De același autor
Nu cred ca l-am salvat. Nu cred ca ancheta se va opri. Eu asa stiu, ca justitia isi va face sau cred ca isi va face in continuare datoria. Nu accept ca, din interese politice de moment, din cauza unor simpatii sau antipatii sau, eventual, din cauza apartenentei la majoritatea guvernamentala sau la opozitie, sa incalcam anumite principii extrem de importante. Pentru mine, regulile de joc ale democratiei nu sunt pur si simplu niste instrumente pe care le folosim cand sunt spre beneficiul nostru, iar atunci cand ne impiedica in realizarea unor deziderate le aruncam si cautam alte instrumente. La ce ma refer? La ideea votului secret. Deci, votul secret privind persoanele este un instrument extrem de important si, daca am accepta ca de dragul controlului asupra propriilor nostri parlamentari, in cazul unui vot important, sa incalcam aceasta regula, am putea sa ajungem intr-o situatie cand ni se va cere sa ne aratam buletinele de vot la alegerile parlamentare sau la cele prezidentiale. Votul secret, in cazul persoanelor, are un sens extrem de clar. Trebuie sa ai libertatea de a vota fara sa te temi de consecinte directe sau indirecte din partea celui in legatura cu care ai votat sau din partea adversarilor respectivei persoane. Eu as zice ca, daca, dupa unii, UDMR a decis rezultatul votului, desi eu nu cred acest lucru, dar daca totusi a fost asa, atunci noi am salvat nu pe cineva, ci ceva, un principiu extrem de important al democratiei, si anume ca nu poti schimba dupa placul tau regulile jocului si mai ales nu poti schimba anumite principii care tin de sanatatea morala a unei societati. Noi am votat nu pentru cineva, ci pentru un principiu extrem de important, pe care nu suntem dispusi sa-l incalcam nici de dragul unor foloase politice. In continuare, parlamentarii nostri au votat dupa constiinta lor.
UDMR si principiile
Dar, in acelasi timp, parlamentarii nu demonstreaza lipsa de vointa politica in a sprijini lupta impotriva marii coruptii. Amintiti-va de Raportul din toamna.
Faptul ca noi am optat pentru votul secret nu inseamna ca noi am votat impotriva perchezitiei. Mai bine zis, colegii, pentru ca eu nu sunt deputat.
In acelasi timp, toti observatorii au spus ca marea majoritate a deputatilor UDMR au votat impotriva perchezitiei si numaratoarea voturilor a parut sa confirme acest lucru.
In primul rand asta este rostul votului secret, ca ulterior nimeni sa nu poata sa te traga la raspundere ca ai votat intr-un anumit fel in legatura cu o persoana. Si ceea ce s-a intamplat ulterior e rusinos, dupa parerea mea. S-au facut fel de fel de liste ale rusinii privind votul din parlament. Deja este o incercare de intimidare a parlamentarilor in ceea ce priveste votul lor. Or, eu nu cred ca societatea romaneasca ar avea nevoie de parlamentari care se tem, care pot fi influentati si intimidati in legatura cu opiniile lor. Fiecare a votat cum a crezut de cuviinta si in totalitatea lor acesti parlamentari reprezinta societatea romaneasca. Daca suntem nemultumiti cu parlamentul actual, atunci putem sa ne gandim la schimbarea lui, la alegeri anticipate, dar n-avem dreptul sa incercam sa-i tragem la raspundere pentru votul lor. De altfel, numarul voturilor, in cazul votului pentru vot secret si in cazul votului privind perchezitia, nu coincide. Nimeni nu poate sa traga nici un fel de concluzie. Foarte multi colegi ai mei au fost pentru votul secret si in acelasi timp au fost pentru perchezitie. Din discutiile cu ei, eu asa stiu. Aceste dezbateri asupra continutului unui vot secret sau asupra rezultatului votului din parlament ar putea sa duca mai departe la compromiterea parlamentarismului. Insisi parlamentarii au facut foarte mult pentru compromiterea parlamentarismului.
Si acest vot...
Nu. Acest vot e opinia lor. Nu vreau sa analizez continutul votului.
Dar nu se creeaza impresia ca un parlamentar este mai presus de lege, beneficiind de aceasta imunitate intr-un caz de coruptie?
