capteze atentia populatiei si sa beneficieze de o prezenta masiva la vot. Explicatiile, pe langa necunoasterea institutiilor europene, ar mai fi: slaba implicare a partidelor politice in acest scrutin, numele aproape necunoscute ale candidatilor alesi de partidele politice sa le reprezinte, lipsa unor confruntari reale si a unor dezbateri pe teme europene. De pilda, in Ardeal, unde a existat o confruntare reala intre UDMR si episcopul László Tökés, candidat independent, prezenta la vot a fost mult mai mare decat in celelalte zone ale tarii. Prezenta la vot, la nivelul intregii tari, a fost de 29,46% (in Harghita 44%). Alegerile europarlamentare au inregistrat doua surprize: PRM nu a trecut de pragul electoral, iar PLD a obtinut un scor satisfacator la prima confruntare cu electoratul - 7,78%. Rezultatele acestui scrutin au stabilit noua ordine politica: PD - 28,81%, PSD - 23,11%, PNL - 13,44, PLD -7,78%, UDMR - 5,62%. Imediat dupa anuntarea rezultatelor, liderii politici, aproape fara exceptie, au anuntat masuri de reorganizare in interiorul partidelor. PSD a obtinut cel mai slab scor electoral din istoria sa, ceea ce l-a facut pe presedintele de onoare, Ion Iliescu, sa ceara organizarea unui congres extraordinar. Mircea Geoana a fost insa multumit de vot, declarand ca rezultatele sunt "relativ bune". Corneliu Vadim Tudor a anuntat ca se retrage din parlament, apoi ca retrage tot partidul, ca ulterior sa revina si sa o sanctioneze cu excluderea din PRM doar pe Daniela Buruiana. La fel liderul PC, Dan Voiculescu, a anuntat ca paraseste conducerea partidului, pentru ca apoi sa amane acest pas pana in ianuarie 2008. Presedintele PNL, Calin Popescu Tariceanu, a anuntat, la 10 decembrie, decizia Delegatiei Permanente a PNL de a cere demisia conducerilor filialelor judetene care au obtinut un scor mai mic de 12% la alegerile europarlamentare din 25 noiembrie, scor care este sub media pe tara a PNL. La randul lui, secretarul general al PD, Vasile Blaga, a anuntat posibile sanctiuni pentru filialele partidului din zonele in care s-a inregistrat o prezenta slaba la vot, mai ales la referendumul pentru votul uninominal.
Romania are in Parlamentul European 35 de fotolii, in urma alegerilor din 25 de noiembrie acestea fiind ocupate de 13 membri PD, 10 PSD, 6 PNL, 3 PLD, 2 UDMR si de un eurodeputat independent, László Tökés.
PSD - intre opozitie si putere
Principalul partid de opozitie, PSD, a urmat in 2007 un traseu mai degraba haotic pe scena politica. Mircea Geoana a avut momente dificile in partid, fiind contestat de mai multi lideri locali, dar si de presedintele de onoare, Ion Iliescu, insa a reusit sa le depaseasca. PSD s-a angajat cu putere in actiunea de suspendare a presedintelui Traian Basescu, desi atat sondajele de opinie, cat si membri ai partidului, in special asa-numitul Grup de la Cluj, atrageau atentia ca este una perdanta. In 21 mai, la doua zile dupa referendum, mai mult obligat de partid, Mircea Geoana si-a asumat raspunderea pentru esecul inregistrat la consultarea populara pe tema demiterii presedintelui. "Recunoastem esecul acestui referendum. Cand Curtea Constitutionala a dat aviz negativ ar fi trebuit sa ne gandim de mai multe ori, dar, pe fond, demersul nostru a fost legitim." Mircea Geoana a considerat insa ca nu este cazul sa demisioneze. Nici el, nici alti lideri ai partidului, desi Grupul de la Cluj ceruse insistent, in sedinta Biroului Permanent, demisia lui Ion Iliescu si a lui Viorel Hrebenciuc, liderii grupurilor parlamentare PSD care au coordonat aceasta actiune in parlament. Pe timpul vacantei parlamentare, liderii PSD au incercat o apropiere de PNL, dupa semnalul dat in parlament pentru investitura Cabinetului Tariceanu II si votul impotriva motiunii de cenzura initiate de PD. Presa a relatat despre negocieri intre cele doua partide politice, mergand pana la impartirea posturilor guvernamentale, prin cooptarea PSD in guvern. In 16 august, Mircea Geoana isi declara disponibilitatea de a fi premier ("Doresc sa fiu prim-ministru pe motiv ca functia de prim-ministru este una la care liderul unui partid trebuie sa se înscrie"), iar in 21 august are o declaratie publica in care ii cere presedintelui Traian Basescu sa contribuie la formarea unei majoritati parlamentare si a unui nou guvern si sa negocieze cu PSD desemnarea premierului. PSD decisese deja ca va introduce o motiune de cenzura odata cu noua sesiune parlamentara, iar analistii politici au vazut in aceasta decizie esecul negocierilor cu PNL pentru o colaborare la guvernare. Motiunea de cenzura a fost discutata in 3 octombrie, in tabara PSD inregistrandu-se tradari. Printre cei care n-au votat motiunea s-au numarat, potrivit unor surse din PSD, Ion Iliescu, Adrian