De același autor
Strategia celor doua doamne ajunse in fruntea Consiliului Superior al Magistraturii, de a-si anunta candidaturile doar cu cateva minute inainte de sedinta in care cereau votul colegilor, are o singura explicatie, recunoscuta cu jumatate de gura: frica de presa. Sa nu li se faca vreo campanie negativa, sa nu fie "denigrate" inainte sa apuce sa ia vreo decizie. Asa s-a intamplat si anul trecut, cand toata lumea a aflat despre intentia lui Anton Pandrea de a candida cu o ora mai devreme, doar printr-o scapare a presedintelui Traian Basescu, caruia i se suflase din mers ca sa nu-si faca griji, va fi totusi o candidatura. In deplin spirit de colegialitate, membrii CSM sunt extrem de atenti la imaginea candidatilor, acceptand fara niciun comentariu candidaturile. Mai mult, odata anuntata o candidatura, nu se gaseste niciun contracandidat. S-a infiripat astfel o cutuma, care se pliaza natural stilului de lucru al membrilor CSM: cat mai netransparent, departe de ochii iscoditori si inevitabil rauvoitori ai presei. Grija nemasurata a membrilor CSM de a nu intra in malaxorul jurnalistic inainte de validarea pe un anumit post arata in primul rand vulnerabilitatile acestora. Ca si Anton Pandrea, fost membru al asa-numitului "complet rosu", care a actionat la indemnul iliescian de a nu le permite proprietarilor sa-si preia imobilele de drept si asupra caruia planeaza si suspiciunea ca ar fi colaborat cu structurile Securitatii, si judecatoarea Lidia Barbulescu si procuroarea Gratiana Isac au cate ceva de ascuns. Sau macar ceva despre care jurnalistii n-ar trebui sa-si mai aduca aminte intr-un moment delicat, precum cel al promovarii. Despre Lidia Barbulescu s-au scris multe in ultimii ani, gratie si sesizarilor facute de fostul ministru al Justitiei Monica Macovei. Unul ar fi ca ocupa functia de vicepresedinte al Inaltei Curti de Casatie si Justitie in mod ilegal, intrucat mandatul ii expirase la sfarsitul anului 2004. Apoi, ca ar fi intervenit, in 2006, pentru modificarea regulamentului de concurs al angajatilor de la Institutul de Criminologie, asa incat propriei fiice sa-i fie mai usor sa obtina stabilitatea pe post. Monica Macovei a sesizat CSM in acest caz, dar, desi exista o declaratie in scris a directorului de atunci al Institutului, care povestea cu amanunte cum s-a intervenit, colegii doamnei Barbulescu au inchis cazul. Intre timp, lucrurile s-au rezolvat cat se poate mai bine pentru familia Barbulescu, caci fiica noii sefe a CSM lucreaza chiar sub ochii mamei ei, la CSM, printr-un transfer discutabil. Nici Gratiana Isac nu sta mai bine, daca e sa rasfoim presa ultimilor ani. Doamna Isac, care a intrat recent in CSM, si-a pierdut functia de conducere de la DIICOT la propunerea aceleiasi Monica Macovei, in urma evaluarii activitatii.
Disputele care o au ca actor principal pe noua sefa a CSM au depasit insa de mult granitele tarii. Lidia Barbulescu este unul dintre membrii CSM aflati pe lista Comisiei Europene, care monitorizeaza si potentialele conflicte de interese generate de ocuparea, in paralel cu calitatea de membru al CSM, si a unei functii de conducere la instante si parchete. Satula de incapatanarea expertilor europeni de a solicita rezolvarea acestei situatii, dar si a altora, precum responsabilizarea institutiei, Lidia Barbulescu a izbucnit la un moment dat in plina sedinta a CSM impotriva "amestecului" Comisiei Europene in treburile justitiei din Romania. "Nimeni, nici chiar presedintele României si nicio alta autoritate internationala, indiferent de rang, ca de exemplu Comisia Europeana, nu poate sugera ori comenta solutiile pronuntate de judecatori fara a fi pasibil de a i se reprosa încalcarea principiului independentei justitiei", a spus cea care va trebui sa reprezinte CSM timp de un an in relatia cu Comisia Europeana.
Sa privim putin si in viitor. Imediat dupa validare, cele doua doamne au facut emotionate primele declaratii, anuntandu-si intentiile. Vor continua reforma, fara sa spuna ce inteleg prin reforma, cat timp au criticat-o pe fata pe cea promovata de Monica Macovei. Amandoua vor lupta pentru o "transparenta mai mare a CSM". Un obiectiv cat se poate de onorabil, umbrit insa de inceputul noilor lor cariere la sefia CSM - candidaturi total netransparente, anuntate si discutate cu usile inchise. Abia in ziua alegerilor, cand momentul fusese deja consumat, au fost postate pe pagina de Internet a CSM si planurile de management redactate, potrivit noilor prevederi, de candidati. Asa ca aproape nu mai conteaza daca obiectivele de acolo sunt sau nu realizabile. Ceea ce refuza sa inteleaga membrii CSM, in particular noile sefe ale institutiei, este ca, in lipsa transparentei si a asumarii responsabilitatii, este firesc ca jurnalistii sa scrie despre orice altceva decat ceea ce ar dori domniile lor. La fel, cat timp nu lanseaza o tema de dezbatere reala, un prilej ratat fiind chiar planurile de management tinute la sertar pana in momentul votarii, nu ar mai trebui sa se supere ca presa va scrie, de pilda, despre eforturile doamnei Barbulescu de a-si cumpara locuinta de serviciu, dupa ce legea i-a interzis acest lucru.