Am mai spus: aici cred ca toata lumea a gresit. D-l Adrian Nastase a gresit, fiindca din primul moment trebuia sa fie de acord cu perchezitia, sa evite acest vot din parlament si sa ofere posibilitatea procurorilor sa intre in casa. Aceasta era solutia cea mai buna. A gresit si ministrul Justitiei, sau procurorul-sef, care n-a venit, asa cum stiti, cu argumente prea pertinente privind perchezitia. De la un moment dat, a devenit comica atat impotrivirea presedintelui Camerei Deputatilor, cat si argumentatia ministrului Justitiei, cand s-a referit la problema termopanelor. Asa mi-au spus colegii, ca ar fi fost nevoie de o argumentatie mult mai intemeiata. Daca parlamentarii sunt mai presus de lege? Nu sunt. Si, daca gresesc, atunci, parlamentarii, ca orice cetatean din Romania, trebuie sa raspunda pentru faptele lor, fie ca e vorba de coruptie, fie ca e vorba de alte infractiuni. Dar este adevarat ca peste tot in lume exista institutia imunitatii parlamentare si trebuie de fiecare data sa discutam ce inseamna imunitatea parlamentara. Imunitatea parlamentara nu se refera la parlamentar, ci la acel electorat care l-a votat pe deputatul sau senatorul respectiv. Si e vorba de imunitatea prin care acel electorat are posibilitatea sa-si exprime parerea liber in parlamentul Romaniei. Trebuie sa intelegem foarte bine: imunitatea inseamna forta deputatului sau a senatorului exprimata prin vot. Parlamentarul trebuie sa aiba toata libertatea de a-si exprima opinia, fara sa aiba vreo teama ca pentru opinia exprimata va exista o razbunare din partea oricui. Si intr-adevar, din acest punct de vedere, acest statut difera de statutul obisnuit de cetatean. Parlamentarul trebuie sa aiba libertatea de a critica pe oricine din aceasta tara: guvernul, pe primul ministru, pe procurorul general, pe oricine. Trebuie sa aiba neingradit dreptul la exprimarea opiniei.
Si nu-l are?
In legatura cu aceasta opinie nu trebuie sa aiba nici o teama ca, ulterior, maine sau dupa ce-si termina mandatul, va fi tras la raspundere sau ca va exista o razbunare. Si aici trebuie sa avem o dezbatere foarte clara, deschisa si transparenta, pentru a nu abuza de acest drept. Aceasta imunitate se refera la libertatea de opinie si libertatea de expresie, si nu la alte fapte. Aici trebuie trasa o linie foarte clara.
Poate ca n-are nici o legatura cu discutia despre imunitate. Poate ca, pur si simplu, UDMR a votat impotriva pentru ca i-au blocat Legea privind statutul minoritatilor nationale.
Nu. Cred ca, in legatura cu ideea votului secret, va spun inca o data ca nu as face niciodata nici un fel de concesii de dragul nici unui parteneriat. Va spun sincer.
Deci excludeti orice fel de legatura.
Exclud orice legatura. Inca o data: in nici fel de conditii nu as face abstractie de acest principiu. Acea perchezitie ar fi trebuit sa aiba loc de mult. Dar acest lucru nu inseamna ca as fi putut sa fiu de acord cu votul deschis in legatura cu promovarea sau sanctionarea unei persoane.
Statutul minoritatilor vs. ultranationalisti
Este o chestiune de principiu si punct. Haideti sa vorbim despre statutul minoritatilor. De ce insista atat de mult UDMR pentru adoptarea acestui statut?
Fiindca ar fi spre binele minoritatilor si in acelasi timp ar fi spre binele majoritatii. Prevede un drept extrem de important, in cazul nostru pentru minoritatile comunitare, si anume ca, in legatura cu problemele care te privesc, sa decizi tu sau sa participi la luarea deciziilor respective. Fiindca aceasta este esenta legii. Cred ca n-ar trebui sa se rupa din contextul general problema legii minoritatilor. Pentru ca noi traim intr-o perioada cand are loc un proces de descentralizare a administratiei si, in mod firesc, transferam atributii de la centru catre administratia locala. In cadrul procesului de descentralizare, in proiectul legii minoritatilor s-a dorit transferul partial al unor decizii catre reprezentantii minoritatilor nationale. Aceasta este esenta legii. In rest, celelalte articole sunt importante, dar ele nu aduc nici o noutate, ci inventariaza ceea ce exista prin Constitutie si prin lege deja. Si intrebarea este foarte clara pentru mine: vrem sau nu vrem ca, de exemplu, niste reprezentanti alesi ai minoritatii ucrainene sau ai comunitatii germane, sa nu vorbim acum de maghiari, dar e vorba si de maghiari, deci ca acesti reprezentanti alesi sau desemnati cat mai democratic de catre comunitatile respective sa intre si ei in procesul de luare a deciziilor privind, de exemplu, functionarea unei scoli ucrainene, maghiare etc.