Nastase, Miron Mitrea si Ion Solcanu. Ei nu au fost totusi sanctionati de partid si nici Mircea Geoana nu a fost de clintit de pe post. In ciuda unor gesturi spectaculoase, Grupul de la Cluj nu a avut forta necesara sa-si impuna ideile in PSD. Vasile Dancu si-a dat demisia din functia de vicelider al grupului PSD din Senat, iar Vasile Puscas din cel al Camerei Deputatilor, in urma esecului referendumului din 19 mai. Doua luni mai tarziu, in 17 iulie, Vasile Dancu renunta si la functia de vicepresedinte PSD, in semn de protest fata de decizia lui Mircea Geoana de a-i interzice sa dea interviuri presei pe teme de strategie. Ioan Rus, perceput ca lider al Grupului de la Cluj, a demisionat la 16 decembrie din functia de presedinte al organizatiei PSD Cluj, fara sa faca publice motivele. Potrivit purtatorului de cuvânt al organizatiei Cluj, un motiv al demisiei ar fi rezultatele nesatisfacatoare obtinute de PSD Cluj la alegerile europarlamentare. La alegerile pentru Parlamentul European, PSD a obtinut 23,11%, un scor slab in comparatie cu cele obtinute la celelalte alegeri parlamentare (in 2004, PSD s-a clasat pe primul loc cu circa 37% din voturi). Mircea Geoana nu a acceptat nici de aceasta data sa demisioneze, anuntand ca o va face doar daca partidul nu va castiga alegerile locale si parlamentare din 2008. Pe parcursul anului 2007, Adrian Nastase, obligat sa se retraga din functiile de conducere, din partid si din parlament, in urma dosarelor penale in care este cercetat, a dat mai multe semne ca vrea sa revina in fruntea partidului.
PD, PLD… PD-L
Partidul Liberal Democrat, condus de Theodor Stolojan, a fost inregistrat oficial ca partid politic la 1 martie 2007. Ideea constituirii unui nou partid politic a fost lansata de fostul consilier prezidential, impreuna cu alti fosti lideri PNL, precum Valeriu Stoica si Gheorghe Flutur, in vara lui 2006, iar in 27 decembrie 2006, Theodor Stolojan depunea dosarul de inscriere la tribunal. In parlament, PLD a colaborat cu Partidul Democrat, sustinandu-si reciproc motiunile indreptate impotriva Cabinetului Tariceanu si proiectele legislative. In campania pentru referendumul pentru demiterea presedintelui, cele doua formatiuni politice au organizat impreuna mitinguri de sustinere a lui Traian Basescu. De asemenea, i-au fost alaturi in campania privind votul uninominal in doua tururi de scrutin, desi initial aveau alte opinii in legatura cu forma de vot. Pe parcursul anului 2007, liderii PLD si PD au exclus in mod repetat ideea fuziunii dintre cele doua partide politice si chiar a unei aliante preelectorale, pe modelul Aliantei D.A. La alegerile pentru Parlamentul European, cele doua formatiuni politice au mers pe liste separate, PD obtinand 28,8%, iar PLD 7,78%, depasind pronosticurile. Zvonurile privind o posibila fuziune intre PD si PLD dupa alegerile europarlamentare au aparut inca din vara, dar ele au fost negate vehement de liderii celor doua partide politice. In 27 octombrie, Theodor Stolojan declara ca respinge categoric ideea fuziunii, obiectivul PLD fiind de a "unifica fortele de centru-dreapta într-o constructie politica în care fiecare partid sa îsi pastreze identitatea doctrinara". Chiar in ziua de 3 decembrie aparea un interviu cu Emil Boc in ziarul Cotidianul, in care declara: "Cand vor fi alegeri pentru Parlamentul Romaniei sunt convins ca, singuri sau impreuna cu PLD, vom avea majoritatea prin care sa guvernam Romania. Sincer sa fiu, ca presedinte de partid, mi-as dori ca PD sa obtina singur aceasta majoritate". In seara aceleiasi zile, Emil Boc si Theodor Stolojan anuntau decizia de unificare a PD cu PLD. "Am decis sa propunem conducerilor partidelor noastre formarea unui nou partid politic de centru dreapta, rezultat din unificarea PD si PLD. Noul partid va fi afiliat la Partidul Popular European si va pastra în interior curentul de centru si curentul liberal", a spus Emil Boc. La 11 decembrie, liderii PD si PLD au decis sa recurga la comasare prin absorbtie pentru formarea Partidului Democrat-Liberal, iar in 15 decembrie Conventia Nationala a PD si Congresul Extraordinar al PLD au aprobat, separat, fuziunea prin absorbtie, statutul, programul politic si protocolul care stau la baza noii formatiuni politice. Doua zile mai tarziu, Emil Boc si Theodor Stolojan au semnat oficial actele de constituire a PD-L. Graba cu care a fost anuntata fuziunea a alimentat ideea ca totul a fost pus la punct de presedintele Traian Basescu. Tonul a fost dat de liberalul Ludovic Orban, care a declarat ca infiintarea PD-L a fost comandata de Traian Basescu. De altfel, inca de la aparitia sa, PLD a primit eticheta de partid prezidential, care s-a extins acum la nou infiintatul Partid Democrat-Liberal.