Si cine se opune, d-le Markó Béla?
Si aici nici nu e vorba de preluarea administrarii institutiilor respective sau de preluarea deciziei in totalitate de catre acesti reprezentanti. Pur si simplu, fara ei nu s-ar lua nici o decizie importanta, dar nici ei singuri nu ar putea lua aceasta decizie, si in continuare autoritatile statului ar fi cele care ar pune punctul pe “i” de fiecare data.
Cine si de ce se opune acestui proiect?
Ma intrebati sau e o intrebare retorica? Stiti foarte bine cine se opune in acest moment. Sunt forte politice ultranationaliste, care se opun din convingere, dupa parerea mea, iar in cazul coalitiei eu sper sa fie vorba de o impotrivire din considerente politice. Nici un moment nu as afirma ca cei din PD sunt ultranationalisti, dar ei, din anumite considerente, se impotrivesc, pentru ca ei cred ca ar castiga un anumit electorat sau, eventual, daca ar fi de acord, ar pierde un anumit electorat. Eu nu cred acest lucru. Cred ca prin astfel de atitudini ei strang voturi pentru ultranationalisti, de exemplu pentru Partidul Romania Mare.
Recent, Liga Pro Europa din Tg. Mures vorbea despre crearea unei coalitii nationaliste transpartinice care vrea sa compromita integrarea europeana. Dvs. sesizati acest pericol?
E o abordare interesanta si nu fara nici un temei. Eu am zis de multe ori in anii precedenti ca, in afara faptului ca exista in parlament un partid eminamente ultranationalist, Partidul Romania Mare, noi nu putem imparti formatiunile politice dupa astfel ce criterii, si anume ca unele ar fi in totalitate nationaliste si altele in totalitate europene sau reformiste. Dupa parerea mea, in fiecare partid, e adevarat ca nu cu aceeasi pondere, dar in fiecare partid exista politicieni mai nationalisti sau curente mai nationaliste si de fiecare data cand ele sunt incurajate, printr-un anumit discurs sau prin abordarea unei anumite probleme, aceste voci, aceste curente se amplifica in partidele respective. Cu alte cuvinte, nici unul nu suntem feriti de o astfel de retorica.
Dar Smaranda Enache vorbeste de mai mult, vorbeste de o coalitie care ameninta integrarea europeana a Romaniei. E mai mult decat un curent intr-un partid.
Cu Smaranda Enache din multe puncte de vedere nu sunt de acord. Dar in ceea ce spune exista un miez de adevar, inclusiv privind integrarea noastra. Daca incerc sa fac retrospectiva unui an si trei luni de guvernare, totusi evolutia relatiilor interetnice nu este prea buna. A existat un moment extrem de pozitiv in ce priveste evolutia acestor relatii, si anume sedinta comuna de guvern romano-ungara in octombrie. Dar, imediat dupa aceea, a inceput o cadere.
Dar cine e vinovat de aceasta cadere?
Lucrurile se accelereaza. Intr-adevar, acest lucru ma ingrijoreaza si pe mine. Prima data au fost contestari ale unor articole ale legii minoritatilor, dupa aceea dezbateri tot mai vehemente...
Ce contestari? N-au discutat in comisiile parlamentare decat pana la art. 2.
Contestari in presa. Dupa aceea, ne trezim ca e o problema Fundatia Gojdu, care nu e problema noastra, a UDMR.
Dar dvs. ati afirmat ca ar putea duce la incordarea relatiilor cu Ungaria.
Va spun sincer, noi n-am facut presiuni pentru aceasta fundatie, nici demersuri speciale.
UDMR in menghina radicalilor
Cine se afla in spatele acestui curent nationalist?
Acum, cu 15 martie, se amplifica vocea celor doua extreme si care militeaza...
Care ar fi cele doua extreme?
Cele doua extreme sunt cei care organizeaza un miting in Odorheiul Secuiesc...
Uniunea Civica Maghiara?
Uniunea Civica Maghiara formal nu e organizatorul, sunt fel de fel de consilii. Noi cunoastem organizatorii. Cei care organizeaza aceasta adunare preconizeaza anumite proclamatii si declaratii prin care se va ajunge la diminuarea sanselor de a impune anumite solutii foarte rationale si foarte moderate de catre UDMR.
Va ganditi la Legea statutului.
Inclusiv la Legea statutului. E foarte interesant, in acest moment, ca sunt doua grupari care in mod clar ar vrea sa cada aceasta lege: cei care organizeaza mitingul de la Odorheiul Secuiesc si cei care ameninta cu un contramiting tot la Odorheiul Secuiesc. E vorba de Partidul Romania Mare, care vrea sa aduca acolo 100.000 de oameni. Nu pun semnul egalitatii intre cele doua actiuni, fiindca acel miting preconizat de Consiliul National Secuiesc, dupa parerea mea, nu prezinta nici un fel de pericol. Singurul pericol este periclitarea actiunilor celor care opteaza pentru dialog, pentru colaborare si in primul rand periclitarea actiunilor UDMR. In rest, e ridicol sa creada cineva ca printr-o proclamatie se poate obtine ceva. Ar fi foarte bine daca am rezolva lucrurile atat de simplu. Ce credeti, UDMR cate persoane ar reusi sa adune, daca ar vrea? Foarte multe. Dar noi stim ca prin asa ceva nu obtii drepturi. Totusi, in sine, un astfel de miting nu prezinta nici un fel de pericol. In schimb, amenintarile venite din partea PRM, amenintarea cu forta, cu intimidarea si in mod implicit in ochii unora si cu violenta - nu s-a spus acest lucru, dar s-ar putea subintelege -, astfel de amenintari sunt extrem de periculoase. Noi suntem foarte linistiti. Noi spunem ca traim intr-o perioada minunata, in anul 2006 nu se poate intampla nimic rau, si asa mergem spre Europa si nimeni nu ne poate impiedica. Dar nu este asa. Eu nu cred in general ca in istorie lucrurile sunt transate. Ele se transeaza in fiecare zi prin atitudinea noastra.
S-a creat impresia, poate e gresita, ca la Odorheiul Secuiesc practic e o inclestare intre doua grupari din comunitatea maghiara, intre UDMR si liderii sai, pe de o parte, si o grupare de contestatari care s-a exprimat prin Uniunea Civica Maghiara, si ca de fapt miza ar fi alta, cine detine puterea de reprezentare in comunitatea maghiara din Romania, cine controleaza banii care vin de la Budapesta si niste fotolii de ministri, niste functii in administratia locala.
Intr-adevar, la Odorheiul Secuiesc exista de mult astfel de inclestare, dar eu n-as restrange analiza la aceste actiuni. Cred ca cei care se opun politicii UDMR reprezinta de fapt doua abordari absolut distincte. Una ar fi o critica foarte dura la adresa politicii UDMR, ca nu suntem destul de fermi, destul de decisi in politica noastra. Aveti dreptate, de fapt, ar vrea ca ei sa detina anumite functii si sa dovedeasca ca sunt mult mai abili decat noi. Nu sunt, fiindca aceste persoane au activat cu totii in UDMR si nu au dat dovada de abilitate politica si de o capacitate de a duce lucrurile la bun sfarsit. Oricum, aceasta grupare este foarte radicala in retorica, dar nu ies din cadrul politic. Sunt si altii, care nu se definesc astfel si de aceea nici nu i-am putea nominaliza, fiindca in mod firesc nu fac astfel de declaratii, dar care, intr-adevar, contesta in totalitate mijloacele politice. Ei contesta eficienta unei lupte politice si afirma ca, de fapt, prin manifestari stradale, prin nesupunere civica si prin metode asemanatoare, s-ar putea ajunge la un rezultat. Aceasta este abordarea intr-adevar periculoasa. Cealalta abordare, ca noi nu facem bine ce facem, e dreptul fiecaruia sa o spuna.
Nu va e teama de ce se va intampla la Odorheiul Secuiesc?
Nu. In primul rand, o astfel de conceptie ca prin manifestari stradale, nesupunere civica ar trebui sa se ajunga la un rezultat nu are prea multi adepti. De aceea, organizatorii incearca sa adune cat mai multi sustinatori prin sarbatorirea zilei de 15 martie, pentru ca in ziua de 15 martie maghiarii in general ies la miting, asculta discursurile festive si isi sarbatoresc ziua nationala. Acest lucru l-am criticat eu extrem de dur. Dupa parerea mea, oricine are dreptul sa organizeze astfel de manifestari si sa faca acolo declaratii. Dar sa te folosesti de ziua de 15 martie si de faptul ca oamenii si asa merg la miting, acest lucru inseamna o anumita abilitate, dar si o anumita slabiciune, o anumita imoralitate. Deci, abilitate, slabiciune si imoralitate. Nu ai incredere ca poti sa faci un miting cu mii de oameni intr-o alta zi, cu un scop declarat, privind adeziunea la curentul politic reprezentat de tine, si atunci te folosesti de ziua nationala.
Un presedinte “activ” si nu un presedinte “jucator”
Recent v-ati declarat nemultumirea fata de presedintele Basescu. Spuneati ca sunteti dezamagit de atitudinea lui fata de amenintarile lui Corneliu Vadim Tudor. As spune ca relatiile UDMR cu Traian Basescu nu sunt foarte bune. Gresesc?
Eu n-as zice ca relatiile noastre sunt proaste. Dimpotriva, in ceea ce priveste relatiile mele personale, eu ma inteleg destul de bine cu Traian Basescu, ne cunoastem de mult timp. E altceva ca, intr-adevar, eu nu sunt de acord cu anumite demersuri ale presedintelui.
Care anume?
Dupa parerea mea, presedintele ar trebui sa se tina la distanta de anumite dispute cotidiene ale politicienilor. Presedintele trebuie sa-si rezerve totusi mesajele pentru situatii cand e intr-adevar nevoie de interventia lui. Eu nu sunt de acord cu aceasta formula de presedinte “jucator”. Eu insumi in campania prezidentiala am spus ca degeaba am vrea, pentru ca in Romania nu s-ar accepta ideea unui presedinte pasiv. Eu am folosit termenul de presedinte “activ”. Romania are nevoie de un presedinte activ, care intervine, isi spune opinia. Dar, in acelasi timp, presedintele trebuie sa se fereasca sa participe la luptele politice cotidiene. Inca o data, nu un presedinte jucator, asa cum spune, ci un presedinte activ.
Dar care e atitudinea UDMR fata de proiectele presedintelui Basescu, de pilda despre proiectele abia creionate privind securitatea nationala?
Acestea sunt deocamdata proiecte si insusi presedintele a declarat ca nu se identifica cu aceste texte. Si e bine ca nu se identifica, fiindca, asa cum am inteles, in acele texte sunt anumite formulari excesive. Trebuie sa fim foarte prudenti. Daca luam in considerare numai criteriul eficientei, atunci am putea sa ajungem foarte departe, dar intr-o directie extrem de gresita. Daca acordam drepturi excesive serviciilor secrete, atunci pe termen scurt ele vor fi eficiente, numai ca ne vom trezi ca nu mai avem libertatea de expresie, nu mai avem viata intima, viata privata. Si atunci, in orice moment trebuie sa pui pe cantar avantajele si dezavantajele unei masuri. As putea sa aduc exemple foarte frumoase din sistemul american, vedem acest lucru cu totii in filme: daca ai procurat probe in mod ilegal, ele nu au nici o valoare. Si omul de rand ar putea sa intrebe: cum, domnule, ala a gasit pistolul sau cutitul cu care s-a comis crima si totusi justitia nu ia in considerare acea proba, fiindca s-a intrat in casa omului fara mandat? Asta demonstreaza ca legiuitorul din America a pus pe cantar doua chestiuni: libertatile cetatenesti si eficienta justitiei si a spus ca justitia trebuie sa fie eficienta, dar pana la limita ingradirii unor libertati cetatenesti. Eu am acest sentiment ca noi nu reusim sa penetram pana in profunzime aceste probleme si avem niste dezbateri foarte superficiale, dupa simpatiile si antipatiile noastre.
Despre UDMR, numai de bine
D-le presedinte, conduceti de 15 ani UDMR. Practic liderii Uniunii sunt cam aceiasi de 15 ani. In mod paradoxal, ii faceti concurenta lui Corneliu Vadim Tudor, care si el este presedinte de partid de multi ani. UDMR pare o structura osificata? Nu mai produce o alta elita politica comunitatea maghiara din Romania?
N-as vrea sa-i fac concurenta din nici un punct de vedere lui Corneliu Vadim Tudor. De altfel, eu sunt presedintele UDMR de 13 ani, dar si asa e mult, aveti dreptate. Noi, cei din UDMR, am fost relativ tineri cand am intrat in politica si de aceea au unii impresia ca suntem vesnici. Eu sunt de aceeasi varsta cu presedintele statului, sunt cu cateva luni mai in varsta decat primul ministru, deci am putea sa discutam daca aceasta generatie mai trebuie sa faca in continuare politica. Cred ca totusi nu suntem asa de batrani.
E vorba de elita din UDMR, pare osificata, nu vedem fete noi.
Nu e asa. E o preocupare chiar si pentru mine. Nu trebuie sa schimbi automat intr-o organizatie conducerea pentru ca are o anumita vechime. Ar fi absurd. Eu insumi am declarat in campanie ca vreau intinerirea UDMR si primul pas important l-am facut: in guvern am adus o seama de tineri, avem ministri tineri - ministrul telecomunicatiilor.
Dar nu sunt in conducerea UDMR.
Cum sa nu! Dansul a fost vicepresedinte executiv. Acum nu este, fiindca nu e compatibila aceasta functie cu cea de ministru. Avem tineri sub 30 de ani ca secretari de stat sau sefi de agentie si pot sa spun, acum, dupa un an, ca au facut fata cu brio majoritatea lor. Au mai multa initiativa cateodata decat cei in varsta.
Dar cand o sa-i cooptati in functii de conducere in Uniune?
Sunt si in conducere, in curand, incet-incet, eu si cu d-l Frunda vom fi cei mai batrani. Frunda e de aceeasi varsta cu mine. In Consiliul operativ al UDMR mi se pare ca noi suntem cei mai batrani.
Ma surprinde un lucru: cum se face ca in UDMR n-ati avut oameni care au colaborat cu Securitatea si nici corupti?
Noi am procedat de fiecare data asa cum trebuie.
Ce ati facut?
Va spun sincer, din anii ‘90-’91 noi am clarificat ca din conducerea UDMR nu pot face parte membrii structurilor de conducere dinainte de 1989, deci membrii nomenclaturii. Si asa am facut. Suntem singura formatiune politica care, atunci cand a aparut o suspiciune in legatura cu un ministru in guvernul dintre 1996-2000, l-am retras. Nu s-a dovedit, s-a contestat in justitie si a si castigat. Dar a existat o suspiciune si noi am spus: nu trebuie sa fii neaparat ministru, nu ne-am nascut ministri. Deci, colegul respectiv face un pas inapoi si dupa aceea vedem ce se intampla. In 2000 am avut pe listele din Bihor un deputat care intrase deja in parlament, fiindca CNSAS a verificat incet si, dupa ce deja avusesera loc alegerile, ne-a parvenit de la CNSAS informatia ca a colaborat cu Securitatea. Nu mi-a fost usor, dar l-am convins sa se retraga. Omul, deja ales, s-a retras. Nu cunosc o alta formatiune politica care a procedat asa. Am procedat ferm si repede.
Iar în ceea ce priveste coruptia, eu nu vreau sa calific celelalte formatiuni politice, dar intr-adevar ar putea sa existe persoane care s-au implicat în politica pentru a face avere. În cazul UDMR, motivele, totusi, au fost altele. Noi ne-am asumat rolul de a realiza deziderate foarte concrete în privinta drepturilor minoritatilor, în privinta comunitatii maghiare din Romania, acest lucru bineînteles corelându-se cu un program pentru întreaga societate din România. Deci, la noi, de la început, a contat programul, si nu alte interese sau alte scopuri. Eu nu afirm ca în cazul celorlalte formatiuni politice nu exista program, dar totusi, în cazul nostru, a fost primordial asumarea unor programe.
UDMR sprijina proiectul infiintarii unei universitati maghiare in Transilvania. Cum vedeti punerea in practica a acestui proiect? Prin ruperea Universitatii “Babes-Bolyai”?
Eu cred ca nu trebuie sa ne gândim la ruperea Universitatii “Babes-Bolyai”. În cadrul Universitatii “Babes-Bolyai” putem realiza o anumita autonomie a învatamântului în limba maghiara prin înfiintarea de facultati de sine-statatoare. Exista deja conditiile pentru a realiza acest lucru, fiindca acolo aproape 600 de tineri învata în limba maghiara la diferite specialitati, deci dezideratul nostru legat de Universitatea “Babes-Bolyai” este înfiintarea unor facultati. Totodata, vrem sa dezvoltam în continuare Universitatea privata Sapientia, care are facultati în Cluj, Tg. Mures si Miercurea Ciuc, dar în acest moment primeste finantare din partea statului ungar si am vrea ca, dupa ce va fi acreditata, aceasta universitate sa fie sustinuta financiar si de statul român. Iar pe lânga aceste institutii, bineînteles, e nevoie de dainuirea si dezvoltarea învatamântului în limba materna, de exemplu la Universitatea de Medicina si Farmacie din Tg. Mures si la Institutul de Teatru din Tg. Mures sau eventual si la alte universitati si, dupa parerea mea, pe langa aceste forme de învatamânt în limba materna, mai curând sau mai târziu, ar trebui sa avem si o universitate de stat în limba maghiara. Am avut o astfel de universitate, care a fost desfiintata în anul 1959 si, dupa parerea mea, a venit timpul sa ne gândim la înfiintarea unei astfel de universitati, dar, repet, nu prin ruperea unei universitati existente.
Ati fost 10 ani la putere, din 1997 pana astazi. Cu cine ati colaborat cel mai bine? Cu CDR, PSD sau cu Alianta D.A.?
Am avut diferite forme de colaborare cu aceste partide. Între ‘96 si 2000 am avut o coalitie asemanatoare cu cea de astazi. Din pacate, si greselile seamana foarte mult. Partidele din coalitie nu reusesc sa-si subordoneze orgoliile si interesele de partid interesului comun al coalitiei. Astfel, in cazul in care continuam asa, vom dauna si propriilor interese, nu numai ideii de coalitie. Totusi, în ‘96 a fost un moment important, atunci când atât partidele românesti care formau CDR si USD si-au asumat colaborarea în cadrul unei coalitii de guvernare cu reprezentantii comunitatii maghiare. A fost o asumare fara precedent. Toti cei care si-au asumat aceasta coalitie, la momentul respectiv, au avut un anumit curaj. A fost un început important, dar au fost si multe insuccese. Totusi, meritul de a construi un nou tip de relatie între politicienii români si maghiari este al celor care în ‘96 si-au asumat aceasta colaborare.
În 2000 a fost deja mult mai usoara colaborarea cu PSD, cu care, de fapt, nu ne-am asumat în comun o guvernare. I-am sustinut din parlament si, într-adevar, am realizat foarte multe lucruri, dupa parerea mea, si fiindca, fiind un singur partid la guvernare, daca am reusit sa ne întelegem, au impus mult mai usor solutia respectiva si au fost din acest punct de vedere mult mai operativi. Trebuie sa recunosc acest lucru. Am rezolvat si probleme extrem de delicate cu ei. De aceea îi condamn acum, când din opozitie ne ataca, de exemplu, pentru legea minoritatilor, când între 2000- 2004 am convenit si am impus solutii mult mai complicate la urma urmei: utilizarea limbii materne în administratie, problema utilizarii limbii materne în justitie sau chiar si probleme simbolice, considerate foarte spinoase, ca, de exemplu, reamplasarea “Statuii Libertatii” din Arad. Dar, în acelasi timp, noi n-am participat la activitatea guvernului si nici nu am vazut ce face guvernul. Deci este o alta forma de colaborare.
Forma potrivita ar fi cea de astazi. O coalitie atât în parlament, cât si în guvern. Din pacate, deocamdata nu functioneaza asa cum ar trebui. Si, în pofida faptului ca multi politicieni din aceasta coalitie provin din partidele cu care am colaborat si între 1996-2000, ne cunoastem foarte bine, totusi, reapare o retorica nationalista. Dupa parerea mea, nu pentru ca acesti politicieni sunt foarte nationalisti, ci fiindca sunt foarte nesiguri în ceea ce priveste problema nationala, de aceea foarte repede sunt gata sa-si asume o retorica nationalista, pentru a face pe placul electoratului. Deci, tocmai din acest motiv, sunt cateodata foarte potrivnici, de exemplu în cazul Legii privind statutul minoritatilor nationale.
9 martie 2006
Interviu realizat de Armand Gosu
